Anulare act. Decizia 915/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 915
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de, și și - moștenitorii contestatoarei împotriva deciziei civile nr. 440 din 01 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL DR.TR.S, PRIMĂRIA MUN.DR.TR.S și PREFECTUL JUDEȚULUI M, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorii moștenitori și - asistați de avocat care reprezintă și pe contestatoarele, și procurator pentru intimata care este reprezentată și de avocat lipsind intimații CONSILIUL LOCAL DR.TR.S, PRIMĂRIA MUN. DR. TR.S și PREFECTUL JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat, pentru contestatori, a susținut instanța de recurs a încălcat dispozițiile privitoare la competență, deoarece a treilea petit din motivele de recurs era întemeiat pe dispozițiile Legii 18/91. Un al doilea motiv al contestației vizează faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate prin cererea de recurs, aceasta neindicând texul de lege care prevede un termen pentru formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Lg.18/91.
De asemenea, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate a dispoziției nr.1325/2004 emisă în baza Lg.10/2001.
Față de motivele scrise și dezvoltate oral, a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Avocat, pentru intimată, cu privire la primul motiv al contestației, a susținut că în cadrul motivelor de recurs, contestatoarele nu au formulat un motiv care să vizeze competența instanței apreciind că o astfel de cerere este inadmisibilă în cadrul acestei căi excepționale de atac. Cu privire la punctul doi susține că se reiterează,de către contestatoare, motivele de recurs solicitând să se constate și inadmisibilitatea acestui motiv.
Cu privire la motivul trei apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art.318 teza a II-a cod. proc. civ. deoarece considerentele deciziei, sunt clare, în sensul că legea aplicabilă este aceea menționată în considerentele deciziei dată în apel.
Față de susținute a solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Judecătoria Drobeta Turnu S, prin sentința civilă nr.3003 din 17.06.2008 a respins acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții, și și a obligat reclamanții să plătească pârâtei suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Dispoziția de restituire nr.1325/19.02.2004 emisă de Primăria Municipiului DTS în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 259 mp situat în DTS, str.C-tin - M nr.1, județul M către pârâta, iar prin procesul - verbal din data de 26.04.2004 pârâta a fost pusă în posesie asupra terenului în suprafață de 259 mp situat în Municipiul DTS, str. C-tin - M nr.1 ( fostă-), având următorii vecini: N - proprietar; S - str. C-tin - M; E -proprietar V, Vest - str. -.
Prin dispoziția nr.6/21.12.2001 emisă de RA Lotus, s-a dispus restituirea în parte a imobilului construcție situat în Municipiul DTS, str. C-tin - M nr.1, mai puțin partea din imobil cumpărată în anul 1974 de către autorii reclamanților.
S-a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.12.1974 și prin Decizia nr.368/25.10.1974 emisă de Consiliul Popular al județului M, autorii reclamanților au dobândit un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra terenului în suprafață de 89,20 mp. aferent locuinței dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare.
Referitor la susținerea reclamantelor că Dispoziția de restituire nr.1325/19.02.2004 emisă de Primăria Municipiului DTSa fost emisă cu încălcarea legii, deoarece sunt incidente dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, instanța a reținut că în speță, prin Dispoziția de restituire nr.1325/19.02.2004 emisă de Primăria municipiului DTS în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a recunoscut dreptul de proprietate al autorilor reclamantei asupra terenului în litigiu, drept de proprietate pe care aceștia nu l-au pierdut niciodată, preluarea imobilului de către stat fiind nevalabilă, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei civile nr.2348/03.07.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
La data emiterii Dispoziției de restituire nr.1325/19.02.2004, reclamanții aveau doar un drept de folosință asupra terenului aferent construcției cumpărate, iar la data demarării procedurilor de către reclamanți în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra acestui teren și emiterii ordinului prefectului cu privire la acesta, terenul nu se mai afla în proprietatea statutului, fiind restituit adevăratului proprietar, astfel încât emiterea Dispoziției contestate s-a făcut fără încălcarea dispozițiilor legale invocate de către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.2542 A din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.3003 din 17 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, Consiliul Local al Municipiului DTS, Primăria Municipiului DTS și Prefectul Județului
Au fost obligați apelanții la 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata .
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că pârâtei intimate i s-a restituit prin Dispoziția nr.1325/2004 a Primarului Municipiului Dr. Tr. S, în natură imobilul teren în suprafață de 259. aferent construcției restituite prin Dispoziția nr.6/2001, emisă de RA LOTUS.
S-a reținut că pentru promovarea unei acțiuni în anulare sau în constatarea nulității dispoziției de restituire, persoana interesată trebuie să invoce un motiv de nulitate existent la data emiterii dispoziției, ori reclamantele invocă împrejurarea că la data emiterii dispoziției de restituire, acestea erau titularele unui drept de folosință pe durata existenței construcției asupra suprafeței de 89,20. aferentă acestei construcții, drept de folosință care atrage aplicabilitatea art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991.
Instanța a motivat că, pentru a beneficia de constituirea dreptului de proprietate prin ordin al Prefectului, reclamantele ar fi trebuit să solicite această constituire în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr.18/1991,așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, ori nedepunând la dosar vreo dovadă în acest sens, tribunalul a apreciat că emiterea dispoziției de restituire a întregii suprafețe de teren pârâtei intimate în condițiile Legii nr.10/2001 nu s-a făcut cu încălcarea art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991.
Ori, emiterea acestei dispoziții de restituire nu afectează dreptul de folosință al reclamantelor pe durata existenței construcțiilor.
Împotriva ambelor hotărâri au formulat recurs reclamantele, susținând că sunt nelegale.
În motivele de recurs, reclamantele au făcut un istoric al cauzei și au susținut că problema de drept care se pune în speța dedusă judecății este de a stabili dacă recurentele sunt îndreptățite în temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 să li se atribuie în proprietate terenul atribuit în folosință odată cu cumpărarea de la stat a construcțiilor, sau intimata este îndreptățită la restituirea întregului teren ((inclusiv terenul atribuit în folosință).
Au susținut reclamantele că tribunalul este în eroare în ceea ce privește reglementarea regimului juridic al terenurilor aferente construcțiilor cumpărate de la stat, reglementate de art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991.
Împotriva ambelor hotărâri au formulat recurs reclamantele,susținând că sunt nelegale.
În drept, recurentele și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr.440 din 01 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat, recursul.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că instanțele au fost învestite de reclamantele cu o acțiune având următoarele petite:
- anularea parțială a actelor de proprietate ale pârâtei asupra terenului în suprafață de 136,71. situat în DTS, str. - M, nr. 1, teren ce face parte din suprafața totală de 259.
- rectificarea cărții funciare în sensul radierii din cartea funciară întabulată pe numele pârâtei a suprafeței de 136,71, cu obligarea pârâtei Primăria Mun. DTS la întocmirea documentației necesare în vederea eliberării Ordinului Prefectului pentru această suprafață, de 136,71. în beneficiul reclamanților.
Prin precizarea de acțiune (fila 87) reclamantele au solicitat în contradictoriu cu pârâta, Primăria Mun. DTS, Instituția Prefectului Jud. M:
- să se constate nulitatea absolut parțială a Dispoziției de restituire nr. 1325/26.03.2004, emisă de Primăria Mun. DTS pentru suprafața de 136,71. din totalul suprafeței de 259. situat pe str. - M, nr. 1;
- în temeiul art. 351și art. 36 din legea nr. 7/1996, rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului în suprafață de 136,71.;
- în temeiul art. 36 alin. 2 și 6 din Legea nr. 18/1991, obligarea Primăriei Mun. DTS la întocmirea documentației necesare și înaintarea Instituției Prefectului Jud. M pentru emiterea ordinului pentru suprafața de 136,71. teren atribuit în folosința reclamanților.
S-a reținut de tribunal că reclamantele trebuiau să formuleze cerere, să urmeze procedura prevăzută de legea fondului funciar și că emiterea dispoziției de restituire nu a afectat dreptul de folosință al reclamantelor asupra terenului, pe durata existenței construcțiilor.
S-a reținut că dispoziția contestată este legal emisă, nu este afectată de motive de nulitate, astfel că în speță nu au fost încălcate dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare, și și - moștenitorii contestatoarei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ca și motive de contestație în anulare, contestatorii au invocat ca prim motiv faptul că decizia civilă în cauză a fost pronunțată de către judecători cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competență, respectiv deoarece al treilea petit al cererii principale a fost întemeiat pe dispoz.Lg.18/1991, fiind astfel de competența absolută de soluționare a unui complet specializat în fond funciar.
Al doilea motiv de contestație în anulare se referă la faptul că nu există temei legal care să prevadă un termen pentru formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza art.36 alin.2 din Lg.18/1991, instanța de recurs motivând că tribunalul a reținut corect că reclamantele ar fi trebuit să formuleze cerere și să urmeze procedura prevăzută de această lege, fără însă a indica textul de lege care prevede temeiul.
Un al treilea motiv de contestație în anulare se referă la aceea că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate a dispoziției nr.1325/2004 emisă în baza Lg.10/2001.
Contestația în anulare este nefondată.
Cu privire la primul motiv de contestație în anulare se rețin următoarele:
Deși excepția privind necompetența materială, fiind o ordine publică putea fi invocată drept motiv de casare și peste termenul de motivare a recursului, pentru admisibilitatea contestației în anulare trebuie, însă, ca analizarea acestui motiv să fi fost omisă din greșeală și nu în mod deliberat de către instanța de recurs.
În speță, instanța nu a putut să omită acest motiv de recurs, partea neinvocându-l în nici o cale de atac anterioară.
Acest motiv este astfel inadmisibil, astfel încât nu poate face parte din motivele prevăzute de dispoz.art.317 alin.2 pr.civ.
Următoarele două motive de casare în anulare sunt de asemenea nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate.
În acțiunea principală, reclamantele au făcut trimitere la dispoz.art.36 alin.2 din Lg. 18/1991 iar instanța de recurs, fără a fi obligată să menționeze și alte detalii referitoare la articole de lege, a precizat că "reclamantele trebuiau să formuleze cerere, să urmeze procedura prevăzută de legea fondului funciar "
De asemenea, instanța de recurs a analizat prin decizia civilă pronunțată și dispoziția contestată, având nnr.1325/2004, în finalul considerentelor.
Astfel, instanța de recurs a răspuns criticilor formulate, neavând obligația de a analiza fiecare argument în parte cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, put6ând grupa în acest sens argumentele aduse de către parte, obligație pe care, în prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit-
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, prin prisma dispoz.art.317-318 pr.civ. instanța va respinge contestația în anulare formulată.
Având în vedere culpa procesuală stabilită în sarcina contestatoarelor, instanța, conform art.276 pr.civ. va obliga pe acestea la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, și și - moștenitorii contestatoarei împotriva deciziei civile nr. 440 din 01 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, Consiliul Local Dr.Tr.S, Primăria Mun.Dr.Tr.S și Prefectul Județului
Obligă contestatoarele la 595 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30.09.2009
Red.jud.-
Tehn.EO/2 ex.
rec.
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu, Stela Popa
