Anulare act. Decizia 926/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(498/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 926
Ședința publică din 28.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie Mari -
Grefier - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenții reclamanți și, precum și de recurenții pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 1565 din 2.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele pârâte, și.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 21 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 383/14.08.1997 privind dezbaterea succesiunii defunctului, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au arătat că sunt fii defunctului din prima căsătorie, iar din a doua căsătorie a acestuia au rezultat 2 copii - si.
Pârâtele, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și cerere reconvențională, prin care au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 383/14.08.1997 privind dezbaterea succesiunii defunctului cu privire la masa succesorală.
Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.2166/23.04.2007, pronunțată de Judecătoria Bufteas -a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca fiind prescrisă atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională.
In motivare, s-a arătat că motivele invocate de reclamanți și de pârâți privesc nulități relative și nu nulități absolute, termenul de prescripție fiind de trei ani și începând să curgă de la data emiterii certificatului de moștenitor, astfel că dreptul la acțiune s-a stins.
Împotriva acestei au declarat apel reclamanții și pârâții.
Prin decizia civilă nr. 9411A/06.09.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile, a desființat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei s-a reținut ca acțiunile formulate prin cererea principală și prin cererea reconvențională privesc drepturi subiective civile personale nepatrimoniale iar din punct de vedere al regimului juridic al nulității privesc nulități absolute care sunt imprescriptibile extinctiv.
După desființare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr-, la data de 31.10.2007.
În ședința publică din data de 11.01.2008, instanța a luat act că pârâtul a decedat la data de 26.12.2007, conform certificatului de deces depus la dosar și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a moștenitorilor acestuia:, și, conform sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 309/16.01.2008.
Prin sentința civilă nr. 2665/23.05.2008, Judecătoria Bufteaa admis excepția lipsei de interes, a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 383/14.08.1997, emis de BNP A G, ca fiind formulat de persoane lipsite de interes, a admis cererea reconvențională, a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 383/14.08.1997, în sensul că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de 1/2 din imobilul teren În suprafață de 980. și o casă de paiantă acoperită cu țiglă, compusă din 3 camere, o cu anexe gospodărești, situată în comuna, sat, județul I și a obligat reclamanții la plata către pârâți a sumei de 1212,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că succesiunea defunctului a fost dezbătută în cadrul procedurii succesorale notariale, certificatul de moștenitor fiind din punct de vedere probatoriu un înscris autentic care se bucură de prezumția de validitate și autenticitate, sarcina probei contrare revenind celui care îl contestă.
Prin cererea lor, reclamanții au invocat un motiv de nulitate absolută, întrucât la momentul dezbaterii succesiunii defunctului în fața notarului pârâții nu au declarat cu rea-credință că mai există alți moștenitori, cauza de nulitate care din punct de vedere al regimului juridic poate fi invocată oricând de cel vătămat în exercițiul drepturilor sale subiective civile.
Instanța a reținut că reclamanții în calitate de fii din prima căsătorie a defunctului, care nu au participat la dezbaterea succesiunii acestuia, au calitate procesuală activă, putând invoca oricând această nulitate care vizează un drept personal nepatrimonial, iar drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv, de regulă, această acțiune neîncadrându-se în acele excepții limitativ prevăzute de lege.
S-a mai apreciat că din toate mijloacele de probă administrate reiese că nu a făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită cu privire la moștenirea defunctului iar în ceea ce îl privește pe reclamantul, s-a reținut că este contradictorie problema participării acestuia la cheltuielile de înmormântare și parastasele ulterioare iar pe de altă parte, conform practicii judiciare suportarea cheltuielilor de înmormântare nu are semnificația acceptării tacite a moștenirii, ci numai actele de administrare care au caracter definitiv și care angajează viitorul.
S- mai reținut că reclamantul a făcut dovada că posedă o suprafață de teren de 3700 mp de teren care este înscris în titlul de proprietate emis pe numele defunctei, aproximativ din anul 2000, însă, reclamantul a intrat în posesia terenului cu mult timp după expirarea termenului de 6 luni de opțiune succesorală, având în vedere că deschiderea succesiunii s-a realizat în anul 1980, iar pe de altă parte acest teren nu face parte din masa succesorală a defunctului său tată, fiind înscris în titlul de proprietate nr. 23748/13.11.1995 emis pe numele defunctei, care nu este rudă cu reclamantul.
Totodată chiar dacă lăsarea sa în posesie ar putea fi interpretată că ar-echivala cu o recunoaștere voluntară și expresă a drepturilor civile naturale, făcută în cunoștință de cauză de moștenitorii defunctului, asemănătoare aplicării regulilor prevăzute de art. 1167 alin. 3.civ. care vizează donațiile, precum și în cazul testamentelor care sunt nule absolute din punct de vedere al formei, dar care permite după moartea testatorului sau donatorului, acoperirea nulității pentru vicii de formă prin confirmarea, ratificarea au executarea voluntară a actului de către moștenitorii legali, dacă acestea sunt benevole și în cunoștință de cauză (art. 1190.civ.), instanța a reținut că acesta a recunoscut la întrebările nr.1,4, 6, 10, 13 din interogatoriu că nu are pretenții asupra casei și terenului din intravilan, care făceau parte din masa succesorală a defunctului, care au fost înstrăinate deoarece acestea făceau parte din lotul de teren aparținând defunctei.
Instanța de fond mai reținut că acesta a cunoscut data deschiderii succesiunii, fiind prezent și la înmormântarea acestuia, astfel că, nu are relevanță că acesta cunoștea data când s-a dezbătut sau nu succesiunea, trebuind să facă dovada că a acceptat expres sau tacit succesiunea defunctului său, astfel că nu se pune problema unei eventuale repuneri în termenul de opțiune a dreptului succesoral.
Având în vedere că reclamantul nu a reușit să facă dovada că a făcut acte de acceptare a succesiunii de pe urma defunctului și că a declarat că nu are pretenții asupra bunurilor ce compun masa succesorală a acestui defunct, instanța de fond a reținut că cererea reclamanților privind constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor este lipsită de interes.
Calitatea de fiu (vocație succesorală) al defunctului a reclamanților nu conferă acestora dreptul de a solicita constatarea nulității certificatului de moștenitor emis de pe urma acestuia, atâta timp cât aceștia nu au făcut dovada că au acceptat succesiunea de pe urma acestui defunct, astfel încât, nu justifică un interes de a solicita nulitatea certificatului de moștenitor.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța a constatat in cuprinsul masei succesorale au fost incluse si terenurile pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele lui prin emiterea titlului de proprietate nr. 23749/1995 iar reclamanții nu au făcut dovada că au formulat vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului lor si nici nu au solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis pe numele.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, precum și pârâții, și, cereri înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 11.08.2008.
În apelul lor, apelanții-reclamanți și, au arătat că instanța putea cerceta faptul că reclamanții au acceptat succesiunea defunctului lor tată, în termen sau nu.
De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a dat o motivare străină excepției lipsei de interes.
Astfel, această excepție trebuia admisă în condițiile în care nu s-a făcut dovada că sunt fii defunctului, ori că masa succesorală nu cuprinde bunuri care le-ar putea fi atribuite și acestora.
Instanța a susținut în mod nelegal că certificatul de moștenitor nr. 383/1997 emis de pe urma tatălui lor, este un act autentic care face dovada până la înscrierea în fals. Această motivare este-/1995 care prevăd că orice certificat de moștenitor poate fi atacat în instanță pentru nulitatea parțială sau relativă de către persoanele interesate.
S-a mai susținut că reclamanții au făcut dovada, prin actele depuse la dosar, că sunt moștenitorii defunctului, fiind pe deplin dovedit interesul lor în atacarea certificatului de moștenitor și includerea acestora în clasa moștenitorilor și că motivarea instanței de fond în susținerea excepției pe considerentul că nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor aparținând tatălui lor conform Legii nr. 18/1991 este nelegală și contrazisă de faptul că ceilalți doi fii, în prezent decedați, și, au beneficiat de 1/2 din terenurile cuprinse în titlul de proprietate emis de pe urma defunctului. Chiar dacă titlul de proprietate a fost eliberat de numele lui, respectivele terenuri au aparținut defunctului lor tată și nu fostei soții cum în mod greșit a susținut instanța de fond iar această problemă urmează a fi lămurită pe calea unei acțiunii separate.
De asemenea, în mod nelegal motivează instanța admiterea excepției de faptul că nu au solicitat anularea titlului de proprietate nr.23478/1995, întrucât pentru promova o acțiune în anularea titlului de proprietate, trebuie mai întâi să își dovedească calitatea de moștenitori, prin urmare acțiunea este promovată cu interes legitim.
Cu privire la cererea reconvențională, s- arătat că motivarea hotărârii instanței de fond că terenurile extravilane cuprinse în titlul de proprietate și consemnate în certificatul de moștenitor nu existau în patrimoniul defunctului la data decesului și prin urmare nu pot face obiectul moștenirii acestuia ca și susținerea că prin lipsa acestor terenuri din patrimoniul defunctului, la decesul acestuia, acestea ar fi dobândit calitatea de bunuri proprii ale soției supraviețuitoare, este în totală contradicție cu dispozițiile Legii nr.18/1991 și a modificărilor ulterioare. S- mai susținut că nu a fost administrată nicio probă cu expertiză care să identifice acest imobil, la bază stând numai susținerile pârâtelor și că acest bun nu mai face parte din masa succesorală, fiind înstrăinat, prin urmare nu mai există interesul aceste soluții la acest moment.
În apelul lor apelanții-pârâți, și, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii principale și a respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Se susține că în mod nelegal instanța a trecut peste răspunsurile reclamanților din interogatoriu prin care au recunoscut calitatea acestora de moștenitor și a faptului că succesiunea a fost acceptată tacit. Astfel, se arată că a participat material, alături de tatăl reclamanților la suportarea cheltuielile ocazionate de decesul bunicului și la pomenile ulterioare; cultivă și culege fructele unui teren de 3700. care este înscris în titlul de proprietate a lui ca și masa succesorală a acestuia.
O altă critică adusă soluției instanței de fond se referă la faptul că în mod nelegal a fost admisă cererea reconvențională, a anulat în parte certificatul de moștenitor constatând că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului s-ar compune numai din imobilul format din construcție și teren în suprafață de 980. în cotă de 1/2. Se arată că instanța a luat această decizie fără a dispune efectuarea unui raport de expertiză de specialitate care să identifice terenul și imobilul și, mai mult, a fost înstrăinat în timpul vieții autorilor lor.
Apelanții-pârâți au arătat că nelegale sunt susținerile instanței, în sensul că terenurile din titlul de proprietate nu pot fi incluse în masa partajabilă a acestuia întrucât nu existau la momentul decesului în patrimoniul său, aceste susțineri fiind în totală contradicție cu dispozițiile Legii nr.18/1991 cu modificările ulterioare. Prin sentința atacată, instanța a cenzurat titlul de proprietate emis de pe urma lui fără a fi învestită în acest sens.
Mai mult, admiterea cererii reconvenționale îi prejudiciază pentru că nu se specifică ce se întâmplă cu 1/2 din terenurile aflate în masa succesorală a lui. Soluția legală era recunoașterea calității de moștenitori a reclamanților și anularea certificatului de moștenitor în privința numărului moștenitorilor lui pentru ca ulterior să fie dezbătută succesiunea la notariat în prezența tuturor erezilor și stabilirea corectă a cotelor vis-a-vis de calitatea bunurilor din masa succesorală.
Cu privire la apelul declarat de apelanții-pârâți, introduși în cauză ca urmare a fi decesului autorului lor, intimații au invocat excepția lipsei de interes, motivat de faptul că autorul lor, este moștenitor legal, acceptant al succesiunii autorului comun al părților, acesta a și vândut împreună cu celălalt moștenitor acceptant al succesiunii singurul bun lăsat de defunct în masa succesorală la momentul decesului în anul 1980, casa de locuit, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.-.11.1995 de BNP, astfel că aceste părți nu justifică un interes legitim, născut și actual la promovarea prezentei căi de atac.
Cu privire la apelul declarat de apelanții-reclamanți, intimații au invocat excepția lipsei de interes, motivat de faptul că aceste părți nu au făcut în cauză dovada unui interes legitim, născut și actual, aceștia nejustificând un interes în promovarea prezentei căi de atac.
De asemenea, intimații au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întemeiată pe faptul că aceste persoane nu au făcut dovada cu privire la acceptarea tacită a moștenirii defunctului, astfel că nu dovedesc identitatea între titularul dreptului afirmat și persoana apelantului ca să dețină calitate procesuală activă în formularea apelului.
Niciunul dintre cei trei reclamanți nu au făcut dovada acceptării tacite a moștenirii în cadrul termenului de opțiune succesorală, apelanții-pârâți solicitând să se constate că reclamanții sunt persoane străine de moștenire, în condițiile art. 700.civ.
În speță nu s-a formulat nicio cerere de repunere în termenul de opțiune succesorală, iar termenul de o lună de la data la care reclamanții au luat cunoștință de acest certificat de moștenitor, a expirat, așa încât, apelanții-reclamanți apar ca fiind persoane străine de moștenire și care nu justifică calitate procesuală activă și niciun, interes legitim în promovarea apelului.
Prin decizia civilă nr.1565/A/02.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile formulate de reclamanții-pârâți și și de intimații pârâți,; a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților; a respins acțiunea ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă; a respins cererea reconvențională ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimatele parate prin întâmpinare, Tribunalul constatat că nulitatea absoluta nu poate fi invocata de o persoana complet străină de actul juridic respectiv, întrucât o astfel de persoana nu ar justifica un interes propriu, care sa fie in legătura cu cauza nulității absolute a actului juridic respectiv. Deși nulitatea absoluta ocrotește un interes general, un asemenea interes nu exclude existenta si a unui interes individual-personal, iar persoana care invoca nulitatea absoluta a unui act juridic trebuie sa urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului juridic atacat, in caz contrar acțiunea va fi respinsa ca lipsita de interes.
Pentru promovarea unei cereri de chemare in judecata este necesar ca partea să facă dovada îndeplinirii condițiilor referitoare la exercițiul dreptului la acțiune. Interesul reprezintă una din condițiile de exercițiu al dreptului la acțiune.
Interesul, definit ca folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, trebuie să existe nu numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci trebuie să fie îndeplinit în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii. În măsura în care promovarea oricărei forme procedurale nu asigură nici un folos practic celui care a recurs la ea, forma procedurală respectivă este lipsită de interes.
Sub aspect procedural interesul constă în avantajul pe care cineva crede că și-l poate procura prin exercitarea activității care urmărește satisfacerea unei nevoi sau împiedicarea unei activități străine care i-ar putea cauza prejudiciu.
Pentru a putea ataca un certificat de moștenitor si a solicita constatarea nulității acestuia trebuie ca reclamantul sa facă dovada acceptării succesiunii respective, pentru a se analiza interesul in promovarea acțiunii.
Tribunalul a reținut în consecința ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât aceștia a nu au făcut dovada ca au acceptat tacit moștenirea rămasa după urma defunctului, nedovedind identitatea între titularul dreptului afirmat și persoana lor, prin probele administrate reclamanți nereușind sa facă dovada acceptării tacite a moștenirii rămasa după urma defunctului, în cadrul termenului de opțiune succesorală, în condițiile art. 700.civ. Nefăcând acesta dovada in condițiile art.1169 Civ. astfel că au devenit persoane străine de moștenire, nejustificând calitatea procesuala activă.
De asemenea, s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada ca au formulat cerere de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, iar termenul de o lună de la data la care reclamanții au luat cunoștință de certificatul de moștenitor ce se solicită a fi anulat, a expirat, așa încât, apelanții-reclamanți apar ca fiind persoane străine de moștenire și care nu justifică calitate procesuală activă.
Considerând ca reclamanții nu au calitate procesuala activa in promovarea cererii principale, tribunalul a observat ca aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cadrul cererii reconvenționale formulate de pârâtele, si. Acest aspect se deduce în mod automat întrucât cererea reconvențională s-a îndreptat împotriva reclamanților si. În ceea ce privește apelul formulat de către apelanții pârâți s-a apreciat că acesta este nefondat, reținându-se că aprecierea acestor pârâți că reclamanții trebuie recunoscuți ca fiind moștenitorii defunctului, reprezintă un act de achiesare la cererea principala iar criticile aduse soluției date cererii reconvenționale nu vor fi luate în seamă deoarece aceasta cerere nu s-a îndreptat împotriva lor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, și pârâții, și, cererile de recurs fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București Secția III-a Civilă, la data de 05.03.2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții reclamanți au susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.296 Cod de procedură civilă, care prevăd că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată.
S-a mai susținut că instanța a încălcat și dispozițiile art.689 civ. care prevăd că moștenirile pot fi acceptate expres sau tacit. Astfel, se arata că dacă s-ar fi analizat cu atenție probele administrate la instanța de fond, s-ar fi observat că a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii defunctului său tată,. Din răspunsurile pârâților la interogatoriu rezultă că a avut și are în posesie și folosește un bun important din masa succesorală respectiv un teren în suprafață de 3700. aflat în titlul de proprietate emis pe numele autorului lor.
Prin urmare, invocarea dispozițiilor art.1169 civ. în respingerea apelului de către instanță sunt nelegale.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă.
Prin recursul formulat, recurenții pârâți, și, solicită anularea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului formulat de către aceștia.
Se mai susține că în mod nelegal, instanța de apel a constatat lipsa calității procesuale active a apelanților și, câta vreme prin răspunsurile recurenților la interogatoriu,acestia au recunoscut calitatea acestora de succesori ai autorului comun,.Prin urmare, instanța de apel, încălcând dispozițiile art.689 civ. și art.296 Cod de procedură civilă, nu a constatat calitatea de acceptanți taciți ai succesiunii și a creat acestora o situație mai grea în propria lor cale de atac.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă.
La data de 03.04.2009, intimatele pârâte au depus întâmpinare.
Privitor la recursul formulat de către recurenții pârâți, și (în calitate de moștenitori legali ai pârâtului, decedat în timpul procesului), intimații au invocat excepția lipsei de interes în formularea recursului, motivat de faptul că hotărârile pronunțate de instanțele inferioare le profită deopotrivă acestora, iar pe de altă parte apreciază că este lipsit de interes demersul acestora în condițiile în care autorul lor, în timpul vieții a și vândut împreună cu celălalt fiu acceptant al succesiunii defunctului singurul bun lăsat în masa succesorală de către acest defunct.
Intimații învederează, de asemenea, faptul că autorul acestor părți, în timpul vieții, a participat efectiv și la partajarea terenurilor înscrise în titlul de proprietate emis pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de în perioada colectivizării - această defunctă, beneficiară a titlului de proprietate, fiind singura care a formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991.
Așadar, formularea prezentului recurs nu este justificată de un interes legitim, personal, actual născut al acestor recurenți în condițiile arătate.
Privitor la primul motiv de recurs, potrivit căruia instanța de apel nu s-ar fi pronunțat pe apelul acestora, care a fost formulat separat, intimații învederează faptul că aceste părți sunt în eroare cu privire la acest aspect, deoarece instanța de apel s-a pronunțat deopotrivă și pe apelul acestor părți - pe care l-a și admis, a luat act de poziția acestor apelanți.
Se arata că instanța de apel a făcut o motivare foarte amplă privitor la fondul motivelor de apel ale tuturor părților care au declarat apel și care, în esență, au privit numai fondul îndreptățirii sau neîndreptățirii reclamanților de a fi înscriși în titlul de proprietate sub aspectul acceptării sau nu a succesiunii lăsate de defunctul autor comun.
Se mai arată că la data decesului său defunctul nu lăsat vreun teren în masa succesorală și nici nu putea lăsa, acesta nefiind în circuitul civil, iar reclamanții nu au formulat cerere de repunere în termenul de acceptare succesiunii, astfel că aceștia nu pot invoca direct constatarea vreunei calități de moștenitor, în raport de prevederile înscrise în art. 700 din Codul civil, nefiind suficienta recunoașterea la interogatoriu cu privire la calitatea de succesori ai autorului comun.
În ceea ce privește recursul formulat de către recurenții reclamanți, s-a invocat că acesteia nu au calitate procesuala activa, nefiind făcuta dovada că au acceptat tacit succesiunea în termenul de 6 luni, de opțiune succesorală.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, se arata că aceștia se afla în aceeași situație juridica în care s-au aflat după pronunțarea hotărârii date pe fondul cauzei, în sensul că sunt tot persoane neîndreptățite sa solicite constatarea nulității certificatului de moștenitor, pentru motivul că sunt străini de succesiune.
Se arata că instanța de apel nu a făcut decât sa constate în cauza, un motiv de ordine publica, respectiv acela că avea aplicare prioritara în cauza excepție fata de alta excepție, reținuta de către instanța de fond și că excepția lipsei de interes, are sfera mai larga, care cuprinde și excepția lipsei calității procesuale.
Se mai susține că acest motiv de recurs nu se încadrează în motivele imperativ prevăzute de art. 304 din Codul d procedură civilă, pentru a putea face obiect de examinare din partea instanței de recurs.
În ceea ce privește motivul doi de recurs s-a arătat că reclamantul a recunoscut expres la interogatoriu că a renunțat la succesiunea defunctului iar reclamanta nu este persoana cunoscuta familiei, astfel că susținerile din recurs nu pot conduce la alta soluție în cauza.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauza, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de pârâții, și .
Prin criticile formulate acești recurenți invocă ca prim motiv de recurs, omisiunea instanței de apel se se pronunța asupra apelului pe care aceștia l-au declarat.
Din verificarea actelor dosarului de apel, rezultă că instanța de apel a fost investită cu soluționarea 2 cereri de apel, respectiv cererea de apel formulată de apelanții reclamanți și cererea de apel formulata de pârâții, și .
Din verificarea considerentelor deciziei civile recurate, rezultă de asemenea că în cuprinsul considerentelor, s-a reținut că limitele devoluțiunii sunt cele stabilite prin aceste doua cereri de apel.
Totodată, în minuta întocmită cu prilejul deliberării, se arată, admite apelurile".
Cu toate acestea în dispozitivul deciziei civile recurate se arată că,cererile admise au fost formulate de apelanții reclamanți și intimații pârâți, si iar în considerentele deciziei se arată că,referitor la apelul formulat de, și, tribunalul retine că aceștia sunt de acord că reclamantii sa fie introduși în certificatul de moștenitor emis după defunctul și sunt nemulțumiți de respingerea cererii reconvenționale. Se reține aprecierea acestor pârâți că reclamantii trebuie recunoscuți ca fiind moștenitorii defunctului, reprezintă un act de achiesare la cererea principala iar criticile aduse soluției date cererii reconvenționale nu vor fi luate în seamă deoarece aceasta cerere nu s-a îndreptat împotriva lor. Prin urmare,se va respinge acestapel".
Curtea va reține așadar că, chiar și în situația în care s-ar aprecia că menționarea în dispozitivul deciziei recurate faptului că ar fi fost admisă cererea de apel formulată de intimații pârâți, reprezintă eroare materială care poate fi îndreptata în procedura stabilita de art. 281 din Codul d procedură civilă, în cauză, suntem în prezenta unei contradicții flagrante între soluția reflectată în dispozitiv cu privire la cererea de apel formulată de acești recurenți pârâți și motivarea reținută în considerentele aceleiași decizii, din cuprinsul cărora rezultă că acesta cale de atac ar fi fost respinsă.
Sub acest aspect, curtea va retine interpretarea obligatorie data de Curtea Europeană a Drepturilor Omului art. 6 alin. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, potrivit cu care, Curtea amintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție înglobează, între altele, dreptul părților în cauză de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor. Convenția nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observațiile sale sunt într-adevăr ascultate, adică examinate cum trebuie de instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele părților. În opina Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil cere ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanță inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției.
Totodată, în cauza Dima împotriva României, s- apreciat că,deoarece Convenția nu urmărește să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat drept unul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat "reținute", adică analizate corespunzător de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 prevede în sarcina "instanței" obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța iar în cauza Burzo România, s-a apreciat că instanța trebuie sa procedeze la un examen aprofundat și serios al motivelor reclamantului, conform exigențelor unui proces echitabil, în caz contrar existând o încălcare a disp. art. 6 al. 1 din Convenție.
Din aceasta perspectivă, orice parte implicată intr-un proces, are dreptul de a-și vedea analizate cererile cu care s-a reținut că instanța a fost legal sesizată, intr- modalitate care să corespunda pe deplin exigentelor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în considerarea art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană Drepturilor Omului.
Pe de alta parte, motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
În raport de aceste constatări, curtea, va respinge ca fiind vădit nefondată excepția lipsei de interes acestor recurenți în formularea recursului, invocată de intimații pârâți, vătămarea pricinuită acestora derivând cu evidență din modul în care instanța de apel a procedat în soluționarea cererilor formulate de aceștia.
Sub aspect formal, se constată că esența criticilor acestor apelanți poate fi structurată, din punct de vedere procedural, pe dispozițiile art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, din perspectiva încălcării dreptului acestora la un proces echitabil, motiv de casare neindicat, dar care va fi analizat de către instanță, în baza art. 306 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, ca având deplină aplicare în raport de criticile formulate de recurenți.
Pentru aceste considerente, curtea apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecare,apreciind că în caz contrar s-ar ajunge la privarea părții de un grad de jurisdicție.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții reclamanți.
În ceea ce privește critica vizând încălcarea de către instanța de apel prevederilor art. 296 din Codul d procedură civilă, cu referire la crearea unei situații mai grele pentru aceștia în propria cale de atac a apelului.
C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ipoteza a doua - încălcarea sau aplicarea greșită a legii - are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă, ori cu totul eronată. Întrucât textul de lege nu face nicio distincție, motivul de recurs vizează atât încălcarea legii de drept substanțial, cât și a celei de drept procesual, însă pentru acele situații care nu pot fi încadrate în celelalte motive de recurs.
În raport de aceste considerente, curtea nu poate primi apărarea intimatelor pârâte în sensul că aceasta critică nu poate fi analizată din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă, fiind evident că prevederile art. 296 din Codul d procedură civilă, care vizează însăși modul de judecare a apelului, astfel cum rezultă din chiar titlul capitolului din Codul d procedură civilă, în care sunt inserate, erau pe deplin incidente în cauză.
Potrivit art. 296 din Codul d procedură civilă, nstanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
În aplicarea principiului,non reformatio în peius" consacrat expres de aceasta norma legală, curtea reține că ori de câte ori, ca urmare apărărilor formulate de intimat, s-ar putea ajunge la pronunțarea unei soluții care ar avea ca efect agravarea situației părții care avut inițiativa declarării căii de atac apelului, atare soluție nu ar putea fi adoptată de instanța de apel, pentru că în caz contrar s-ar ajunge la încălcarea acestui principiu. Principiului "non reformatio in peius" nu i se pot opune nici excepții cu caracter absolut, instanța neputând să invoce din oficiu sau să admită excepțiile cu caracter absolut invocate de către intimat, dacă admiterea acestora ar însemna înrăutățirea situației părții care a exercitat calea de atac.
Așa cum s-a statuat în practica și doctrina doar excepțiile de necompetență absolută, de incompatibilitate sau de nulitate a hotărârii care vizează aspecte ce țin de desfășurarea în condiții de legalitate a litigiului s-ar putea opune principiului reglementat de art. 296 teza a II-a din Codul d e procedură civilă.
Pe de alta parte, Curtea reține că astfel, cum s-a statuat în doctrină, principiul "non reformatio in peius" este o chestiune de apreciere în fapt, prin prisma intereselor părții care a exercitat calea de atac.
În cauză, în prima instanță, prin sentința civilă apelată s-a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii civile, reținându-se că, deși se invoca un motiv de nulitate absolută în susținerea acțiunii, nu s-a făcut dovada acceptării în termenul de prescripție de 6 luni succesiunii rămase de pe urma defunctului .
Așa cum rezultă din actele dosarului, împotriva acestei sentințe au fost formulate 2 cereri de apel, de către reclamanți și de către pârâții, și.
Prin apelul formulat de apelanții pârâți s- invocat expres nelegalitatea sentinței civile apelate, ca urmare neluării în considerare recunoașterii calității de moștenitori celor doi reclamanți, formulată de acești apelanți și existența unui interes în persoana reclamanților în promovarea acțiunii, așadar aceasta cale de atac reprezenta o achiesare la pretențiile apelanților reclamanți, așadar situația premisă stabilită de art. 296 teza a 2 a era îndeplinită, câta vreme intimații pârâți nu au înțeles sa promoveze apel nici pe cale principală și nici să uzeze de facultatea de formula un apel incidental.
Prin decizia recurată, în apel, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active apelanților reclamanți, invocată de către intimații pârâți prin întâmpinare, reținându-se că nu s-a făcut dovada că cei doi reclamanți au calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctului, nedovedindu-se identitatea intre dreptul afirmat și persoana lor.
Curtea reține că atât excepția lipsei de interes cât și excepția lipsei calității procesuale active, întrucât sunt în legătură cu exercițiul dreptului la acțiune, sunt excepții de fond. Pe de altă parte, trebuie reținut că prin soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, se determină cadrul procesual, în sensul că se determină dacă reclamantul este sau nu titularul dreptului dedus judecații, excepția lipsei de interes vizând statuarea dacă reclamantul justifică sau nu un folos practic prin punerea în mișcare procedurii judiciare.
Or, deși raționamentul instanței de apel în sensul că în cauza se impunea cu prioritate soluționarea excepției lipsei calității procesuale active în cauză în raport cu excepția lipsei de interes este corect, în speță, prin raportare la considerentele expuse anterior, este evidentă încălcarea principiului enunțat, constatarea lipsei unui interes actual și personal în formularea unei acțiuni civile, neputând fi echivalata din punct de vedere al consecințelor în plan juridic, cu constatarea a însăși lipsei calității reclamantului de a fi titular al dreptului dedus judecății.
În consecință curtea apreciază și acest motiv de recurs ca fiind fondat.
În ceea ce privește ce-a de-a doua critica formulată, curtea constata că modul de dezlegare a criticilor formulate de către apelanții pârâți depinde în mod inseparabil de soluționarea fondului recursului promovat de recurenții reclamanți și .
În temeiul considerațiilor expuse și având în vedere prevederile art. 312 alin. 5 Codul d procedură civilă, curtea va admite recursurile, va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor, la aceeași instanță.
Cu prilejul rejudecării cauzei, tribunalul va proceda totodată și la suplimentarea probatoriului administrat în cauză, urmând a se proceda la se stabili, în concret, în ce condiții terenul care a fost inclus în certificatul de moștenitor cărui nulitate se invocă, a intrat în posesia reclamanților, aspect la care se face referire atât întâmpinarea formulată în fața primei instanțe de către intimații pârâți-fila 27 dosar nr- al Judecătoriei Buftea cât și în probatoriul administrat în fata primei instanțe - mai exact dacă la data preluării în posesie a acestui teren, a existat un acord de voință între reclamanți și autorul intimaților pârâți în acest sens, iar în măsura în care existat atare înțelegere, care a fost intenția autorului intimaților pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite recursurile declarate de recurenții reclamanți, și de recurenții pârâți, și, împotriva deciziei civile nr.1565/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
/2 ex./
23.06.2009
--------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.B -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Rodica Susanu, Ilie
