Anulare act. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 93
Ședința publică din data de 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele și, ambele domiciliate în S,-, județ P, împotriva deciziei nr. 436 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în B, nr.4,.1,.2, Sector 1, Primăria cu sediul în S,-, județ P și Primarul Orașului, cu același sediu, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 2 februarie 2010, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, Primăria S și Primarul orașului S, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a: - Dispoziției nr.8/16 ianuarie 2003 Primarului orașului S privind pe pârâtul; - Certificatului de moștenitor nr.21/25 martie 2003 eliberat de Notarul Public Iunia - din B pe numele defunctei (), fostă cu ultimul domiciliu în (AM) 81, (06400); - cu cheltuieli de judecată.
Prin acțiunea înregistrată sub nr- înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții au solicitat admiterea acelorași capete de cerere iar prin sentințele nr.126 și 127 din 23 ianuarie 2007 Tribunalul Prahova - Secția civilă a declinat competența de soluționare a celor două cauze în favoarea Judecătoriei Sinaia.
Cele două cauze au fost înregistrate sub numerele 320 și - și, prin Sentința civilă nr.450/7 mai 2007 Judecătoriei Sinaias -a dispus conexarea celor două dosare; totodată a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes.
-2-
Prin Decizia civilă nr.751/7 decembrie 2007 Tribunalului Prahovaa fost respins apelul apelantei reclamante, însă prin Decizia civilă nr.356/25 martie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTIa fost casată atât decizia Tribunalului Prahova cât și sentința civilă a Judecătoriei Sinaia și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond deoarece exista obligativitatea ca prin dispozitiv să se pronunțe asupra ambelor acțiuni conexe, pronunțându-se însă numai în privința unei singure acțiuni.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Sinaia sub nr.500/310/9 aprilie 2008.
În motivarea acțiunii lor reclamanții au arătat că au dobândit conform art.9 din Legea nr.112/1995 în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu SC Sa P număr 675 N, 806 N și 225 N - apartamentele aflate în clădirea și anexa din imobilul situat în orașul S,-; s-a mai arătat că prin dispoziția primarului i-au fost restituite în natură pârâtului în calitate de legatar universal al numitei; - spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință, situate la parterul imobilului și teren în suprafață de 2.597,64 mp. din care 2.445,69 mp. reprezintă curți construcții iar 151,95 mp. cota indiviză din terenul aferent construcției C3. Reclamanții au mai arătat că defuncta nu mai putea pretinde vreun drept asupra acestui imobil întrucât el făcuse obiectul vânzării la licitație în anul 1936 - încălcându-se astfel normele imperative ale Legii nr.10/2001 în sensul fraudării legii pentru a obține drepturi necuvenite de către o persoană care nu este îndreptățită la restituire.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.3 alin.1 lit. a rap. la art.948 pct.4 și art.968 cod civil și în dovedirea acesteia s-au depus la dosar înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză tehnică topometrică.
La termenul din 5 iunie 2008 pârâtul prin apărător a reiterat excepția invocată în primul ciclu procesual, respectiv lipsa de interes a reclamanților considerând că desființarea dispoziției primarului nu le profită în nici un fel.
Reclamanții au solicitat respingerea excepției depunând și concluzii scrise în acest sens, iar prin încheierea de la termenul din 12 iunie 2008 instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâtul.
Prin încheierea din data de 30 iulie 2008 s-a încuviințat probatoriul în cauză cu înscrisuri și interogatorii, în cadrul probei cu înscrisuri fiind incluse și adrese către Primăria S, Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 pentru a se înainta copia tuturor actelor ce au stat la baza emiterii Dispoziției nr.8/16 ianuarie 2003 și adresă către notarii care au eliberat certificatele de moștenitor nr.21/25 martie 2003 și numărul 108/27 septembrie 2001.
S-au depus la dosar actele solicitate prin încheierea sus-menționată și s-a procedat la luarea interogatoriului formulat de către reclamantă pârâtului, la termenul din 13 noiembrie 2008 s-a prezentat în instanță originalul testamentului defunctei și s-a depus la dosar copia legalizată a acestuia, s-a depus răspunsul la interogatoriu de către Primăria orașului S; la același termen apărătorul pârâtei a solicitat judecata cauzei în fond nemaiavând alte cereri, rezultând așadar că nu mai insistă
Prin sentința civilă nr. 1500 din 23 decembrie 2008, Judecătoria Sinaiaa respins ca neîntemeiate acțiunile formulate de către reclamanți.
-3-
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit dispoziției nr.8/16 ianuarie 2003 definitivă a Primarului orașului S (5-6 dosar Tribunalul Prahova ) - în temeiul prevederilor Legii nr.10/2001 - s-a restituit în natură pârâtului, în calitate de legatar universal de pe urma defunctei spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință situate la parterul imobilului din orașul S,-, excepție făcând spațiul cu destinația de locuință situat la parter care a fost înstrăinat către reclamantul, contract nr.806 N/20 ianuarie 2002; - s-a restituit în natură terenul în suprafață de 2597,64 mp. indiviz din 2957 din care 2445,69 mp. reprezintă curți construcții iar 151,95 mp. reprezintă cota indiviză din terenul aferent construcției C3 astfel cum a fost identificat în planul de situație anexat întocmit de expert de cadastru.
La emiterea acestei dispoziții s-a avut în vedere dobândirea de către numita a imobilului potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.108/27 septembrie 2001 emis de Notarul Public din C (141) din care rezultă calitatea de unică succesoare a numitei (fostă ) în calitate de soră a defunctului, decedat la data de 21 iunie 1965 cu ultimul domiciliu la Franța.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.2788/26 martie 1927 (file 86-87) cumpărătoarea (cu permisiunea soțului său ) și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în orașul S,-, actualmente-, județul
Imobilul a fost preluat în baza Decretului nr.111/1951 - această preluare figurând în arhiva Primăriei orașului S - deși nu există și hotărârea judecătorească de trecere a imobilului în proprietatea statului - considerându-se așadar că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu.
Potrivit testamentului autentificat sub nr.239/255/23 februarie 2002 la Consulatul General al României la (147) - pârâtul are calitate de legatar universal asupra întregii mase succesorale rămase de pe urma defunctei (văduvă ), situație confirmată și prin certificatul de calitate de moștenitor nr.55/1 noiembrie 2002 emis de Notarul Public Iunia - (94); prin certificatul de moștenitor nr.21/25 martie 2003 emis de același notar (61) s-a stabilit calitatea de legatar universal a pârâtului de pe urma defunctei consemnându-se ca făcând parte din masa succesorală, imobilul situat în orașul S,- județul P care a făcut obiectul dispoziției nr.8/16 ianuarie 2003 eliberată de Primarul orașului
Reclamanții, și - foști chiriași - au dobândit în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995 - prin contractele de vânzare-cumpărare nr.675 N/13 ianuarie 1997, 806 N/20 ianuarie 1997 și 225 N/6 noiembrie 1996 (26-28) - proprietatea a trei apartamente situate în imobilul din orașul S,- județul P - spații cu destinația de locuință care nu au făcut obiectul Dispoziției de restituire în natură nr.8/16 ianuarie 2003 Primarului orașului S, dispoziție a cărei nulitate absolută se cere a fi constatată.
Reclamanții au invocat drept cauză de nulitate absolută a dispoziției Primarului cât și a certificatului de moștenitor nr.21/25 martie 2003 - încălcarea normelor imperative ale Legii nr.10/2001 în sensul fraudării legii pentru obține
-4-
drepturi necuvenite de către o persoană care nu este îndreptățită la restituire. Acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.3 alin.1 lit. a nu s-a precizat actul normativ însă din motivarea cererii s-a apreciat a fi vorba despre Legea nr.10/2001) text potrivit cu care sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Celelalte texte legale invocate de către reclamanți sunt art.948 pct.4 Cod civil și art.968 Cod civil potrivit cu care condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții au fost, printre altele și cauza licită; cauza a fost nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Reclamanții au raportat aceste texte legale la motivarea în fapt referitoare la împrejurarea că defuncta nu mai putea pretinde vreun drept asupra imobilului deoarece el făcuse obiectul vânzării la licitație în anul 1936; s-a mai susținut că în acel an imobilul din S,- constituia "averea doamnelor domiciliată în B- și domiciliată în B,-" - imobilul fiind scos la vânzare prin licitație publică - Monitorul Oficial Partea a II-a nr.179/4 august 1936 (8775)
Din examinarea acestui înscris a rezultat într-adevăr că imobilul a fost scos la vânzare cu licitație publică potrivit publicației de vânzare din Monitorul Oficial respectiv însă nu a existat niciun fel de dovadă în sensul că demersurile privind executarea silită au fost finalizate, nu a existat niciun act de adjudecare care să confirme susținerile reclamanților în sensul că imobilul ieșise din patrimoniul autorilor defunctei; pe de altă parte s-a mai reținut și că din verificările efectuate la Arhiva Primăriei orașului Sar ezultat că imobilul a fost preluat de la numitul prin aplicarea Decretului nr.111/1951, ceea c e nu s-ar mai fi întâmplat dacă imobilul nu îi aparținea acestuia.
Cât privește cererea reclamanților de a se constata nulitatea certificatului de moștenitor nr.21/25 martie 2003 emis de Notarul Public Iunia - din B - s-a reținut faptul că în mod corect notarul a cuprins în masa succesorală imobilul care a făcut obiectul Dispoziției nr.8/16 ianuarie 2003 Primarului orașului S - deoarece potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată "persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi. În speță a fost relevantă așadar împrejurarea că la data decesului defunctei aceasta își păstra calitatea de proprietar asupra imobilului, fără relevanță asupra exercitării acestei calități.
Împotriva acestei sentințe pronunțate de Judecătoria Sinaia, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare și la in proces echitabil, arătând că la termenul din data de 28 decembrie 2008, când instanța de fond a constata cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri în fond, apărătorul acesteia, avocat, a fost lipsă din profesie, drept pentru care a făcut cunoscut acest lucru la Judecătoria Sinaia, prin petiție depusă
-5-
la dosar, la care a anexat dovada de eliberare de către Baroul Prahova, din care rezultă lipsa sa motivată pentru perioada decembrie 2008.
A mai arătat că instanța de fond a trecut peste cererea motivată a acestuia, socotind că este suficient dacă amână pronunțarea la 23 decembrie 2008, pentru a se depune concluzii scrise sau note scrise, sens în care pe lângă faptul că au fost încălcate principiile oralității și ale contradictorialității, s-a comis o altă gravă încălcare a dreptului la apărare, pentru ca data 23 decembrie 2008, pentru când a fost amânată pronunțarea, pentru a fi depuse concluzii scrise sau note scrise, avocatul se afla tot în perioada în care lipsea motivat din profesie.
De asemenea, a mai arătat motivele pentru care instanța de fond a respins ca neîntemeiate, acțiunile conexate, vizând nulitatea absolută a Dispoziției nr.8/16.01.2003 a Primăriei orașului și a certificatul de moștenitor nr. 21/25.03.2003 eliberat de Notar Public - din B și anume: prin contractele de vânzare cumpărare, încheiate cu SC SA P nr. 675 - N, 806 - N și 225 - N au fost dobândite, în baza art.9 din Legea nr. 112/1995 apartamentele aflate în clădirea și anexa din orașul S,-, întrucât anterior cumpărării, cumpărătorii au avut calitatea de chiriași ai spațiilor respective.
Prin dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001, Primarul orașului Sad ispus să se restituie, în natură, legatarului universal al defunctei, pârâtul, următoarele bunuri imobile: spațiile cu altă destinație decât cea de locuință, situate la parterul imobilului din S,-, cu excepția locuinței de la parter; terenul în suprafață de 2.597,64. indiviz din 2957. din care 2445,69. reprezintă curți construcții, iar 151,95. cota indiviză din terenul aferent construcției C3. Totodată, mai arată că s-a precizat în Dispoziția respectivă că " situația terenului aferent construcțiilor notate în Planul de situație cu simbolurile C1, C2 și C3, nu este reglementată prin prezenta, urmând a face obiectul unei alte dispoziții distincte."
A mai arătat că, deși a dobândit, în baza Legii nr. 112/200, prin contractele de vânzare cumpărare, încheiate cu SC SA a dobândit și câte o cotă - parte indiviză din terenul aflat sub construcții, în dispoziția atacată se arată că regimul terenului va fi reglementat printr-o altă dispoziție, ori aveau titlu de proprietate și pentru terenul de sub construcție, iar referirea, în cadrul Dispoziției nr. 8/2003 la o "dispoziție distinctă" pentru acest teren, înseamnă că acest drept nu le este recunoscut.
A mai arătat că dispoziția respectivă a fost emisă pe parcursul procesului purtat între, ca reclamantă, pe de o parte și aceștia ca reclamanți, împreună cu Primăria S și Statul Român pe de altă parte, cu privire la același imobil din S,-.
Totodată mai susține că este de observat faptul că în dispoziția primarului se arată, ca titlu, în baza căruia și-a întemeiat notificarea, și de altfel s-a admis cererea de restituire, în natură, este contractul de vânzare cumpărare nr. 2788/26.03.1927.
De asemenea a mai arătat că motivarea instanței de fond că imobilul a fost preluat pe numele de la, autorul () și că deci nu a fost vândut la licitație, nu a fost susținută de probele dosarului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel și reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
-6-
Aceasta însă nu a motivat apelul pentru a arăta nemulțumirile sale raportat la hotărârea apelată.
Prin decizia civilă nr. 436/9 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa respins apelurile formulate de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.1500/23.12.2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia în contradictoriu cu intimații-pârâți -, Primaria S și Primarul Orașului S, ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut: cu privire la apelul declarat de apelanta reclamantă, tribunalul a constatat că este neîntemeiată critica acesteia în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil deoarece la termenul din 18 decembrie 2008 instanța a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise determinat de faptul că avocatul apelantei reclamante se afla în concediul de odihnă.
Potrivit disp. art. 156 alin. 1 din Cod pr.civilă, civilă instanța poate da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivat.
Din dispozițiile alin. 1 a rezultat că instanța nu era obligată să admită cererea pentru lipsă de apărare, ci putea să aprecieze temeinicia motivelor invocate de părți.
Potrivit disp. art. 156 alin. 2 din Codul d e pr.civilă, când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv va amâna, la cererea părții pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
În acest sens s-a constatat că instanța de fond a procedat la amânarea cauzei pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Prin Dispoziția nr. 8/16 ianuarie 2003 emisă de Primarul orașului Saf ost restituit în natură pârâtului în calitate de legatar universal al defunctei, spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință de la parterul imobilului din orașul S,- cu excepția spațiului cu destinația de locuință, situat la parter ce a fost înstrăinat către reclamantul, precum și terenul în suprafață de 2597,64 mp. indiviz din 2957 din care 2445,69 mp curți-construcții iar cota de 151,95 mp reprezenta cota indiviză din terenul aferent construcției C3. Critica apelantei că dispoziția menționată aducea atingere drepturilor sale a fost neîntemeiată întrucât calitatea de proprietar asupra imobilului o avea defuncta.
Imobilul în litigiu a fost scos la licitație publică dar, cum a reținut și instanța de fond nu a existat nici un fel de dovadă că a fost finalizată executarea silită pentru că nu exista un act de adjudecare care să fi atestat că imobilul a ieșit din patrimoniul defunctei.
De asemenea din actele depuse la dosarul de fond a reieșit că imobilul a fost preluat de la defunctul în urma aplicării Decretului nr. 111/1951.
Susținerea în sensul că certificatul de moștenitor nr. 21/25 martie 2003 este lovit de nulitate absolută a fost nejustificată deoarece imobilul ce a făcut obiectul Dispoziției nr. 8/16 ianuarie 2003 a Primarului orașului Saf ost în mod corect cuprins în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, aspect de altfel reținut de către instanța de fond.
În conformitate cu disp. art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001 persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar
-7-
avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei de restituire.La data decesului, defuncta avea calitatea de proprietar al imobilului.
Având în vedere că apelanta nu a depus motivele de apel, tribunalul a avut în vedere disp. art. 292 alin. 2 Cod pr. civilă și considerentele expuse anterior.
Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs reclamantele și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, reclamanta a susținut că prin hotărârea pronunțată, Tribunalul Prahovai -a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil deoarece la 28.12.2008, când dosarul era în stare de judecată, apărătorul ales a fost lipsă din profesie, fapt pe care l-a adus la cunoștința instanței de fond prin petiția depusă la dosar, la care a atașat dovada eliberată de Baroul Prahova, din care rezulta lipsa sa motivată din profesie în perioada 17-24.12.2008, că instanța nu a luat în seamă această cerere și a considerat necesar să judece pricina și să amâne pronunțarea la 23.12.2008, când de asemenea apărătorul se afla în imposibilitatea de a se prezenta în instanță.
Aceeași recurentă a susținut că în ce privește fondul cauzei, soluțiile pronunțate sunt greșite deoarece dispoziția emisă în baza Legii 10/2001, prin care se restituie legatarului universal al defunctei bunurile expres menționate în aceasta, este nelegală pentru că prin decizie nu se reglementează situația terenului aferent construcțiilor 1 2, 3 -care au fost înstrăinate în totalitate, făcându-se mențiunea că urmează a se emite o altă dispoziție, că o atare mențiune aduce atingere dreptului de proprietate al recurentei, dobândit "ope legis".
S-a mai susținut că aceeași dispoziție este nelegală și pentru faptul că s-a dispus restituirea imobilelor menționate în dispoziție unei persoane care nu era îndreptățită la restituire și în condițiile în care pe rolul instanțelor se afla un proces între aceleași părți, și, deci nu se putea emite un act de restituire unei alte persoane și aceasta pentru că prin actul de donațiune din 21.06.1932 a donat în vederea căsătoriei cu, cota sa indiviză de din din S,. - nr.63 cu tot terenul de tenis, garajul, locuința îngrijitorului, că în anul 1936 construcțiile și terenul ce constituiau averea doamnelor și a fost scos la vânzare prin licitație, motivarea instanței că imobilul a fost preluat de la, autorul și că deci nu a fost vândut la licitație, nefiind susținută de probe, din tabelul imobilelor trecute în proprietatea statului în baza Decretului 111/1951 rezultând că preluarea s-a făcut de la, fosta soție a lui, în timp ce prin sentința civilă 228/19.08.1954 dată în baza Legii 111/1951 se preia imobilul de la și succesorii, împrejurări în care, care a lăsat ca legatar universal pe pârâtul nu mai putea pretinde vreun drept asupra acestui imobil în sensul art. 3 alin.1 lit.a din Legea 10/2001 republicată pentru că ieșire de mult din patrimoniul autorului ei.
S-a mai susținut că decizia este lovită de nulitate și pentru faptul că art. 68 alin.2 din Legea Notarilor Publici nr.36/1995, stabilește competența circumscripției teritoriale a judecătoriei, în care defunctul și-a avut bunurile cele mai importante pentru cei ce nu au avut ultimul domiciliu în țară.
La rândul său, recurenta a susținut că decizia tribunalului este nelegală întrucît s- reținut de instanță că nu motivat apelul
-8-
declarat împotriva sentinței civile 1500/23.12.2009 a Judecătoriei Sinaia, împrejurare ce nu corespunde realității pentru că a motivat apelul, așa cum dovedește cu actele pe care înțelege să le folosească în recurs, că judecarea cauzei s-a făcut în condițiile în care nu na fost legal citată, pe parcursul procesului învederând instanței că în acea perioadă se afla în SUA, având statutul de rezidentă, că nici măcar la adresa din S, comunicată instanței, nu a fost citată corect, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că a fost citată în S,. - I nr.42, când de fapt, conform relațiilor furnizate de adresa corectă este în S,. - I, nr.42.A, caz în care sunt incidente motivele de casare prev. de art. 304 pct.5 Cod pr.civilă.
Cât privește fondul pricinii, această recurentă a făcut aceleași susțineri ca și recurenta, ambele invocând în drept motivele de casare prev. de art. 304 pct.9, în plus recurenta și ale disp. art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
În dovedirea susținerilor sale, recurenta a depus la dosar un certificat de grefă eliberat de Tribunalul Prahova, din care rezultă că după verificarea registrului judecătorului de serviciu, s-a constatat că la 27.04.2009 la poziția nr.22 se află înregistrată depunerea motivelor de apel formulate de în dosarul - și alăturat certificatului o copie a motivelor de apel formulate de aceasta, copia certificatului de căsătorie a recurentei și copia cardului de rezidență permanentă a acesteia în SUA.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursurile de față sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel:
Având în vedere motivele de nulitate a hotărârii pentru incidența în cauză a prev. art.304 pct.5 Cod pr.civilă, se va analiza mai întâi recursul formulat de reclamanta.
Se constată că în fața instanței de apel recurenta-reclamantă a fost reprezentată de avocat, același ca și recurenta, astfel că toate susținerile făcute de aceasta cu privire la soluționarea cauzei cu lipsă de procedură în ce o privește, fie că nu a fost citată în SUA, fie că nu a fost citată corect la adresa cunoscută din țară, astfel cum a fost ea comunicată de, respectiv în S,. - nr.42.A, sunt neîntemeiate, recurenta neputând invoca lipsa de procedură în condițiile în care a avut apărător ales care a reprezentat-o, lipsa acestuia din instanță neavând relevanță sub aspect procedural.
Această critică este deci neîntemeiată.
Aceeași recurentă, ca și recurenta a invocat faptul că prin sentința pronunțată i s-a încălcat dreptul la apărare și s-a încălcat principiul oralității și contradictorialității.
Din actele dosarului rezultă că, într-adevăr apărătorul ales al recurentelor era lipsă din profesie în perioada 17-24.12.2008, sens în care a depus la dosar o adeverință (fila 162 dosar fond) și o cerere de amânare a cauzei (fila 161 dosar fond) iar la data când s-au pus concluzii pe fondul cauzei acesta a lipsit.
Instanța a constatat la acel moment că reclamanții au beneficiat de mai multe termene de amânare și față de prev. art.156 alin.1 Cod pr.civilă, a respins cererea de amânare, dar a procedat corect amânând pronunțarea conform prevederilor art.156 alin.2 Cod pr.civilă, dând posibilitatea părților să depună concluzii scrise și
-9-
aceasta făcând-o tocmai pentru a nu încălca dreptul la apărare al părților, astfel că sub acest aspect criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate.
Este întemeiată susținerea recurentei conform căreia instanța de apel a soluționat cauza fără a analiza motivele de apel depuse de aceasta la dosar.
Este adevărat că în dosarul Tribunalului Prahova nu s-au aflat depuse decât declarațiile de apel ale celor două reclamante și motivele de apel formulate numai de reclamanta, fără a se regăsi în actele dosarului și motivele de apel formulate de recurenta-reclamantă.
Instanța de apel nu s-a aflat în culpă atunci când a menționat în cuprinsul deciziei că această reclamantă nu a formulat motive de apel, care însă au fost formulate și depuse în termenul legal dar nu au ajuns la dosar pentru a putea fi analizate de instanță. Că este așa, rezultă din certificatul de grefă eliberat de Tribunalul Prahova, care atestă că aceste motive au fost depuse la registratura tribunalului, figurând la poziția 22 în registrul judecătorului de serviciu, din data de 27.04.2009 și din copia motivelor de apel atașate acestui certificat.
Or, instanța, fiind în imposibilitate de a analiza motivele de apel formulate de reclamanta, pentru că aceste motive nu s-au aflat la dosar, nu s-a pronunțat pe fondul apelului acestei reclamante, motiv pentru care recursul sub acest aspect este întemeiat, urmând ca în conformitate cu disp. art. 312 pct.5 Cod pr.civilă, să fie admis și pe cale de consecință, să se caseze decizia cu trimiterea cauzei la același tribunal pentru a se conforma considerentelor prezentei decizii.
Față de soluția ce urmează a se adopta în recursul declarat de reclamanta, față de împrejurarea că atât aceasta cât și recurenta au calitatea de reclamante, că au solicitat același lucru, au făcut aceleași critici împotriva hotărârii pronunțate anterior, cât și pentru faptul că recursul are efect extensiv și asupra recursului declarat de, urmează ca și acesta să fie admis și să se adopte aceeași soluție, instanța de recurs neputând lua în discuție criticile formulate de aceasta ca și de recurenta, care antamează fondul pricinii.
Așa fiind, urmează ca față de dispozițiile legale sus-menționate să se admită ambele recursuri, să se caseze decizia pronunțată de Tribunalul Prahova cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se analiza și motivele de apel formulate de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantele și, ambele domiciliate în S,-, județ P, împotriva deciziei nr. 436 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții domiciliat în B, nr.4,.1,.2, Sector 1, Primăria cu sediul în S,-, județ P și Primarul Orașului, cu același sediu, județ
Casează decizia cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
-10-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
C - - - - -
Grefier,
- -
red.EM/tehnored.VM
8 ex./ 3.02.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Judecătoria Sinaia
a- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu, Eliza Marin
