Anulare act. Decizia 944/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 944/R-CM
Ședința publică din 15 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,- A, județul V, împotriva sentinței civile nr.250 din 03 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata-pârâtă SC SA Râmnicu V, în baza delegației de la dosar, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă SC SA Râmnicu Vad epus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Consilier juridic pentru intimata-pârâtă SC SA Râmnicu V, arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, față de această situație, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-pârâtă SC SA Râmnicu V, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului, ca legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în ședința publică. Precizează că este vorba de o vânzare a activului și nu o cesiune și depune la dosar practică judiciară în acest sens.
CURTEA
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, completul specializat în soluționare conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.3093/90/15.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată aceasta să dispună anularea parțială a deciziei - Protocolul nr.8897/28.08.2008 prin care s-a dispus cedarea contractului său individual de muncă către un alt angajator; să se constate încetat contractul individual de muncă în baza art.65 alin.1 coroborat cu art.68 Codul muncii, să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale cuvenite ca urmare a programului de concediere colectivă demarat la nivelul, drepturi prev. de art.38 alin.1 CCM, respectiv o compensație netă echivalentă cu 5 salarii de bază avute la data desfacerii contractului individual de muncă, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de angajat al la una din subunitățile sale cu marca 25297. În urma Hotărârii nr.20/16.11.2007, a procesului verbal de licitație nr.8069/29.07.2008, Rm.V a cumpărat prin licitație publică activul "Fabrica de Conserve - ", unitate unde își desfășura activitatea.
În aceste condiții a primit notificare din partea pârâtei prin care i s-a adus la cunoștință că în baza art.12 alin.1 din Legea nr.67/2006 va fi transferat către
Contestatorul apreciază că această notificare este nelegală, întrucât angajatorul era obligat să emită o decizie de concediere, act de voință unilateral și nu să menționeze în carnetul de muncă protocolul încheiat cu cumpărătorul activului, instituția transferului a dispărut din Codul nuncii, iar Legea nr.67/2006 își găsește aplicarea în cazul transferului întreprinderii ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni, contractul individual de muncă nu poate înceta de drept, nu na avut loc o cesiune a contractelor de muncă întrucât noul angajator a încheiat cu salariații alte contracte individuale de muncă.
Reclamantul concluzionează în sensul că, încetarea contractului său individual de muncă trebuia să survină în condiții legale și anume acela care reglementează concedierea colectivă, încetarea urmând a opera începând cu data de 1.09.2008.
Spre dovadă reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie carnetul de muncă.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta s-a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată pe considerentul că anularea Protocolului nr.8897/28.08.2008 încheiat între și poate fi solicitată numai de către părțile semnatare, iar foștii salariați nu au calitate procesuală activă pentru a solicita anularea.
În cea ce privește constatarea încetării contractului individual de muncă al reclamantului, pârâta arată că acesta a încetat de drept în baza art.169 Codul muncii, întrucât împreună cu alți 171 de salariați au fost transferați în baza Legii nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii. La licitația desfășurată în data de 29 iulie 2008, activul a fost adjudecat în favoarea și acest cesionar a încheiat protocolul nr.2897/28.08.2008. De asemenea, au fost predate cesionarului contractele individual de muncă, carnetele de muncă, fișele de post precum și CCM al pe perioada 2007- 2010.
Mai arată că în speță, nu a fost vorba de concediere, ci de transferul colectiv reglementat de art. 169 Codul muncii coroborat cu prevederile art. 5 alin.1 din Legea nr.67/2006, astfel încât nu este vorba de o desfacere a contractului individual de muncă.
Spre dovadă, pârâta a depus la dosarul cauzei Protocolul nr.8897/28.08.2008, adresa nr.29544/4.08.2008, adresa nr.8209/4.08.2008, decizia nr.203/1998, contractul individual de muncă al reclamantului, anunțul pentru licitație deschisă cu strigarea Fabrica de Conserve -.
Prin sentința civilă nr.250 din 3 martie 2009, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând următoarele:
Conform mențiunilor consemnate în carnetul de muncă al reclamantului, acesta a deținut calitatea de angajat al pârâtei în perioada 1.02.1998- 1.09.2008.
Conform Hotărârii nr.20/16.11.2007 și a procesului verbal de licitație nr.8069/29.07.2008 între cedentul și cesionarul a avut loc vânzarea activului Fabrica de Conserve - și s-a convenit protejarea drepturilor de care beneficiază salariații cedentului, drepturi prevăzute în contractele individuale de muncă și în CCM încheiat la nivelul De asemenea, prin protocolul nr.8897/28.08.2008 încheiat între și s-a prevăzut că începând cu data de 1.07.2008 cedentul își pierde calitatea de angajator față de salariații din cadrul activului mai sus menționat, iar cesionarul dobândește calitatea de angajator față de acești salariați, iar transferul operează de drept în baza Legii nr.67/2006 și ale art.169 Codul muncii și nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent sau de către cesionar.
În acest sens s-a completat în carnetul de muncă al reclamantului mențiunea că cesionarul a preluat contractul individul de muncă al reclamantului nr.25297/01.02.1998 conform art.169 Codul muncii, pentru ca la data de 8.10.2008 să fie consemnată încetarea raporturilor juridice de dreptul muncii în temeiul dispozițiilor art.55 lit.b Codul muncii, respectiv ca urmare a acordului părților la data convenită de acestea.
Potrivit dispozițiilor art.5 din Legea nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul în care cedentul este subiectul procedurii de reorganizare judiciară sau faliment, potrivit legii.
Acest act normativ transpune Directiva Consiliului 2001/23/CE privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități. Astfel, art.3 al directivei prevede că drepturile și obligațiile ce rezultă pentru cedent (persoana fizică sau juridică care pierde calitatea de angajator ca urmare a transferului) dintr-un contract de muncă sau relație de muncă existente la data transferului sunt transferate cesionarului. După transfer, cesionarul trebuie să mențină condițiile de muncă convenite printr-o convenție colectivă în aceeași măsură în care acestea au fost stabilite pentru cedent, până la data rezilierii sau expirării acelei convenții colective sau intrării în vigoare sau aplicării unei alte convenții colective.
Este adevărat că transferul unei întreprinderii sau al unei părți de întreprindere nu constituie prin el însuși un motiv de licențiere pentru cedent sau cesionar, dar această prevedere nu împiedică licențierile ce pot interveni pentru alte rațiuni, așa cum este cazul în speță. Astfel, raporturile juridice de dreptul muncii dintre părți au încetat în baza dispozițiilor art. 55 lit. b Codul muncii, respectiv prin acordul părților, deci nu suntem în ipoteza unei concedieri colective care să dea naștere la drepturi specifice: măsuri active de combatere a șomajului, compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art.169 Codul muncii coroborat cu prevederile art.5 din Legea nr.67/2006, instanța a respins capătul de cerere ce are ca obiect acordarea compensației nete echivalentă cu 5 salarii de bază avute la data desfacerii contractului individual de muncă, precum și pretenția reclamantului referitoare la concedierea colectivă, ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea parțială a Protocolului nr.8897/28.08.2008 încheiat între cedentul și cesionarul ce a avut ca obiect protecția drepturilor salariaților, instanța constată că au fost respectate dispozițiile Legii nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților. Astfel, s-au depus dovezi la dosarul cauzei în sensul notificării cesionarului cu privire la drepturile și obligațiile care urmează să-i fie transferate, a fost notificat Sindicatul Liber astfel încât urmează să se respingă și acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs reclamantul, fără a invoca vreun temei legal, însă criticile sale pot fi încadrate în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
- motivarea primei instanțe este străină de natura pricinii, având motive contradictorii, în sensul că a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.55 lit.b din Codul muncii în sensul acordului dintre părți când, în realitate, erau aplicabile dispozițiile art.169 din Codul muncii;
- hotărârea pronunțată nu este motivată în fapt și în drept;
- în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că în speță sunt aplicabile dispozițiile prevăzute în Legea nr.67/2006, nefiind vorba de o cesiune, ci de o vânzare a activelor;
- eronat s-a reținut faptul că, contractul individual de muncă al recurentului a încetat de drept conform dispozițiilor art.169 din Codul muncii, deoarece art.56 din Codul muncii reglementează expres și limitativ cazurile de încetare de drept ale respectivului contract, iar situația de fapt nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri;
- nu în ultimul rând instanța trebuie să ia în considerare și aspectul moral al litigiului în sensul refuzului de plăți compensatorii, fiind vorba în realitate de o concediere colectivă, iar o astfel de poziție duplicitară a angajatorului trebuie sancționată de instanțe.
Intimata-pârâtă Rm.V a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că nu se pot acorda 5 salarii de bază, deoarece în speța dedusă judecății nu a fost vorba de o concediere, ci de transferul colectiv reglementat de dispozițiile art.169 din Codul muncii, realizându-se o protecție a salariaților.
Pe de altă parte s-a arătat că recurentul-reclamant nu are calitate procesuală activă pentru a solicita anularea Protocolului nr.8897/2008, încheiat între și, neavând calitate procesuală activă, iar convențiile nu au efect decât între părțile contractante.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima și a patra critică, având legătură între ele, vor fi examinate împreună și vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente.
Astfel, contractul individual de muncă al recurentului-reclamant a încetat de drept în baza dispozițiilor art.169 din Codul muncii, în sensul că acesta împreună cu ceilalți salariați au fost transferați în baza Legii nr.67/2006 de la, la, situație față de care contractele individuale de muncă ale salariaților, care reprezintă drepturi și obligații, au fost preluate de către
În concretizarea acestor efecte, pe care le presupune transferul întreprinderii, a operat încetarea raporturilor de muncă cu vechiul angajator în baza art.169 din Codul muncii, urmate de încheierea de contracte individuale de muncă cu noul angajator, în același condiții existente la data transferului sau în condiții mai favorabile salariaților.
Acordarea celor 5 salarii compensatorii, solicitate de către recurentul reclamant, ar fi avut loc doar în condițiile art.36 din Contractul colectiv de muncă, care prevede "concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia. Așadar, aceste 5 salarii se acordă numai în situația concedierii determinate de desființarea locului de muncă, în speța dedusă judecății nefiind vorba de concediere în sensul dispozițiilor art.65 și 66 din Codul muncii, cum se susține în mod eronat de către recurentul-reclamant, ci de transferul colectiv reglementat de art.169 din Codul muncii, iar protecția salariaților se realizează prin păstrarea de către noul angajator a tuturor drepturilor pe care le aveau la vechiul angajator.
Menționarea de către instanța de fond a prevederilor art.55 lit.b din Codul muncii, mențiune inserată în carnetul de muncă al recurentului reclamant la poziția 59, nu are relevanță în speța dedusă judecății, atâta vreme cât, din considerentele sentinței recurate, rezultă în mod clar aplicabilitatea dispozițiilor art.169 din Codul muncii.
A doua critică este, de asemenea, nefondată și urmează a fi respinsă de către curte și anume, aceea prin care se pretinde că instanța de fond nu a motivat sentința, situație care ar conduce, în opinia recurentului reclamant, la nulitatea sentinței pronunțate, deoarece este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.261 pct.5 Cod pr.civilă, hotărârea trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, însă curtea urmează să rețină că sentința recurată îndeplinește condițiile prevăzute de lege, din considerentele sentinței recurate rezultând în mod clar că aceasta a răspuns tuturor motivelor de drept și de fapt precum și apărărilor formulate de către părți.
A treia critică este, de asemenea, nefondată și anume aceea prin care se susține că nu ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.67/2006 pentru următoarele considerente.
Astfel, din înscrisurile aflate la dosar, respectiv Protocolul nr.8897/28.08.2008 și notificările nr.8209/4.08.2008 și 29544/4.08.2008 că între și a intervenit transferul dreptului de proprietate asupra activului Fabrica de Conserve, bunul fiind adjudecat de către aceasta din urmă, la licitație deschisă cu strigare organizată în baza nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare în data de 29.07.2008.
Anunțul de licitație face cunoscute participanților la licitație obligațiile prevăzute de Legea nr.67/2006 privind protecția salariaților în cazul transferului întreprinderii.
Întrucât prin Protocolul încheiat la 28.08.2008 adjudecatarul s-a obligat la preluarea din data de 1.09.2008 a salariaților care își desfășurau activitatea în unitatea vândută la licitație, cu păstrarea funcțiilor acestora și a drepturilor decurgând din contractul individual de muncă, suntem în prezența transferului întreprinderii constând, așa cum prevede art.4 lit.d) din Legea nr.67/2006, în trecerea din proprietatea unui angajator în proprietatea altui angajator a unei unități având ca scop continuarea activității principale.
A se avea în vedere în acest sens faptul că în anunțul de participare la licitație se solicită ofertantului să declare activitatea pe care intenționează să o desfășoare în cadrul activului supus vânzării la licitație.
În sensul Legii nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, termenii de cedent și cesionar nu restrâng aplicabilitatea transferului întreprinderii la cesiunea de acțiuni/părți sociale.
Cesiunea reglementată de Legea nr.67/2006 vizează contractele individuale de muncă ale salariaților angajatorului inițial.
De aceea, potrivit art.4 lit.a) din lege cedent este persoana care își pierde calitatea de angajator față de salariații care lucrează în cadrul activului vândut, iar cesionar - art.4 lit.b)- este persoana care dobândește calitatea de angajator față de aceiași salariați.
Că cesiunea vizează de fapt transferul drepturilor și obligațiilor decurgând din contractele individuale de muncă ale salariaților unității vândute la licitație rezultă și din prevederile art. 5 din lege.
S-a dovedit că cesiunea contractelor de muncă s-a făcut cu respectarea obligațiilor privind notificarea cesionarului și a salariatului cedat, anterior transferului.
Până la data de 1.09.2008 la care operează acest transfer, reclamantul nu și-au exprimat refuzul, astfel că acesta și-a produs pe deplin efectele prevăzute de Legea nr.67/2006 în sensul încetării raporturilor de muncă cu vechiul angajator și nașterea raporturilor de muncă ale acelorași salariați cu un alt angajator.
Aceste efecte sunt privite cronologic și din punct de vedere al părților raporturilor obligaționale.
Transferul întreprinderii este reglementat prin Legea nr.67/2006 și prin prevederile art.169 și art.170 din Codul muncii, exclusiv pentru protecția salariaților.
Aceasta înseamnă că transferul întreprinderii odată realizat, sub aspectul proprietății asupra activului, nu constituie motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent.
Altfel spus, în urma notificării salariații sunt preluați automat de către cesionar la data stabilită, sens în care sunt și dispozițiile art.5 și 7 din Legea nr.67/2006.
Numai dacă aceștia își exprimă refuzul de a fi preluați până la data ce le-a fost comunicată, pot fi concediați de către angajatorul inițial.
În fine, și ultima critică este nefondată și anume aceea care vizează aspectul moral al măsurii luate de către angajator, acest aspect excede cadrului procesual de față, iar instanțele judecătorești se pronunță în limitele învestirii, analizând problemele de fapt și de drept, măsura luată, transpunând Directiva Consiliului nr.2001/23/CE privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi.
Astfel, după transfer, cesionarul trebuie să mențină condițiile de muncă convenite printr-o convenție colectivă în aceeași măsură în care acestea au fost stabilite pentru cedent până la data rezilierii sau expirării acelei convenții colective sau intrării în vigoare a unei alte convenții.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.250/3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./18.05.2009
GM/EM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
