Anulare act. Decizia 944/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2653/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.944
Ședința publică de la 01 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul-pârât, recurenta - intervenientă și de către recurentul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 1003 din 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimata-pârâtă SC NORD SA.
are ca obiect - nulitate contract vânzare cumpărare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 mai 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 01 iunie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea introdusă la data de 13.08.2002 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B și înregistrată sub nr.12253/2002, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, SC " Nord" SA, Municipiul B reprezentat prin Primarul General, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să constate că imobilul din-,.3, sector 1 B, a fost preluat de către Statul Român fără titlu valabil, deoarece nu există nici un fel de titlu de transmitere în proprietatea statului și, de asemenea, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către pârâți pentru locuința din litigiu, așa cum este descrisă în contract în temeiul dispozițiilor art.46 din Legea nr.10/2001, imobilul fiind înstrăinat către pârâtul - persoană fizică, cu încălcarea legilor în vigoare la data înstrăinării, precum și a dispozițiilor art.966- 968 din Codul civil.
Prin sentința civilă nr.3490 din 28.05.2003, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea preluării imobilului de către stat fără titlu valabil, iar capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.240/1996 a fost respins, ca neîntemeiat.
Prin decizia civilă nr.2188 din 21.11.2003 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul reclamantei, a anulat sentința civilă de mai sus, iar prin decizia civilă nr.93 A din 11.02.2005, evocând fondul, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea pentru acest motiv.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin decizia civilă nr. 1566 din 21.11.2005, a admis recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva acestei din urmă decizii civile pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 1 B arătându-se că în cazul acțiunii prin care se cere constatarea nulității absolute a unui act, are calitate procesuală activă orice persoană interesată, iar în speța de față reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului ce face obiectul dosarului.
Rejudecând cauza, Judecătoria Sectorului 1 B, prin sentința civilă nr.4901/27.03.2006 a respins, ca neîntemeiată, atât excepția lipsei calității procesuale active, cât și acțiunea reclamantei, soluția fiind menținută și în apel d e către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Prin decizia civilă nr.814 din 07.05.2007m Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul reclamantei, a casat decizia din apel, a admis apelul și a anulat sentința, cauza fiind trimisă pentru evocarea fondului în apel, potrivit cu dispozițiile art.297 alin.1 din Codul d e procedură civilă reținând, de această dată, că instanța a ignorat coparticiparea procesuală și principiul disponibilității procesului civil deoarece reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient, a numitei, parte în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatat pe calea prezentului litigiu.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.1003/26.06.2008, analizând cererea de chemare în judecată, în evocarea fondului, după casare, a admis în parte acțiunea reclamantei și, pe cale de consecință, a constatat că apartamentul nr.3 situat în imobilul din B,-,.3, sector 1, a fost preluat de stat fără titlu valabil și a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu nr.240/21474/30.09.2006.
În motivarea acestei hotărâri, tribunalul a arătat că, din probele administrate, îndeosebi, din adresa cu nr.6264/08.08.1992 emisă de SC " Nord" SA, raportul din 10.10.1955 și decizia nr.1194 din 08.10.1953 reiese că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, în fapt, de către Statul Român.
În înscrisurile mai sus menționate se arată că întregul imobil de la adresa indicată (mai puțin apartamentul care a aparținut numitei, evidențiat ca naționalizat în anexa Decretului nr.92/1950) a fost preluat în administrarea Întreprinderii de Gospodărie Locativă Raional "fără bază legală" după care, la nivelul anului 1953, a fost trecut în folosința fostului Comitet Central al conform nr.776/1950, iar în anul 1955 a revenit în administrarea, actualmente SC " Nord" SA, în baza deciziei nr.503/03.05.1955 emisă de Sfatul Popular Raional în conformitate cu prevederile nr.452/26.03.1955.
Din succesiunea acestor operațiuni juridice, tribunalul a concluzionat că transferul dreptului de proprietate din patrimoniul autorului reclamantei în patrimoniul statului nu a avut loc în vreunul din modurile arătate de art.644 și art.645 din Codul civil.
Soluția de respingere a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți a avut în vedere argumentul că reclamanta a invocat, drept cauză de nulitate, reaua credință comună a părților contractante, care ar fi înțeles să încheie o operațiune speculativă, și nu o convenție legală, vânzând și, respectiv, cumpărând lucrul altuia, iar contractul ar fi fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, art.1536 alin.2 din Codul civil și nr.117/1996, motive față de care tribunalul a arătat că nu poate fi reținută reaua credință comună deoarece, la data cumpărării apartamentului, acțiunea în revendicare promovată de reclamantă fusese respinsă în mod irevocabil, iar reclamanta nu a reușit răsturnarea prezumției de bună credință consacrată expres de art.1899 alin.2 din Codul civil.
Tribunalul nu a primit nici susținerile referitoare la lipsa mandatului special al SC " NORD" SA pentru vânzarea imobilului arătând că, chiar dacă ar fi fost reală, în sensul că această pârâtă nu ar fi încheiat o convenție de prestări servicii cu, ar fi atras doar o nulitate relativă.
S-a mai arătat că a fost respectată și hotărârea nr.117/1996 a Consiliului General al Municipiului B deoarece la data înstrăinării imobilului acțiunea în revendicare formulată de reclamantă era respinsă irevocabil și că, potrivit cu dispozițiile art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001, actul juridic de vânzare-cumpărare este salvat de sancțiunea nulității absolute, fiind încheiat cu bună credință.
În termen legal, împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâții, și Municipiul B reprezentat prin Primarul General au formulat recurs.
Astfel, recurenții - pârâți și, în motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă au criticat hotărârea pronunțată de tribunal sub aspectul că instanța nu putea să constate nevalabilitatea titlului statului, în lipsa dovezii existenței în patrimoniul autorului reclamantei a dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu, fără să verifice dacă autorul reclamantei a deținut vreun moment în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. Pentru a stabili valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, instanța trebuia să constate, în primul rând, dacă, la momentul la care imobilul a fost preluat, acesta se afla în proprietatea autorului reclamantei, ceea ce în cauză, nu s-a făcut deși toate instanțele care s-au pronunțat anterior, au verificat acest aspect și au constatat că imobilul nu a aparținut nici un moment autorului reclamantei.
Instanța de apel putea să constate dacă preluarea s-a făcut în mod legal și cu respectarea actelor normative în vigoare la acea dată, raportându-se în mod concret la proprietarul de la acel moment al imobilului, autorul reclamantei nedobândind nici un moment dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu. Cu ocazia soluționării litigiilor anterioare, instanțele de judecată au reținut că imobilul a fost distrus la bombardament și reconstruit de către stat, iar în aceste condiții, statul prezintă un titlu valabil de proprietate, iar convenția de construire a imobilului din 10.03.1947 invocată de reclamantă nu constituie titlu de proprietate. Probele administrate în cauză demonstrează că în baza Decretului nr.92/1950 a fost naționalizat un singur apartament de la parter pe numele fostei proprietare întrucât imobilul era avariat după bombardament fiind construit ulterior în perioada 1950 - 1953 de către stat cu ajutorul armatei.
Instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile legale în raport de probele administrate în cauză și a făcut abstracție de hotărârile judecătorești definitive și irevocabile pronunțate între părți.
Aceste probe, demonstrează fără echivoc faptul că autorul reclamantei nu a dobândit nici un moment dreptul de proprietate asupra apartamentului din litigiu, întrucât nu s-a făcut dovada executării convenției invocate și, respectiv, a construirii etajelor de către pretinșii constructori din convenție, iar preluarea imobilului s-a făcut pe baza numelui unei alte persoane care nu are nici o legătură cu reclamanta din această cauză și pentru un singur apartament din totalul de 11 apartamente.
Motivarea instanței de apel, mai susțin recurenții - pârâți, sub aspectul preluării fără titlu a imobilului, este în totalitate greșită, deoarece din analiza documentelor enumerate de instanță în motivarea hotărârii, rezultă că imobilul din litigiu nu figurează în nici unul din aceste înscrisuri ca fiind preluat fără bază legală, așa cum susține instanța.
Dimpotrivă, decizia nr.1124/08.10.2003 la care face referire instanța, prevede două categorii de imobile, a doua categorie fiind cea care cuprinde imobile administrate fără bază legală, dar între care nu se regăsește imobilul în litigiu.
Acesta figurează în cadrul primei categorii de imobile la poziția 30, imobile care au fost legal administrate și care s-au transmis cu acea ocazie, în folosința
Instanța de apel nu a luat în considerare la soluționarea primului capăt de cerere hotărârea nr.776 din data de 07.07.1950 a Consiliului de Miniștri prin care s-a decis ca imobilele proprietatea statului arătate în lista anexă se trec în folosința gratuită a, iar în lista anexă imobilul din litigiu, se regăsește la poziția 107, astfel că, instanța de apel a făcut o analiză greșită a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, cu privire la modalitatea de preluare a imobilului în litigiu.
Recurentul - pârât Municipiul B reprezentat prin Primarul General și-a întemeiat, la rândul său, criticile invocate în memoriul de recurs, pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și a susținut că decizia civilă a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât reclamanta nu justifică un interes în a solicita să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului din litigiu.
Astfel, arată recurentul, neținând seama de dispozițiile art.1 din Legea nr.247/2005, instanța a ignorat aspectul că acțiunea reclamantei, cu referire la capătul de cerere prin care se solicită constatarea nevalabilității titlului statului, este lipsită de interes, atâta timp cât prin lege s-a statuat că toate imobilele din perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 au fost preluate în mod abuziv.
Examinând cauza prin prisma criticilor susținute în motivarea celor două recursuri, având în vedere înscrisurile administrate în cauză, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
Astfel, în mod corect, tribunalul a soluționat capătul de cerere formulat de reclamantă prin care aceasta solicita instanței să constate nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul din litigiu și, pe cale de consecință, în mod corect a reținut că statul nu are un titlu valabil cu referire la obiectul material al litigiului dedus judecății.
Așa cum rezultă din convenția încheiată la data de 10.03.1947 precum și din argumentele expuse în motivarea sentinței civile nr.3686 din 28.03.1997 a Judecătoriei sectorului 1 B, reclamanta intimată a făcut dovada dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.3 din B,-, sector 1, întrucât potrivit convenției încheiată în formă autentică și transcrisă la Secția notariat a fostului Tribunal I, s-a stabilit de către tatăl reclamantei, și inginer, în calitate de constructor și mama pârâtei, proprietara imobilului situat în-, sector 1 B, executarea unor lucrări de construcție la acest imobil, urmând ca la terminarea lor să se întocmească un proces verbal de predare pe baza căruia să aibă loc transmiterea dreptului de proprietate către constructor în privința celor trei apartamente aflate la etaj.
În mod corect, tribunalul a examinat înscrisurile administrate de părți și a reținut că lipsa procesului verbal de constatare a terminării lucrărilor de construcție se datorează naționalizării parterului clădirii și preluării de către stat a apartamentelor aflate la etaj fără a exista un titlu de proprietate a statului asupra acestora, dreptul de folosință al statului asupra imobilului neechivalând cu dreptul de proprietate.
Sentința civilă nr.3686/28.03.1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B prin care s-a acoperit cerința existenței unui proces verbal de predare - primire cu referire la finalizarea construcțiilor pentru care a fost încheiat contractul de antrepriză are efect declarativ și conferă reclamantei o recunoaștere a dreptului său de proprietate încă din anul 1947.
Nu se poate primi, cu referire la această recunoaștere a dreptului de proprietate al reclamantului, susținerea recurentului - pârât Municipiul B reprezentat prin Primarul General relativă la lipsa de interes a reclamantei în a solicita constatarea nevalabilității titlului statului.
Interesul reclamantei în a solicita instanței să se pronunțe asupra unei astfel de cereri, rezidă tocmai în distincția pe care legea specială o face cu privire la nevalabilitatea titlului statului și la efectele pe care o asemenea constatare le implică, reclamantul fiind considerat că nu și-a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului, iar această situație are anumite consecințe juridice în acțiunea în revendicare.
Tribunalul a reținut în mod corect că transferul dreptului de proprietate din patrimoniul autorului reclamantei în patrimoniul statului nu a avut loc în modurile arătate de art.644, 645 din Codul civil precum și ale art.6 din Legea nr.213/1998 și ale art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exproprierea autorului nefiind consecința unei juste despăgubiri.
Celelalte critici care fac referire la greșita interpretare a probelor administrate în cauză nu pot fi primite de C întrucât la data formulării recursului dispozițiile art.304 pct.10 și 11 din Codul d e procedură civilă erau abrogate prin Legea nr.219/2005 prin care a fost aprobată nr.OUG138/2000.
Văzând dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții - pârâți, și MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr.1003 din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimata-pârâtă SC " NORD" SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIR
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.2/24.06.2009
Secția V-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Mariana Haralambe, Fănica Pena
