Anulare act. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 95/
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la av.,în Târgu-S,-,.1, județul C, împotriva deciziei civile nr.213 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-(număr în format vechi 4850/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru reclamanții, și lipsă, av., iar pentru pârâtele intimate, și lipsă, av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu suma de12,00 lei taxă judiciară de timbru (fila 6 dosar) și cu 0,15 lei timbru judiciar (anulat la dosar fila 4) pârâtele intimate, și au depus la dosar concluzii scrise, reprezentantul reclamanților recurenți a depus la dosar o cerere prin care solicită strigarea cauzei la ora 11,00, după care;
Reprezentantul reclamanților recurenți preia un exemplar de pe concluziile scrise depuse de pârâtele intimate.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat de reclamanți, cu cheltuieli de judecată. Subliniază faptul că întocmirea unui act de renunțare la succesiune din partea unor persoane minore, pentru valabilitatea formală a unor asemenea acte trebuie respectate prevederile Codului civil român. Prevederile art.405 Cod civil, în vigoare la data redactării actului notarial instituie pentru valabilitatea unui act de renunțare și condițiile de fond și anume avizul consiliului de familie a persoanei minore. Nu rezultă din conținutul actului notarial, respectarea acestei condiții, iar potrivit prevederilor art.694 cod civil renunțarea la succesiune trebuie să fie expresă, acest act nu va putea fi exprimat în mod tacit, iar din înscrisul de la dosar rezultă doar primirea unor bunuri, fără să existe o declarație expresă de renunțare.
Reprezentantul pârâtelor intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Invederează faptul că există un certificat de moștenitor după defunctul care nu a fost contestat sau atacat, există Declarație autentificată sub nr.250/11.11.1946 de către Notarul Public dr. din care rezultă renunțarea în mod expres la moștenirea după defunctul, iar actul de renunțare este făcut în nume propriu și în calitate de tutore și legal al copiilor și (), act valabil întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate prevăzute de legea în vigoare la data respectivă, astfel singurele moștenitoare sunt intimatele.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 566 din 29 aprilie 2008, Judecătoria Sighișoaraa admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtele, și, a admis în integralitate cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante reconvenționale, și în contradictoriu cu reclamanții pârâți-reconvenționali, și și în consecință a dispus anulare în parte a certificatului de moștenitor de calitate nr. 50/3.12.2001 emise de Biroul Notarului Public, cu privire la defunctul (), a constatat că are calitatea de moștenitor după defunctul () numitul, în calitate de fiu, decedat, acesta din urmă având ca moștenitoare pe pârâtele reclamante-reconvenționale, și, a respins capătul de cerere cu privire la constatarea faptului că reclamanții au calitatea de moștenitori după defunctul () și a obligat reclamanții pârâți-reconvenționali să plătească, în solidar, pârâtei reclamante-reconvenționale suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a compensat celelalte cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 213 din 22 octombrie 2009 Tribunalul Mureșa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sus-menționatei sentințe.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat împotriva sentinței civile nr. 566/2008 pronunțate de Judecătoria Sighișoara, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă, combinat cu prevederile art. 405 Cod civil și a principiului tempus regit actum, precum și cu prevederile art. 695 Cod civil.
Au apreciat că decizia atacată este netemeinică și nelegală pentru că prin aceasta s-a respins cererea reclamanților privind constatarea calității lor de moștenitori față de antecesorii lor. Tribunalul în motivarea acestei soluții a invocat actul notarial redactat de notarul public precum și prev. art. 2 alin. 3 Cod civil, act lovit de nulitate sub aspect formal.
Tribunalul Mureș în mod greșit a considerat că actul notarial menționat mai sus s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare. În anul 1946, cu privire la tutela minorilor erau în vigoare prev. art. 695 și urm. din Codul civil român. Acest text reglementa condițiile ce urmau a fi îndeplinite în caz de renunțare la o moștenire din partea unor persoane minore. Aceste dispoziții sunt imperative. Invocarea din partea instanței de apel a prev. art. 2 alin. 3 Cod civil este nepotrivit deoarece prevederile textului de lege invocat trebuie coroborate cu prev. art. 2 alin. 2 din Codul civil, fiind în situația întocmirii unui act de renunțare la succesiune din partea unor persoane minore.
Prev. art. 405 Cod civil (în vigoare la data redactării actului notarial) instituie pentru valabilitatea unui act de renunțare și condiții de fond și anume avizul consiliului de familie a persoanei minore, aceasta tocmai din cauza importanței actului de renunțare la succesiune. Nu rezultă din conținutul actului notarial dacă a fost luat avizul consiliului de familie, anterior încheierii actului notarial în cauză. Și această condiție este impusă în mod imperativ de textul de lege menționat (art. 405 Cod civil), pentru validitatea actului de renunțare, în lipsa acestui aviz, actul notarial nu va putea produce nici un efect juridic.
Tribunalul Mureșa dat o rezolvare eronată și a problemei de fond a renunțării la succesiune, susținând că, actul notarial conține voința de renunțare la succesiune. Dispozițiile art. 695 Cod civil sunt la fel de imperative și nu se permit abateri de la ele. În tot cuprinsul actului notarial nu s-a folosit sintagma renunțării la succesiune. Sunt folosite însă expresii din care se poate ajunge la concluzia că minorii și mama lor nu doresc să mai primească și alte bunuri din succesiune din moment ce au fost îndestulați, cu alte bunuri ale celui decedat.
Întrucât renunțarea la succesiune nu se presupune iar din actul notarial nu rezultă expres renunțarea la succesiune, instanța de apel în mod greșit a interpretat conținutul actului ca fiind un act care conține o renunțare expresă la succesiune.
Ei au făcut cererile de reconstituire pentru că au fost convinși că antecesorii lor nu au renunțat la succesiunea lui () și au urmărit repunerea lor în termen iar prin acțiunea lor și formal au urmărit recunoașterea legală a calității lor de moștenitori și consideră că cererea lor este admisibilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sighișoara la data de 18 iulie 2005, reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor de calitate nr. 50/2001 încheiat de BNP iar în subsidiar anularea certificatului de moștenitor de calitate dnr. 50/2001, să se dispună dezbaterea moștenirii după defunctul (), decedat în data de 20 mai 1946, să se constate calitatea de moștenitori după defunct a lui - soție supraviețuitoare, fiu, decedat, având ca moștenitori pe pârâți, fiu, decedat, având ca moștenitori pe, fiu, fiică și - soție supraviețuitoare.
În motivarea cererii au arătat că defunctul () a avut ultimul domiciliu în satul C, com., jud. M și a decedat în data de 20 mai 1946 în mun. Satul C se află în circumscripția de competență teritorială a Judecătoriei Sighișoara, fiind incidente dispozițiile imperative ale art. 68(1) și art. 104 din legea nr. 36/1996 raportat la art. 14 Codul d e Procedură Civilă. Încheierea certificatului de moștenitor nr. 50/2001 cu încălcarea competenței teritoriale atrage nulitatea absolută a acestuia.
În certificatul de moștenitor atacat este menționat ca moștenitor al defunctului doar, omițându-se cu rea-intenție ceilalți moștenitori, aceștia nefiind amintiți la rubrica moștenitorilor acceptanți, dar nici la rubricile celor care au renunțat sau sunt străini de moștenire.
Pârâții au formulat acțiune reconvențională, solicitând admiterea în parte a acțiunii introductive de instanță, în sensul anulării în parte a certificatului de moștenitor de calitate nr. 50/2001 eliberat de BNP, și anume cu privire la cap. II pct. 1 privind pe defunctul, decedat la data de 20.05.1946 și a se stabili că după defunctul () decedat la 20.05.1946, fost cu ultimul domiciliu în com., sat C, jud., singurul moștenitor a fost (), decedat la 29.07.1981, cu ultimul domiciliu în Tg. M, în calitate de fiu.
În motivarea cererii reconvenționale au arătat că într-adevăr competența teritorială de dezbatere a succesiunii revine unui birou notarial din raza circumscripției teritoriale a Judecătoriei Sighișoara. În rest, în privința defuncților, și certificatul de moștenitor de calitate este valid, întrucât aceștia au avut ultimul domiciliu în mun. Tg. M, respectiv în străinătate, situație în care se aplică disp. art. 2 din Legea nr. 36/1995.
Singurul moștenitor acceptant după defunctul () a fost părintele lor (), în calitate de fiu, care după decesul bunicului lor a intrat în posesia și stăpânirea deplină a imobilelor făcând parte din masa succesorală, printre care și castelul din localitatea
Prin Declarația autentificată sub nr. 250/11.11.1946 de către notarul public dr. din, văduva lui, născută, în nume propriu și ca tutore și legal al copiilor și () a renunțat în mod expres la moștenirea după decedatul, recunoscând testamentul redactat de defunct. În drept devin incidente astfel prev. art. 696, 698 Cod civil.
Instanța de fond a pronunțat sentința nr. 566/2008, enunțată mai sus, reținând în considerentele hotărârii că la data de 11.11.1946, în termenul de 6 luni de la moartea defunctului, soția supraviețuitoare a acestuia, văduva, născută, în nume propriu și ca tutore legal al copiilor ei minori a renunțat expres printr-o declarație autentică, la moștenirea după soțul ei, atât pentru sine cât și pentru cei doi copii minori și, aceasta fiind considerată că nu a fost niciodată erede.
Instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, pe considerentul că aceasta a apreciat starea de fapt în mod corect și a soluționat în fond cauza, cu specificația că aprecierea valabilității declarației de renunțare la succesiune autentificată sub nr. 250/1946 să se facă prin raportare la principiile "tempus regit actum" și "locus regit actum", respectiv art. 2 din Codul Civil în vigoare în anul 1946.
Decizia instanței de apel este legală și temeinică, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii și cu luarea în considerare a întregului material probator administrat în cauză, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă.
Ce este esențial a se menționa, raportat la motivele de recurs dezvoltate de reclamanții-recurenți, este faptul că din actul intitulat " din procesul-verbal al dezbaterii de moștenire" întocmit de Notarul Public dr. din S în dosarul succesoral nr. 7/1947, rezultă că la data de 21.04.1947 s-a dezbătut succesiunea după defunctul, decedat la data de 20.05.1946, cu ultimul domiciliu în com. C, stabilindu-se că singurul moștenitor legal și testamentar al defunctului este fiul acestuia, contele, căruia i-a predat întreaga masă succesorală. Acest certificat nu a fost atacat și ca atare face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte, conform art. 88 teza a II-a din Lege nr. 36/1995.
Prin certificatul de moștenitor de calitate nr. 50/3.12.2001 eliberat de BNP s-a reiterat starea de fapt și de drept constatată prin acest certificat de moștenitor din anul 1947, fiind perfect valabil și sub aspectul competenței sale teritoriale, deoarece în speță sunt incidente prev. art. 10 lit. b din Legea nr. 36/1995.
Nu se poate pune în discuție nici valabilitatea Declarației autentificate sub nr. 250/1946 date în fața notarului public dr. din - Ungaria, câtă vreme certificatul de moștenitor din 1947 nu a fost atacat. Prin această declarație, așa cum corect s-a reținut de către instanța de fond și cea de apel, văduva lui, în nume propriu și ca tutore și legal al copiilor și a renunțat în mod expres la moștenirea rămasă după defunctul. Această renunțare rezultă din exprimarea expresă: "ul meu decedat, adică tatăl copiilor mei, atât pe mine, cât și pe copiii mei minori, reprezentați prin mine, ne-a satisfăcut din averea sa mobilă complet deja în luna decembrie a anului 1945, și în așa măsură că din averea rămasă după decedatul meu, nici eu și nici copiii mei minori nu avem și nu putem avea nici o pretențiune". Această declarație corespunde cerințelor de valabilitate și condițiilor de legalitate prevăzute de legea maghiară în vigoare la acea dată, potrivit principiilor "tempus regit actum" și "locus regit actum", corect reținute de către instanța de apel. Aceasta cu atât mai mult cu cât Secția Tutelară al jud. prin Decizia nr. 18287/1946 a aprobat, ca autoritate tutelară, în numele minorilor și, declarația de renunțare. Trebuie menționat că declarația este dată de o persoană care nu a avut cetățenia română, având cetățenia maghiară la momentul autentificării declarației.
Față de cele reținute mai sus, în mod corect s-a făcut aplicarea art. 696 și 698 Cod civil și în mod legal s-a reținut în hotărârea atacată că repunerea în termenul de acceptare a moștenirii operează doar în situația moștenitorilor care nu au acceptat moștenirea în termen, nu și în situația moștenitorilor care au renunțat expres la moștenire. Aceasta este și opinia exprimată și de literatura și practica judiciară. Legea nr. 10/2001 nu recunoaște îndreptățire și persoanelor care au renunțat expres la moștenire.
Față de toate cele reținute mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la av., în Târgu-S,-,.1, județul C, împotriva deciziei civile nr.213 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red.
tehnored. BI/8ex
jud.fond:
jud.apel:;
-13.04.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
