Anulare act. Decizia 961/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 961
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Panait Marilena
JUDECĂTOR 2: Marin Eliza
JUDECĂTOR 3: Gherasim Elisabeta
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul G, domiciliat în B, Cartier 3, - 5,.11, județul B, pârâta SC SA, cu sediul în B,- B, sector 1și cu sediul ales în G,-, județul G, împotriva deciziei civile nr. 170/22mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna Cozieni, sat Cozieni, județul B, garantul COMISIA LOCALĂ COZIENI, cu sediul în comuna Cozieni, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru adta de 17 noiembrie 2009, apoi a reamânat pronunțarea la data de 24 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrata la Judecătoria Patârlagele sub nr. 1075/13.06.2006 reclamantul Gac hemat in judecata pe pârâții SC SA - Direcția Telecomunicații B și pe, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 539/08.04.1990 la B:
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin titlul de proprietate nr. 58354/36/17.02.2004 emis de Comisia Județeana Bis -a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 1 ha si 2.800. pe raza satului, comuna Cozieni, județul B alături de alți moștenitori ai def..
Conform contractului de vânzare -cumpărare cu nr. 539/99 pârâtul a înstrăinat pârâtei SC SA suprafața de 100. din terenul reconstituit, deși este străin de succesiune, folosind un proces verbal de punere în posesie, prin frauda la lege.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâta SC SA - Unitatea Regionala G ( prin reorganizare ) a invocat excepția prescrierii acțiunii iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut ca reclamantul invoca un motiv de nulitate relativă a contractului cu nr. 539/99, astfel că în cauza erau aplicabile dispozițiile art.9 din Decretul 167/1958.
Pe cale de cerere reconvențională pârâta a solicitat ca, în eventualitatea în care se va admite acțiunea, reclamanta să fie obligată la plata cheltuielilor necesare pentru mutarea pe un alt amplasament a pilonului metalic de telecomunicații și a transformatorului electric.
La termenul de judecată din 14.09.2006 pârâta a chemat în garanție Primăria comunei Cozieni, județul B solicitând ca în cazul în care instanța ar constata că actul de vânzare -cumpărarea este afectat de nulitate absolută, să fie obligată la plata cheltuielilor necesare cu mutarea pe un alt amplasament al pilonului metalic și a transformatorului electric, precum și a instalațiilor și a direcțiilor de telecomunicații construite pe terenul achiziționat de la a cărui calitate de proprietar a fost atestată prin procesul verbal de punere în posesie nr. 290/07.04.1999.
Prin sentința civilă nr. 629/10.05.2007 s-a admis acțiunea formulată de reclamant și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 539/08.04.1999, fiind respinsă atât cererea reconvențională cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC SA -Unitatea Regionala G, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanției Comisia Locală Cozieni constituită în aplicarea Legii 18/1991.
Constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărarea, instanța a reținut că în baza acestuia s-a înstrăinat bunul altuia, actul fiind încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea și pe riscul cumpărătorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SA B, în termen legal conform art.284 cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar in baza art.287 pct.3 cod pr.civilă.
În expunerea motivelor de apelpârâta a invocat tardivitatea introducerii acțiunii în raport de prev. art.9 din Decret 167/1958; inadmisibilitatea acțiunii datorită lipsei unui interes legitim dar și posibilității exercitării acțiunii în revendicare; netemeinicia acțiunii în condițiile în care a dovedit buna sa credință, plătind un preț superior celui practicat în zonă, convingerea că a cumpărat bunul de la adevăratul proprietar, față de comportamentul acestuia și de procesul verbal de punere în posesie.
Apelul a fost înregistrat inițial pe rolul secției civile al Tribunalului Buzău sub nr-, fiind scos de pe rol ulterior și trimis spre competentă soluționare Secției Comerciale și de contencios Administrativ și Fiscal, în baza încheierii din 12.09.2007 prin care s-a apreciat că litigiul este de natură comercială.
Înregistrându-se sub același număr din 25.09.2007, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă secției civile spre competenta soluționare conform încheierii din 28.11.2007 din care s-a apreciat ca litigiul este de natură civilă.
Urmare reînregistrării cauzei la secția civila sub același număr din 12.12.2007, prin încheierea din 05.03.2008 s-a dispus retrimiterea ei spre soluționare Secției Comerciale și de Contencios Administrativ Fiscal fiind înregistrata la această secție la data de 27.03.2008.
Prin decizia civila nr. 386 din 25.04.2008 Tribunalul Buzăua admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 629/10.05.2007 pronunțată de Judecătoria P, a anulat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanța, Tribunalul Buzău Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
S-a reținut că litigiul privește pe reclamantul G și pe pârâta SC SA ( comerciant ), iar obiectul material al acestuia viza constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare -cumpărare privind un teren intrat in fondul de comerț al pârâtei ( acțiune neevaluabilă în bani ) astfel că tribunalului îi revenea competența de soluționare în primă instanță și nu Judecătoriei Buzău, conform art.3,4,7,9 si 56 din Codul Comercial si art.2 pct.1 lit.a cod pr.civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G criticând-o pentru neegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 1114/02.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI Secția Comerciala si de Contencios Administrativ Fiscal s-a admis recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 386/25.04.2008 pronunțata de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâții SC SA și, s-a casat decizia nr. 386/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului de către aceeași instanță - secția civilă.
Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut în considerentele deciziei că atât timp cât societatea intimată nu a achiziționat bunul ce face obiectul contractului a cărei anulare se solicita, cu scopul de a face comerț ci doar pentru mărirea patrimoniului său, nu se putea interpreta că era un act comercial pentru a fi aplicabile dispozițiile art.56 Cod Comercial, ci unul de natură pur civilă pentru care competența de soluționare a cauzei revenea Secției civile a Tribunalului, corect investita inițial, în temeiul art.2 al.2 cod pr.civilă.
Cauza a fost reînregistrată la Secția Civilă a Tribunalului Buzău sub nr. 473/114/02.01.2009.
Prin decizia civilă nr. 170/22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzăus -a respins excepțiile invocate de apelanta SC SA privind tardivitatea introducerii acțiunii și inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, precum și excepția invocată de intimatul -reclamant G privind lipsa calității procesuale active a apelantei de a formula respectivul apel.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.629 din 10.05.2007, pronunțată de Judecătoria în dosarul nr.1075/2006, în contradictoriu cu reclamantul G, garant COMISIA LOCALĂ COZIENI, jud. B și pârâtul.
S-a respins cererea formulată de intimatul G privind cheltuielile de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut și constatat că, în ce privește excepțiile invocate de apelanta, și anume aceea a tardivității introducerii acțiunii în raport de prev. art.9 din Decretul 167/1958, a inadmisibilității acțiunii datorită lipsei unui interes legitim al reclamantului, dar și posibilității acestuia de a exercita acțiunea în revendicare, acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, având în vedere obiectul acțiunii dedusă judecații respectiv nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 539/99, acțiunea era imprescriptibilă, astfel ca nu și-au găsit aplicare dispozițiile art.9 din Decret 167/1958.
De asemenea,reclamantul a dovedit interes în promovarea prezentei acțiuni, fiindu-i lezat dreptul său de proprietate, astfel ca acțiunea nu putea fi apreciată ca inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât nu li se putea îngrădi părților accesul liber la justiție.
Susținerea apelantei în sensul că reclamantul avea la îndemâna acțiunea in revendicare imobiliara a fost reținută ca neîntemeiată, știut fiind că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, astfel cum este prevăzut si de art. 129 al.6 cod pr.civilă.
Pe parcursul procesului și intimatul -reclamant prin apărător a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, cu motivarea că aceasta nu ar avea personalitate juridică, fiind doar un punct de lucru, excepție care, de asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel în cadrul procesului inițial acțiunea a fost pornită de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC SA - Unitatea Regionala SA G prin reorganizare, care avea personalitate juridică, deci și calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că soluția pronunțata de instanța de fond a fost legală și temeinică.Astfel, din coroborarea tuturor probatoriilor administrate a rezultat că părțile contractului autentificat sub nr. 539/08.04.1999 de BNP l-au încheiat în cunoștință de cauză,știind că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane.
În atare condiții s-a apreciat că vânzarea -cumpărarea bunului altuia, reprezentând o operațiune speculativă, avea o cauză ilicită și era nul absolut în baza art.968 cod civil.
Susținerea din motivele de apel în sensul ca pârâta -apelanta a fost de bună credință la încheierea actului nu a putut fi primită avându-se în vedere că era societate comercială care avea interesul și obligația de a manifesta o minimă diligență în sensul de a verifica dacă vânzătorul este proprietarul bunului vândut.
De altfel, așa cum s-a dovedit în cauză prin sentința civila nr. 93/25.01.2007 pronunțata de Judecătoria P în dosarul nr. 1744/2006, irevocabila, a fost respinsă acțiunea formulată de SA, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 58354/36/17.02.2004, emis de Comisia Județeana B, titlu în care era inclusă și suprafața de 100. ce a făcut obiectul litigiului.
Față de cele reținute în raport de dispozițiile art. 296 cod pr.civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
S-a respins și cererea formulată de intimatul G privind cheltuielile de judecata ca nedovedite.
Împotriva deciziei civile nr. 170/22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, au declarat recurs reclamantul G și pârâta SC SA.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, acesta a susținut în esență că a vizat cheltuielile de judecată și modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a reclamantei. A susținut recurentul-reclamant G că în mod nelegal instanța de apel a respins cererea de obligarea apelantei SC SA la plata cheltuielilor de judecată, deși chitanța doveditoare a acestora se afla atașată la dosar. A mai arătat t recurentul-reclamant că a formulat și cerere de îndreptare eroare materială,cerere care a fost respinsă, deși erau aplicabile dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
A mai arătat recurentul G că tot în mod nelegal instanța de apel a respins excepția invocată privind lipsa calității procesuale active a apelantei SC SA.
A solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul de a fi obligat apelantul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în faza apelului.
Recurentul-reclamant a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâtă, ca urmare nemotivării acestuia.
În ședința publică din data de 17.11.2009 recurenta-pârâtă a invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea în primă instanță a cauzei, în condițiile în care nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-au preocupat de determinarea acestei competențe, raportat la valoarea imobilului înstrăinat prin contractul a cărui nulitate absolută e invocată și față de Decizia nr. 32/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Pentru determinarea competenței materiale de soluționare a litigiului dedus judecății, instanța de apel ar fi trebuit să-i pună în vedere reclamantului să precizeze valoarea bunului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 539/1999, a cărui anulare a solicitat-
A depus la dosar copia Deciziei nr. 32/9 iunie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin recursul declarat, pârâta SC SA a susținut, în esență, că decizia tribunalului este motivată succint, invocând dispozițiile art. 304 pct.3 -7-9 Cod procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei civile nr.170/22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
A criticat, în esență, soluționarea greșită a excepțiilor prescripției dreptului la acțiune, raportat la împrejurarea că nulitatea ce afectează contractul este una relativă,ci nu absolută, condiții în care reclamantul nu are calitate procesuală activă, a excepției inadmisibilității ca urmare a lipsei de interes în promovarea acțiunii și a priorității acțiunii în realizarea dreptului, dar și modul greșit de rezolvare în fond a cauzei,dat fiind că e evident că a fost de bună-credință la încheierea contractului a cărui nulitate se solicită a fi constatată.
Curtea, examinând cu prioritate excepțiile nulității recursului declarat de pârâta SC SA, invocată de recurentul-reclamant,precum și a necompetenței materiale, invocată de recurenta-pârâtă,conform art. 316 rap. la art. 298 și art. 137 proc.civ., urmează a le respinge ca neîntemeiate din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că prin decizia nr.32/2008 s-a stabilit în recurs în interesul legii, că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac,sunt evaluabile în bani acțiunile civile având ca obiect anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale,dar conform art. 329 alin. (3) proc.civ. obligativitatea aplicării acesteia e incidentă de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial. Or,în condițiile în care reclamantul a formulat acțiunea la data de 13. 06.2006,deci anterior momentului sus amintit, având în vedere și împrejurarea că litigiul privește suprafața de 100 mp teren agricol situat în satul,comuna Cozieni, jud., punctul "-, este evident că în ceea ce privește determinarea competenței materiale de soluționare a cauzei au fost respectate disp. art. 1 alin. (1) rap. la art. 2 pct.1 lit. b) proc.civ..
De asemenea, este evident că nu poate fi reținut faptul că recursul pârâtei nu e motivat, câtă vreme aceasta a invocat motivele de casare prev. de art. 304 pct. 7-9 proc.civ., susținând în esență nemotivarea deciziei și greșita aplicare a dispozițiilor legale în soluționarea fondului cauzei și a excepțiilor invocate.
Examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate și față de dispozițiile legale incidente în cauză,constată că recursul declarat de reclamant e fondat iar cel formulat de pârâtă e nefundat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtă,acesta apare ca nefondat.
Astfel, raportat la obiectul cauzei -acțiune prin care reclamantul - unul dintre moștenitorii legali ai adevăratului proprietar al terenului de 100 mp, situat în satul,comuna Cozieni, ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 539/1999 de P -P, B,încheiat între vânzătorul-neproprietar-intimatul din prezenta cauză - - și recurenta-pârâtă, SC SA,a solicitat a se constata nulitatea absolută a actului de înstrăinare, în condițiile în care recurenta-pârâtă e societate comercială care avea interesul și obligația de a manifesta o minimă diligență în sensul de a verifica dacă vânzătorul este proprietarul bunului vândut, reiese că în mod just s-a reținut că părțile contractului l-au încheiat în cunoștință de cauză, știind că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane, astfel că suntem în fața unei vânzări -cumpărări a bunului altuia, o operațiune speculativă, având o cauză ilicită, situație în care sancțiunea aplicabilă nulitatea absolută, în baza art.968 cod civil, nulitate ce poate fi invocată de oricine are interes, deci și de unul dintre moștenitorii adevăratului proprietar, acțiunea formulată fiind în fapt un act de conservare a averii succesorale și admisibilă sub acest aspect, dat fiind că nu operează regula unanimității, soluția asupra inadmisibilității acțiunii fiind legală, cu atât mai mult cu cât acțiunea având obiectul precizat eoa cțiune în realizarea dreptului,iar nu o acțiune în constatare întemeiată pe disp. art. 111 proc.civ..Din considerentele susmenționate dezlegarea dată excepțiilor lipsei calității procesual active a reclamantului, raportat la interesul justificat, precum și cea pronunțată asupra inadmisibilității acțiunii formulate de un singur moștenitor al adevăratului proprietar,fie și în condițiile în care se susține prioritatea acțiunii în realizarea dreptului, apare ca legală. Pentru aceste motive și dat fiind că în vânzarea lucrului altuia, făcută de vânzător în frauda proprietarului și cu complicitatea cumpărătorului, sancțiunea aplicabilă e nulitatea absolută a actului, acțiunea ce poate fi formulată e imprescriptibilă extinctiv,e evident că nu poate fi primit motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 proc.civ. privind încălcarea dispozițiilor legale atât la soluționarea excepțiilor invocate,cât și la dezlegarea dată pe fond în cauză.
Față de cele susmenționate și întrucât considerentele deciziei respectă disp. art. 261 proc.civ., arătând motivele de drept și de fapt ce au format convingerea instanței, fiind evident că nu-și găsește incidență art.304 pct. 7 proc.civ.,Curtea urmează ca în baza art. 312 proc.civ. să respingă recursul declarat de pârâta SC SA ca nefondat.
În ceea ce privește recursul reclamantului, nu poate fi reținut motivul de recurs susținut de acesta în sensul nelegalității soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte, motivat de faptul că, contractul a cărui nulitate absolută a fost invocată a fost încheiat cu Direcția de Telecomunicații B, unitate fără personalitate juridică, dat fiind că, raportat la procesul de reorganizare succesivă,astfel cum a fost evidențiat prin precizările aflate la filele 25-26 din dosarul instanței de apel,probat cu înscrisurile depuse la filele 27-42, reiese fără putință de tăgadă că instanța de apel a apreciat în mod corect că singura structură cu personalitate juridică ce poate sta în instanță în nume propriu e SC SA, cu sediul în B,-, celelalte sedii secundare fiind doar puncte de lucru.
Recursul declarat de recurentul-reclamant, raportat la disp. art. 274 proc.civ., potrivit cărora cel care cade în pretenții poate fi obligat, la cerere,la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că recurentei-pârâte i-a fost respins apelul declarat, este fondat însă sub aspectul respingerii cererii reclamantului de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată, a căror dovadă a făcut-o cu chitanța în cuantum de 500 lei, aflată la fila 8 din dosarul nr- al Tribunalului Buzău -Secția Civilă. Din acest considerent,în baza art. 312 proc.civ.,va admite recursul reclamantului și va modifica în parte decizia tribunalului,în sensul că va obliga pe apelanta-pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul-reclamant.Va menține restul dispozițiilor deciziei.
Conform art.274 proc.civ.,va obliga pe recurenta-pârâtă la 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale invocată de recurenta-pârâtă SC SA.
Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă, invocată de recurentul-reclamant
Admite recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în B, Cartier 3, - 5,.11, județul B, împotriva deciziei civile nr. 170/22mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna Cozieni, sat Cozieni, județul B, garantul COMISIA LOCALĂ COZIENI, cu sediul în comuna Cozieni, județul B și
pârâta SC SA, cu sediul în B,- B, sector 1și cu sediul ales în G,-, județul și modifică în parte decizia atacată în sensul că obligă pe apelanta-pârâtă, pentru apel, la 500 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- B, sector 1și cu sediul ales în G,-, județul G, împotriva deciziei civile nr. 170/22mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în comuna Cozieni, sat Cozieni, județul B, garantul COMISIA LOCALĂ COZIENI, cu sediul în comuna Cozieni, județul B și reclamantul G, domiciliat în B, Cartier 3, - 5,.11, județul
Obligă recurenta-pârâtă la 2500 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefierCM
7 ex./14.12.2009
1075/2006- Judecătoria
a-- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Panait MarilenaJudecători:Panait Marilena, Marin Eliza, Gherasim Elisabeta
