Anulare act. Decizia 963/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.963
Ședința publică din 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul recurent CONSILIUL LOCAL C și pârâta recurentă împotriva Deciziei civile nr.130 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și pârâții intimați, și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 29.10.2009, comunicată prin fax, cererea formulată de pârâtul intimat jr. prin care acesta solicită citarea sa la adresa din loc. comuna, nr.5, jud.C-S, iar la data de 02.11.2009, comunicate prin fax s-au depus: cererea formulată de pârâtul intimat jr. însoțită de copie carte de identitate, Hotărâre nr.38/2002 și extras din texte de lege; concluziile scrise formulate de pârâta recurentă, însoțite de extrasul din aceleași texte de lege și concluziile scrise formulate de, care arată că achiesează la concluziile formulate de pârâta recurentă.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.10.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru acest termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.130 din 10 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins apelul formulat de pârâta, în contradictoriu cu pârâții intimați, precum și cu reclamanții intimați Primăria Municipiului C și Consiliul Local C, împotriva Sentinței civile nr.2263/26.11.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-.
În consecință, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea formulată de reclamanții Primăria Municipiului C și Consiliul Local C și a dispus cele ce urmează:
A constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 12602/15.10.2001, încheiat între Primăria C în calitate de proprietar și pârâtul, contract ce are ca obiect închirierea imobilului situat în C,str.- nr.7. A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 11/2002/112 încheiat între Consiliul local al municipiului C, reprezentat prin primar - în calitate de proprietar - și pârâții și, având ca obiect vânzarea locuinței situată în C,-.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3251/2.septembrie 2002 de către BNP G, încheiat între Statul Român-prin Consiliul local C în calitate de proprietar și pârâții și, având ca obiect vânzarea terenului evidențiat în CF nr. 1140 C nr. top. 59/2 C în intravilan de 252 mp, pe care se află construită casa cu nr. 118/6 (actual nr. 7 din str. -).
constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2018/10.06.2003 de către BNP G, încheiat între pârâții și în calitate de proprietari și pârâții jr, și -, având ca obiect vânzarea terenului evidențiat în CF nr. 1140 C nr. top 59/2 C în Intravilan de 252 mp.
A dispus repunerea tuturor părților în situația anterioară încheierii contractelor nule absolut.
A dispus radierea din cartea funciară a înscrierilor drepturilor dobândite în baza contractelor nule absolut și revenirea la situația anterioară în CF 1140
A obligat pârâții să plătească reclamanților 1548 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că la data de 15 octombrie 2001, pârâtul a înregistrat la Primăria Coc erere prin care solicitat a-i fi repartizat imobilul din C-, motivând că are loc de muncă în C și locuiește "cu chirie" în acest oraș. Chiar în aceeași zi, Primăria C (prin primarul de la acea dată, Sr.), i-a închiriat imobilul solicitat pârâtului. De menționat că domiciliul acestui pârât era în localitatea S-T nr. 53, iar la Primărie erau înregistrate numeroase cereri pentru locuințe, majoritatea fiind cauze sociale. nu reprezenta un caz social, și cum s-a demonstrat mai târziu, a continuat să locuiască în S-T, figurând pe listele electorale ale acestei localități. După câteva luni (prin adresele nr. 6707/29 mai 2002 și nr. 9084/26 iulie 2002), chiriașul solicitat să i se vândă casa nr.7 din str. -.
În consecință, Consiliul Local reprezentat tot prin primarul, a vândut prin contractul nr.11/2002/112 casa cu nr.7 pârâților și. Acest contract s-a încheiat la 15 octombrie 2001, iar în anul 2004, pârâtul a solicitat în mod surprinzător anularea vânzării-cumpărării și restituirea prețului. Această solicitare a fost adresată primăriei în luna iulie, dar tot în această lună, respectiv la 30 iulie 2004, pârâtul s-a răzgândit și nu mai dorit anularea vânzării-cumpărării.
Între timp, situația juridică a imobilului evidențiat în CF nr.1140 C suferise modificări, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3251/2 septembrie 2002, Consiliul Local Cav ândut pârâtului și soției, terenul pe care era construită casa, și anume nr. top.59/2 de 252 mp. În fine, o altă operațiune juridică se încheie la 10 iunie 2003, când prin contractul autentificat sub nr.2018, proprietarii terenului și, l-a vând pârâților Jr, - și -copiii și respectiv nora fostului primar Sr. Dincolo de situația juridică expusă (care se regăsește și în înscrisurile operate în CF nr. 1140 C), reclamanta a invocat și existența unui alt contract, de donație, prin care și au donat și casa cu nr. actual 7 pârâților. Întrucât reclamanții nu au putut intra în posesia acestuia și nici extrasul de carte funciară nu a menționat o asemenea înscriere, nu s-a mai insistat pe constatarea nulității absolute a acestui contract.
Aceasta fiind starea de fapt, instanța a admis acțiunea pentru toate capetele de cerere, pentru următoarele considerente:
Probele administrate, ca și întreaga succesiune în care s-au desfășurat operațiunile juridice, a relevat cu prisosință că scopul imediat (cauza,) pentru care s-au încheiat toate contractele, nu a fost acela ca pârâtul să aibă calitatea de chiriaș al casei cu nr. 7 din Str. - și nici acela ca pârâtul împreună cu soția să devină ulterior proprietari și să se bucure de toate prerogativele pe care le conferă acest drept. În situația prezentată și analizată este o certitudine că ne aflăm în prezența unui scop mediat imoral, pe care l-au perceput toate părțile contractante, iar acesta este cel ca membrii familiei fostului primar să devină proprietari ai imobilului identificat în CF nr. 1140 În concluzie, este vorba despre existența unor cauze imorale și ilicite, aceasta fără a mai avea în vedere și încălcările dispozițiilor legale privind regimul proprietății ( Legea nr. 213/ 1995 ) sau ale Legii nr. 112/ 1995 (art.9) - care constituie ele însele motive de sancționare cu nulitate absolută.
Motivarea inițială a instanței, în sensul că nimeni nu se poate prevala de propria-i turpitudine nu poate fi primită, întrucât regimul nulităților absolute prevede că ele pot fi invocate oricând, de oricine are interes ( inclusiv de părțile unui act juridic), și chiar de către instanță, din oficiu.
În consecință, în baza art. 948 și 966 cod civil s-a admis integral acțiunea în privința nulităților absolute, iar în baza art. 34 pct.1 din Legea nr. 115/1938 s-a dispus și radierea înscrierilor efectuate în CF nr. 1140 C, în baza titlurilor nule absolut.
În baza art.274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții să plătească reclamanților 1548 lei cheltuieli de judecată.
În calea de atac a apelului, pârâta apelantă a susținut că judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, respectiv că ea și familia sa au fost citați la o altă adresă decât cea la care domiciliază, și anume la adresa din C,-, deși ea și familia sa locuiesc la nr.4.
De asemenea, pârâta apelantă a învederat că nu s-a îndeplinit procedura de citare la instanța de fond cu pârâta, în locul ei fiind citată, precizând, totodată, că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, contrar prevederilor art.304 pct.6 pr.civ. în sensul că, deși nu s-au solicitat, au fost acordate cheltuieli de judecată.
Tribunalul a apreciat că este nefondat apelul pârâtei, reținând că hotărârea primei instanțe a fost dată în conformitate cu probele aflate la dosar și dispozițiile legale în materie, fiind legală și temeinică, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
În mod corect prima instanță a reținut cauza ilicită existentă la întocmirea contractelor a căror anulare se cere având în vedere succesiunea operațiilor efectuate până la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în 1140 C de către și, respectiv nora lui, cel care în calitate de primar al Mun. Caî nstrăinat imobilul respectiv pârâților și.
Dacă se acceptă soluția conform cu care cauza actului juridic, în contractele sinalagmatice, se reduce doar la scopul imediat( prefigurarea mintală a executării obligației corelative) se ajunge ca o serie de acte juridice, evident ilicite și imorale să scape cenzurii instanței producându-și efectele nocive între părți dar și pentru societate.
Astfel, se impune desființarea acelor acte juridice care prin scopul concret urmărit de părți contravin legii și regulilor de conviețuire socială.
Instanța de fond a surprins corect că actul juridic a cărui nulitate se cere întocmit în chiar ziua solicitării de către și a atribuirii imobilului cu chirie în condițiile în care la nivel de primărie există o listă cu 50 de cazuri sociale în așteptare iar solicitanții nu se aflau în lista de priorități, conform adresei nr. 9982/09.08.2004(fila 19 dosar fond), are fără îndoială o cauză ilicită și imorală fără a mai pune la socoteală că atribuirea imobilului s-a făcut doar printr-o rezoluție simplă a chiar primarului, antecesorul cumpărătorul ulterior al imobilului în discuție.
Astfel se poate reține că imobilul pentru care primarul și-a dat acordul neîntârziat la închiriere a fost determinat de voința ca ulterior să intre în proprietatea imobilului ceea ce s-a și întâmplat la scurt timp, în condițiile în care chiriașul propriu-zis, nu a locuit nici un moment în locuința închiriată(deci nefiindu-i de trebuință). De observat este și faptul că Legea 112/95 acordă protecție chiriașilor care se află într-una din situațiile reglementate strict de disp. art. 7 alin. 1 și 2 din acest act normativ și nu celor care au dobândit ulterior titlu locativ în orice alt mod.
În aceste condiții desființarea actului primarului(contractul de închiriere) conduce la desființarea actului subsecvent(secundar), respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 11/2002/112/26.07.2002, conform principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
În plus, astfel cum s-a constatat și cu prilejul judecării cauzei în fond, la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3251/02.09.2002 de BNP G, prin care Consiliul Local Cav ândut părților și terenul nr. top 59/2 de 252 mp, au fost încălcate prev. art. 26 alin. ultim din Legea 112/25.XI.1995, conform cu care, "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
În ce privește contractul autentificat sub nr. 2018 din 10.06.2003 prin care pârâții jr. și, au achiziționat acest teren, este de reținut ca fiind subsecvent contractului actului juridic anterior( autentificat de BNP G, sub nr. 3251/02.09.2002) este lovit de nulitate absolută.
Pentru aceste considerente, tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, fundamentată atât în fapt cât și în drept, motiv pentru care a menținut-o cu consecința repunerii tuturor părților în situația anterioară încheierii contractului de închiriere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Municipiului C și pârâta.
Reclamantul recurent Consiliul Local Cas olicitat, în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. și art.274 pr.civ. admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, plătit cu chitanța din 12.02.2009, arătând că instanța de apel a omis acordarea acestor cheltuieli.
Pârâta recurentă a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul C-
În motivare, pârâta recurentă a invocat dispozițiile art.219, art.304 pct.5, 6, 7 și 9 și 312 al.5 pr.civ. arătând că hotărârea atacată a fost dată față de o persoană decedată, respectiv față de pârâtul, fără a fi introduși moștenitorii.
Pârâta recurentă a mai învederat că litigiul s-a judecat cu lipsa de procedură față de alte persoane, respectiv jr. și, care a fost citată greșit sub numele de, ceea ce atrage nulitatea hotărârilor.
Pe fond, pârâta recurentă a solicitat modificarea hotărârilor și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, fără a arăta motivele care duc la această soluție.
Părțile din litigiu, deși au fost citate cu mențiunea de a formula întâmpinare, nu au dat curs solicitării instanței, pârâta recurentă depunând doar concluzii scrise.
În urma examinării deciziei atacate în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile art.304 pct.5, 6, 7 și 9 și art.312 al.5 pr.civ. Curtea apreciază că sunt neîntemeiate ambele recursuri declarate în cauză, pentru argumentele ce în continuare sunt enunțate.
Astfel, cu privire la recursul reclamantului recurent Consiliul Local C, Curtea apreciază că nu poate fi primită critica deciziei recurate, din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 și art.274 pr.civ. pentru neacordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat, întrucât la dosarul cauzei nu a fost depusă chitanța privind plata acestei sumei, iar pe de altă parte, nici reprezentantul inițial al reclamantei și nici avocatul, în substituirea avocatului, nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, așa cum rezultă din practicaua încheierii din 4 iunie 2009, prin care s-a amânat pronunțarea hotărârii.
De asemenea, Curtea reține că nu pot fi primite nici criticile formulate de pârâta recurentă privind neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâții jr. și, întrucât această neregularitate vizează o nulitate relativă ce nu poate fi invocată decât de partea față de care s-a săvârșit această neregularitate.
Totodată, Curtea reține că decizia recurată nu a fost pronunțată față de un defunct, respectiv față de defunctul, așa cum susține pârâta recurentă prin cererea de recurs și mandatara acesteia în fața instanței de recurs, întrucât, fostul primar al Municipiului C (decedat la 19.10.2008), prin înscrisul aflat la fila 64 dosarului nr-, a arătat că el este citat greșit și că trebuie citat fiul său junior, care figurează în contractul autentificat sub nr.2018/2003, care a fost citat în apel la o adresă din contract, și anume: C,-C (fila 55 dosar nr-).
Prin urmare, susținerea pârâtei recurente, în sensul pronunțării hotărârii atacate față de defunct, este lipsită de orice temei, iar pe de altă parte nu poate fi însușită nici critica vizând necitarea lui junior la adresa din, sat prisaca nr.5, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse după închiderea dezbaterilor, la 02.11.2009, deoarece, potrivit art.98 pr.civ. schimbarea domiciliului uneian părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, ceea ce nu s-a întâmplat, pârâta recurentă și junior, fiind de rea credință, încercând să profite de coincidența de nume, al lui jr. cu al tatălui său.
În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea reține că pârâta recurentă nu a invocat niciun motiv de recurs, însă apreciază că hotărârea este legală și temeinică, în condițiile în care cauza contractelor este ilicită și imorală.
În virtutea acestor considerente, Curtea reține că în speță nu sunt incidente cazurile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.5, 6, 7 și 9.pr.civ. urmând a respinge ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul Consiliul Local C și pârâta împotriva Deciziei civile nr.130 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.GO/09.11.2009
Tehnored.MM/2 ex/26.11.2009
Instanță fond: Judecătoria Caransebeș - jud.
Inst.apel: Tribunalul C-S - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
