Autorizare desființare lucrări (legea 50/1991). Decizia 710/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(685/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.710
Ședința publică de la 28.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât G, împotriva încheierii de ședință din data de 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MUNICIPIUL B SECTOR 1 PRIN PRIMAR și intimata-intervenientă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât G, personal, intimatul-pârât Municipiul B Sector 1 prin Primar, prin consilier juridic, în baza delegației pe care o de depune la dosar și intimata-intervenientă, personal și asistată de domnii avocați, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 28.04.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual și, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 28.04.2009, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât G se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de Secția 5 Poliție, la data de 29.10.2003.
Intimata-intervenientă se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de SPCEP S1 Br.5, la data de 29.11.2005.
Recurentul-pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, consemnată cu chitanța nr.-/1/23.04.2009, emisă de CEC Bank - la 23.04.2009, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și semnează în ședință publică cererea de recurs.
Intimații, prin reprezentanți, învederează instanței că au luat cunoștință de motivele de recurs.
Intimatul-reclamant Municipiul B Sector 1 prin Primar depune la dosar întâmpinare, înmânând și celorlalte părți câte un exemplar.
Avocații intimatei-interveniente invocă excepția nulității recursului în temeiul art.3021Cod procedură civilă pentru lipsa indicării hotărârii atacate, precum și pentru neîncadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă; solicită obligarea recurentului-pârât la plata cu cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită admiterea excepției nulității recursului pentru aceleași considerente.
Recurentul-pârât G solicită respingerea excepției nulității recursului.
Reprezentantul intimatului-reclamant arată că noua adresă la care solicită a i se comunica actele de procedură este în B, Șos. B-P nr.9-13, sector 1.
Curtea reține cauza pentru soluționarea excepției nulității cererii de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, la data de 18.02.2008, sub nr-, reclamantul Municipiul B sector 1 prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să desființeze lucrările nelegal realizate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în urma controlului efectuat la adresa din B,-, sector 1, s-a constatat că pârâtul a efectuat lucrări de construcție, constând în extinderea imobilului existent, amplasat pe linia a proprietății, cu o fundație executată până la limita posterioară a proprietății, realizată 100% și construirea unui gard pe această limită, finalizat în proporție de 70%, lucrări executate fără a deține autorizație de construire.
Odată constatată fapta, pârâtul a fost sancționat contravențional cu amendă și i s-a pus în vedere să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire sau aducerea terenului la starea inițială, acordându-i-se în acest sens un termen de 8 luni. Din nota de constatare nr.-/03.01.2008, reiese că pârâtul nu a respectat măsurile dispuse prin acest proces - verbal.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 și următoarele Cod procedură civilă, art.27 coroborate cu art.32 din Legea nr.50/1991.
Prin întâmpinare, pârâtul a învederat că nu a avut rea - credință în respectarea Legii nr.50/1991, depunând în două rânduri la Primăria Sectorului 1 B cerere pentru emiterea titlului de proprietate necesar pentru eliberarea autorizației de construire, titlul de proprietate fiind însă eliberat în septembrie 2007. mai susținut că a încercat să depună actele pentru eliberarea autorizației la Primăria Sectorului 1 B, dar a fost respins dosarul, deoarece titlul de proprietate nu corespunde cu contractul de vânzare-cumpărare. Mai mult, titlul de proprietate face obiectul dosarului nr-.
Pârâtul a învederat că Primăria Sectorului 1 Bav enit în control și a constatat că locuiește în două cămăruțe din pământ, paie și bârne, făcute prin 1940, imobilul aflându-se sub nivelul străzii cu aproape 1.; pereții sunt crăpați și plini de igrasie, fiindcă imobilul a fost inundat în nenumărate rânduri din cauza ploilor și din lipsa canalizării pe stradă până acum 4 ani.
Totodată, pârâtul a recunoscut efectuarea lucrărilor și a solicitat anularea amenzii, amânarea deciziei până la soluționarea dosarului nr-.
Prin sentința civilă nr.5313 din 21.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Municipiul B - Sector 1 prin Primar în contradictoriu cu pârâtul G și s-a dispus obligarea pârâtului ca, în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să desființeze lucrările realizate nelegal la imobilul situat în B,-, sector 1, astfel cum au fost identificate prin procesul-verbal nr.70/3.05.2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâtul a și fost sancționat contravențional pentru executarea unor lucrări de construire fără autorizație de construire și că, totodată, nu s-a conformat în termen celor dispuse prin procesul - verbal de constatare a contravenției, respectiv intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construire, astfel că a constatat incidența dispozițiilor art.32 din Legea nr.50/1991.
Instanța a apreciat că nu se pot avea în vedere susținerile pârâtului privind lipsa relei credințe în încălcarea dispozițiilor Legii nr.50/1991, deoarece împrejurarea că încă nu i se eliberase titlu de proprietate, aspect nedovedit sau că acesta este în litigiu nu poate justifica nerespectarea legii și efectuarea unor extinderi la construcție fără autorizație de construire.
De asemenea, instanța a mai constatat că nici după ce pârâtul a fost sancționat contravențional, deși a recunoscut executarea lucrărilor, nu a obținut autorizația de construire și nici nu a adus terenul la starea inițială în termenul stabilit prin procesul verbal, respectiv până la data de 31.12.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul G, solicitând admiterea acestuia și desființarea hotărârii atacate, prin care s-a dispus demolarea construcției.
În motivarea apelului, a arătat că, așa cum a învederat și în fața instanței de fond, nu a fost de rea - credință și nu este vinovat de faptul că nu deține autorizație de construire, deoarece a depus toate cererile necesare eliberării actelor de autorizație, respectiv certificatele de urbanism, de demolare și de extindere a construcției, istoric de rol fiscal. Pentru eliberarea autorizației s-a solicitat și titlul de proprietate, însă acesta a fost emis greșit, cuprinzând o suprafață de 307 mp. în loc de 150 mp. având integrat și terenul de la nr.15, de pe strada -. Față de această eroare, titlul de proprietate constituie obiectul dosarului nr.13228/2007, motiv pentru care apelantul - pârât nu a putut depune toate actele necesare pentru eliberarea autorizației și intrarea în legalitate.
Intimatul Municipiul B Sector 1 prin Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat, arătând că din înscrisurile depuse de către apelant rezultă că acesta nu a dovedit că a depus diligențe pentru obținerea autorizației de construire, ci doar se atestă faptul că partea nu deținea toate actele necesare pentru eliberarea sa, respectiv titlul de proprietate, fapt ce nu justifică neîndeplinirea acestei obligații legale înainte de începerea lucrărilor de construire.
În ședința publică de la 19.09.2008, s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatului - reclamant de către, aceasta justificându-și interesul prin faptul că apelantul - pârât nu are autorizație de construire, iar construcția este așezată pe linia de hotar dintre intervenientă și apelantul - pârât.
Intervenienta a apreciat că intimatul - reclamant este îndreptățit să solicite desființarea lucrărilor nelegal realizate, câtă vreme apelantul nici nu a obținut autorizația de construire și nici nu a făcut demersurile necesare pentru obținerea ei.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu la termenul din 19.09.2008, așa cum rezultă din încheierea de la acea dată.
La 14.11.2008, apelantul - pârât a solicitat suspendarea cauzei - în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă - până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, însă prin încheierea pronunțată la acea dată a fost respinsă cererea de suspendare, cu motivarea că soluționarea cauzei pendinte nu depinde de soluționarea dosarului indicat mai sus, întrucât problema obținerii de către apelant a autorizației de construire nu este subsecventă aspectului legat de legalitatea actuală a titlului de proprietate al pârâtului, cât timp autorizația poate fi solicitată nu numai de proprietarul terenului, ci și de titularii altor drepturi referitoare la teren.
Prin decizia civilă nr.24 A din 09.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât G împotriva sentinței civile nr.5313 din 21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat că apelantul - pârât critică, în esență, hotărârea instanței de fond întrucât nu s-a reținut faptul că nu a fost de rea credință la neobținerea autorizației de construire, pe de o parte, și, pe de altă parte, pentru faptul că titlul de proprietate eliberat de Prefectul Municipiului B sub nr.23907/24.07.2007 cuprinde o suprafață eronată de teren, indicându-se 307 mp. în loc de 150 mp. cum ar fi fost legal.
Tribunalul a constatat că aceste aspecte au fost avute în vedere la fond, când s-a înlăturat susținerea pârâtului privind lipsa relei credințe în încălcarea dispozițiilor Legii nr.50/1991, instanța apreciind că neeliberarea titlului la momentul sancționării sau că titlul de proprietate se află în litigiu nu poate justifica nerespectarea Legii nr.50/1991 și efectuarea unor extinderi la construcție fără autorizație de construire. A mai constatat tribunalul că titlul de proprietate a fost eliberat ulterior sancționării pârâtului G, data eliberării fiind 24.07.2007, iar data sancționării 03.05.2007, împrejurare ce constituie un motiv în plus pentru care se poate reține că pârâtul nu a respectat dispozițiile Legii nr.50/1991.
Astfel, în cazul în care obținerea autorizației de construire a fost condiționată de eliberarea titlului de proprietate, tribunalul a apreciat că pârâtul cu atât mai mult nu putea proceda la extinderea construcției fără autorizație, întrucât avea cunoștință de faptul că obținerea autorizației era determinată de eliberarea titlului.
Referitor la susținerile potrivit cărora suprafața menționată în titlul de proprietate nu corespunde realității, tribunalul a apreciat că nu au relevanță în cauză, întrucât prin procesul verbal s-a dispus oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate fie prin obținerea autorizației de construire, fie prin aducerea terenului la starea inițială, stabilindu-se ca termen 31.12.2007. Or, apelantul - pârât nu a respectat niciuna din măsurile stabilite în procesul - verbal, cum rezultă din nota de constatare nr.-/3.01.2008, astfel că instanța în mod corect a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.32 din Legea nr.50/1991.
Diligențele depuse de pârât pentru obținerea autorizației de construire nu sunt suficiente pentru a se putea reține legalitatea lucrărilor executate, întrucât dispozițiile Legii nr.50/1991 prevăd că executarea lucrărilor de construire este permisă numai pe baza unei autorizații, fără a se acorda posibilitatea de a se începe efectuarea lor doar pe baza demersurilor depuse pentru obținerea autorizației. De altfel, obținerea autorizației de construire în timpul executărilor lucrărilor sau după finalizarea acestora nici nu înlătură caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale.
Împotriva încheieri din data de 14.11.2008, pârâtul Gad eclarat recurs.
În motivarea recursului, acesta a arătat că își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art.22, 26, 34 și 52 din Constituția României.
Astfel, pârâtul, după citarea textelor, a precizat că nu a dat dovadă de rea credință în respectarea dispozițiilor legale pentru care a fost sancționat contravențional, lipsa unui titlu valabil de proprietate conducând la această situație de fapt, ce a implicat ulterior neobținerea autorizației de construire pentru clădirile edificate pe terenul proprietatea sa.
A mai susținut că intervenienta nu a reușit să probeze în procesul paralel că afirmațiile sale sunt fondate, în sensul că pârâtul nu a respectat linia de hotar.
Recurentul pârât, menționând că nerespectarea condițiilor umane și decente de a trăi într-o casă civilizată duc la un stres subconștient, a solicitat amânarea acțiunii de demolare a imobilului din B,-, sector 1 pentru încă 6 luni.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a arătat că recurentul nu a adus elemente noi, care să dovedească legalitatea executării lucrărilor de construire, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În ședința publică din 28.04.2009, intimata intervenientă a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa indicării hotărârii atacate, conform art.3021Cod de procedură civilă, precum și pentru neîncadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art.304 Cod de procedură civilă.
Examinând cu prioritate excepția invocată, sub ambele temeiuri juridice indicate, Curtea constată următoarele:
Nulitatea prevăzută de art.3021lit.b Cod de procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, este o nulitate expresă, ceea ce înseamnă că vătămarea este prezumată până la proba contrară.
În speță, recurentul a atacat cu recurs o încheiere dată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă anterior pronunțării deciziei civile nr.24/9.01.2009, arătând în cuprinsul cererii că este vorba de actul procedural întocmit la data de 14.11.2008.
Prin această încheiere, cererea de suspendare formulată de recurent conform art.244 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă a fost respinsă, caz în care soluția instanței putea fi atacată doar o dată cu fondul, ceea ce s-a și întâmplat în cazul de față (recursul a fost declarat după darea hotărârii din apel).
Împrejurarea că recurentul nu a menționat că atacă cu recurs încheierea din 14.11.2005, ci a precizat doar "recurs la ședința publică din data de 14.11.2008", nu poate fi sancționată cu nulitate absolută, pe de o parte, pentru că din cuprinsul cererii reiese această împrejurare, iar, pe de altă parte, pentru că trebuie asigurat liberul acces la justiție în lipsa unei vătămări dovedite față de intimata intervenientă.
Cât privește excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art.304 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiată și va fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.3021alin.1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin.3 Cod procedură civilă indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă;per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art.304 Cod procedură civilă, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, nu numai că recurentul pârât nu s-a conformat exigențelor art.3021alin.1 lit. c Cod procedură civilă, neindicând motivele de nelegalitate din art.304 Cod procedură civilă pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, rezumându-se la invocarea unor texte din Constituție și la expunerea situației de fapt, aspect irelevant în reținerea vreunui motiv de nelegalitate din art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Această argumentare a recurentului pârât este insuficientă pentru declanșarea controlului judiciar în recurs, atâta timp cât nu a fost însoțită de critici care să se circumscrie ipotezei vreunuia din cele 9 puncte ale art.304 Cod procedură civilă, care dau limitele căii extraordinare de atac a recursului; mai mult, în prezent art.304 pct.10 Cod procedură civilă a fost abrogat, astfel încât recurentul pârât nu mai poate invoca aspecte legate de netemeinicia deciziei recurate.
Întrucât recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art.304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea urmează să constate nulitatea recursului declarat de pârâtul G, împotriva încheierii de ședință din data de 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Municipiul B Sector 1 prin Primar și intimata - intervenientă, conform art.3021alin.1 lit.c Cod procedură civilă coroborat cu art.306 alin.3 Cod procedură civilă.
Având în vedere că valoarea onorariului încasat de unul dintre avocații aleși ai intimatei interveniente, respectiv, este nepotrivit de mare față de natura pricinii și munca îndeplinită de aceasta în faza procesuală a recursului (care s-a mărginit doar a asista partea la termenul de judecată din 28.04.2009, fără a efectua alte acte în cauză), Curtea, conform art.274 al.3 Cod de procedură civilă, va obliga pe recurent la 500 lei cheltuieli de judecată către, reduse potrivit temeiului de drept indicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul - pârât G, împotriva încheierii de ședință din data de 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MUNICIPIUL B SECTOR 1 PRIN PRIMAR și intimata-intervenientă.
Obligă pe recurent la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata, reduse conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.
Ex.2/09.06.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Jud.sector 2. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
