Brevete de invenții. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4624/2002)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 188/A/2009
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții, și -, continuat de moștenitorii și, împotriva sentinței civile nr. 1137/2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr. 6647/1998.
Se constată că în termenul de judecată acordat în cauză s-au depus concluzii scrise din partea apelantului reclamant în nume propriu și ca mandatar al celorlalți apelanți reclamanți, formulate prin avocat, împreună cu înscrisuri.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 19 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 6647/1998 reclamanții, și au solicitat instanței să oblige pârâții Compania Națională a SA, și, să încheie contract de licență pentru folosirea brevetului de invenție nr. -, invenție cu titlul "procedeu de exploatare a stratelor de cărbune cu înclinare medie și mare" și să le achite drepturile bănești ce li se cuvin în calitate de proprietari și titulari ai brevetului de invenție în procent de 25% din eficiența economică obținută de la data de 30.11.1994 până la încheierea contractului de licență. Acțiunea a fost precizată succesiv prin cererile de la filele 22, 32, 92 și 228.
În motivarea acțiunii lor reclamanții au arătat că sunt titulari ai brevetului de invenție nr. - pentru care OSIM a emis Hotărârea nr. 5/843/30.11.1994 și, deși au somat pârâta cu adresa nr. 326/1998 despre faptul că folosește fără drept obiectul invenției solicitând încheierea contractului de licență și negocierea drepturilor bănești cuvenite, demersurile efectuate au rămas fără rezultat.
-//-
Prin sentința civilă nr. 1137/2002 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Compania Națională a SA, și.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut incidența art. 39 din Legea 64/1991, potrivit cărora drepturile patrimoniale cuvenite inventatorului se stabilesc pe bază de contract, iar în caz de neînțelegeri de instanța de judecată în funcție de rezultatele economice obținute de unitate.
În fața instanței de fond au fost efectuate două rapoarte de expertiză: unul întocmit de expertul, din care rezultă eficiența economică a metodei de exploatare, în raport cu celelalte metode clasice, realizându-se cu această metodă o producție de 2.126.000 t cărbune în valoare de 453.363.988.000 lei vechi, și un alt raport de contraexpertiză întocmit de expertul contabil și profesorii universitari și, din care rezultă că procedeul brevetat de reclamanți prezintă avantaje, însă acestea sunt anihilate de dezavantaje care în final conduc la costuri unitare mai mari comparativ cu alte metode precum și la pierderea unor importante rezerve de cărbune. S-a concluzionat că metoda aduce pierderi și nu beneficii, astfel că nu se pot determina drepturile bănești în procent de 25% din eficiența economică, împrejurare față de care, bazându-se pe aceste concluzii, instanța de fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții înregistrat pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA la data de 11.09.2002, sub nr. 4624/2002, solicitând casarea acesteia și admiterea acțiunii în sensul obligării pârâților la plata sumei stabilită prin raportul de expertiză existent la dosar, în valoare de 223 miliarde lei vechi, reprezentând un procent de 25% din beneficii.
În expunerea de motive s-a arătat că nu s-au respectat prev. art. 206 cod pr. civilă, în sensul că cei trei experți nu au depus jurământul cerut de lege, nu s-au respectat prevederile art. 208, în sensul că nu au fost solicitați la consultări pe parcursul elaborării expertizei, decât o singură dată la început, s-a refuzat dovada cu înscrisuri cerută în condițiile art. 172 cod pr. civilă, s-a refuzat proba cu martori cerută în condițiile art. 186 cod pr. civilă, s-a refuzat aplicarea art. 211, respectiv prezentarea experților în fața instanței pentru a da unele lămuriri. De asemenea, se arată că prin interogatoriul depus la dosar pârâta SA P, a recunoscut că utilizează procedeul brevetat, iar autorii au cerut, conform art. 34 din Legea 64/1991, oprirea folosirii acestuia până la soluționarea cauzei, prin cererile din 2.04.1998 și 5.05.1999, cereri asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
Intimata SA Pad epus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței întrucât Tribunalul Hunedoaraa reținut în mod corect starea de fapt în funcție de care a făcut o justă interpretare a textelor legale. Depunerea sau nedepunerea jurământului nu poate constitui motiv de apel, atâta timp cât legea nu sancționează absența de la dosar a acestei dovezi și nici nu poate conduce la concluzia lipsei de
-//-
obiectivitate și profesionalism a acestora. Se consideră că au fost îndeplinite cerințele art. 208, au fost respectate disp. legale referitoare la proba cu înscrisuri și la proba cu martori. Se arată că lucrarea de contraexpertiză a fost efectuată conform dispozițiilor legale și a prezentat situația reală, procedeul utilizându-se ca urmare a contractului încheiat între EM și SC SA P, pentru întocmirea temei de cercetare cu titlul " în condiții de mină a metodei de exploatare cu subminare, și nu ca urmare a brevetului, procedeul neconducând la creșterea eficienței economice. S-au anexat întâmpinării înscrisuri din care rezultă accidentele mortale din perioada 2001-2002 produse la abatajele unde se aplica procedeul ( 28).
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului întrucât niciunul din motivele invocate nu se referă la hotărârea atacată, ci la modul de administrare a probelor ori la reținerea unei alte stări de fapt și de drept.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și arătând că instanța de fond a reținut în mod corect, în raport cu probele administrate, că procedeul duce la pierderi considerabile și nu aduce beneficii, neputându-se determina cuantumul despăgubirilor.
La termenul din data de 4.12.2002 Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus suspendarea judecății apelului, în temeiul art. 244 pct. 1 cod pr. civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului 5935/2002, având ca obiect anularea brevetului nr. - ( 66). Dosarul a fost soluționat irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție B prin Decizia 6269/2009, cauza fiind repusă pe rol la cererea formulată la data de 16.09.2009 de reclamantul, în nume propriu și în calitate de mandatar al celorlalți reclamanți.
Pentru termenul din data de 8.10.2009 reclamanții, prin apărător au depus la dosar precizare a motivelor de apel prin care au invocat nulitatea hotărârii atacate pentru încălcarea normelor de procedură privitoare la desfășurarea procesului civil prev. de art. 129 alin. 5 și 6, art. 137, art. 202 și art. 206 cod pr. civilă, solicitând instanței de apel desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, s-a solicitat modificarea în întregime a sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată ( 122).
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de fond a încălcat disp. art. 129 alin. 6 cod pr. civilă, în sensul că nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii dedus judecății. Reclamanții și-au precizat acțiunea la filele 22 și 92, prin ultima precizare solicitând ca pârâtele să fie obligate a nu mai folosi procedeul de exploatare, sub sancțiunea daunelor cominatorii, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat. Pe de altă parte, instanța de fond a ignorat prev. art. 129 alin. 5 cod pr. civilă, în sensul că, deși în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză cu concluzii diametral opuse, instanța a respins toate cererile reclamanților ce aveau scopul dovedirii netemeiniciei
-//-
concluziilor celui de-al doilea raport, respectiv proba cu înscrisuri, proba cu martori și prezența experților în fața instanței. Un alt motiv de nulitate se referă la nepronunțarea instanței asupra excepției de nulitate a celui de-al doilea raport de expertiză, invocată în înscrisurile de la filele 333-336 și 412-416. De asemenea s-a arătat că au fost nesocotite disp. art. 202 și 206 cod pr. civilă, referitoare la expertiza judiciară, având în vedere că doar unul din cei trei experți a avut calitatea de expert judiciar, ceilalți fiind cadre didactice la Universitatea din P, care nu aveau calitatea de a întocmi expertize și nici nu au depus jurământul prevăzut de legea în vigoare la data efectuării raportului de expertiză.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, refacerea probelor cu expertiza, administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.
În drept s-au invocat art. 105 alin. 2, art. 106, 108, 129 alin. 5 și 6, art. 137 alin. 1, art. 202, 206, 287, 297 alin. 1 cod pr. civilă, art. 36 din Legea 64/1991.
Pe parcursul judecății apelului reclamantul a, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, și, în calitate de fii ( 171-172). De asemenea, s-au introdus în cauză în calitate de pârâți și Livezei, întrucât prin Hotărârea AGA a - SA- s-a aprobat desființarea și a ( 141).
Prin completarea la întâmpinare depusă la data de 29.10.2009 intimata SA Pai nvocat excepția tardivității motivării apelului, arătând că precizarea motivelor de apel este de fapt o nouă cerere de apel făcută la al patrulea termen de judecată, cu încălcarea art. 287 alin. 1 pct. 3,4, alin. 2 și 4 cod pr. civilă. În ceea ce privește motivele de nulitate a hotărârii apelanții invocă motive de nulitate relativă, care pot fi invocate numai în condițiile art. 105 și 108 cod pr. civilă, respectiv dacă au pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel și dacă au fost invocate la prima zi de înfățișare ce a urmat acestei neregularități.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu în virtutea caracterului devolutiv al apelului, Curtea constată că prezentul apel este fondat pentru motivele care se vor arăta în continuare:
Cererea de chemare în judecată a fost precizată de reclamanți în mod succesiv, prin precizările de la filele 22, 32, 33, 92 și 228 și se poate reține că instanța de fond nu a avut în vedere toate cererile reclamanților, aceștia solicitând instanței să oblige pârâtele la achitarea drepturilor bănești, în calitate de proprietari și titulari ai brevetului de invenție, prin achitarea unui procent de 25 % din profitul obținut datorită reducerii costurilor de producție prin aplicarea procedeului brevetat și nu din eficiența economică, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Pe de altă parte, instanța de fond nu amintește despre precizările de acțiune de la filele 22 și 92, cu atât mai mult cu cât în această ultimă precizare, reclamanții formulează un capăt de cerere distinct,
-//-
respectiv pârâtele să fie obligate să nu mai folosească "procedeul de exploatare a stratelor de cărbune cu înclinare medie și mare" fără acordul prealabil al reclamanților, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1.000.000 lei/lună. Analizând sentința atacată se constată că instanța de fond nu a analizat sub nicio formă această cerere, nu a amintit de ea și nu a argumentat în nici un fel respingerea ei. De altfel, se constată că, în mod total nelegal și arbitrar instanța se pronunță asupra acestei cereri prin încheierea de ședință de la data de 5.05.1999 ( 97). Fiind vorba de o completare de acțiune instanța trebuia să o pună în discuția părților, să o comunice pârâților și să pronunțe asupra ei prin sentință, sau să o disjungă și să formeze un dosar separat, dar în niciun caz, să o respingă prin încheiere, arătând că "cu privire la cererea de oprire a metodei de exploatare inventată de reclamanți, o respinge considerând că este neeconomică și că ar aduce prejudicii unității".
Prin urmare, se constată că instanța de fond nu a lămurit pe deplin obiectul acțiunii, pretențiile concrete ale reclamanților, nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, rămânând nesoluționate unele capete de cerere, împrejurare care atrage, în temeiul art. 297 cod pr. civilă, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Faptul că acest motiv de apel a fost dezvoltat doar în precizarea motivelor de apel depuse după repunerea cauzei pe rol nu are relevanță, întrucât apelul are caracter devolutiv, iar în temeiul acestui caracter instanța superioară este îndreptățită să exercite un control complet asupra temeiniciei și legalității hotărârii atacate. În aceeași ordine de idei, nepronunțarea instanței de fond asupra unor capete de cerere poate constitui motiv de ordine publică care să fie pus în discuția părților chiar și din oficiu, în temeiul art. 295 alin. 1 cod pr. civilă, întrucât nu este posibil ca soluționarea unei cereri să fie făcută pentru prima dată de instanța de apel, deoarece astfel s-ar încălca părții un grad de jurisdicție. Pe de altă parte, se poate constata că acest motiv a fost invocat de apelanți chiar în cererea inițială de apel, arătând că "autorii au cerut în conformitate cu Legea 64/1991, oprirea folosirii acestuia până la soluționarea cauzei cu înscrisurile depuse la dosar la data de 2.04.1998, respectiv 5.05.1999" ( 5).
În ceea ce privește criticile referitoare la aspectele de probațiune se constată că acestea au fost dezvoltate prin precizarea motivelor de apel, dar au fost semnalate și prin cererea inițială depusă de reclamanți, aceștia invocând încălcarea art. 206, 208, 172, 186 și 211 cod pr. civilă, arătându-se nemulțumiți de modul cum a fost administrată probațiunea de prima instanță. În precizarea motivelor de apel aceste critici au fost dezvoltate prin avocat, dându-se criticilor o exprimare calificată și s-au făcut trimiteri exprese la paginile în care s-a invocat excepția nulității raportului de expertiză. Pentru aceste motive, invocarea excepției tardivității motivării apelului de către intimata SA P nu poate fi primită, motivele formulate inițial fiind ulterior dezvoltate.
În ceea ce privește criticile referitoare la probațiunea efectuată Curtea constată următoarele:
-//-
În ceea ce privește nulitatea raportului de expertiză efectuat ulterior se constată că într-adevăr reclamanții au invocat nulitatea acestui raport prin cererea de la fila 333-336, invocând faptul că experții nu au depus jurământul prevăzut de art. 206 cod pr. civilă precum și în cererea de la fila 412-416, însă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții de nulitate. Încheierile de ședință care au urmat cererii respective nu conțin nicio mențiune care să facă referire la nulitatea raportului de expertiză. Prin urmare, chiar dacă apelanții invocă nulități relative se constată că sunt îndeplinite condițiile de invocare a acestora prev. de art. 105 alin. 2 și art. 108: actele au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale, reclamanților li s-a pricinuit o vătămare, iar aceste neregularități au fost invocate de partea vătămată in limine litis, respectiv la prima zi de înfățișare după depunerea raportului de expertiză. Deci nu este vorba de nulități invocate abia în cererea de apel, care să se fi acoperit prin neinvocarea lor în termen legal, așa cum eronat susține intimata SA P în întâmpinare.
În ceea ce privește compunerea comisiei de efectuare a contraexpertizei, având în vedere dificultățile reale pentru găsirea unor experți tehnici judiciari, instanța a procedat corect prin aplicarea art. 201 alin. 3 cod pr. civilă, însă procedura nu a fost respectată întocmai atâta timp cât, alături de expertul judiciar au fost numite două persoane care fuseseră mai întâi desemnate ca experți judiciari asistenți ai pârâtelor, după cum rezultă din cererea de la fila 253.
În ceea ce privește celelalte cereri în probațiune se constată că instanța de fond a respins prin încheierea din 7.03.2002 ( 409) proba testimonială, însă nu a arătat de ce a considerat că această probă nu este utilă și concludentă soluționării cauzei, iar cu privire la cererea de audiere a experților a arătat că se va pronunța după studiul răspunsului la obiecțiuni, însă din încheierile de ședință ulterioare nu rezultă că s-ar fi pronunțat într-un fel sau altul asupra acestei cereri. În ceea ce privește cererea reclamanților de a fi obligată pârâta să depună înscrisul pe care îl deține elaborat în urma adresei 769/1998, instanța a respins-o fără nicio motivare prin încheierea din 30.05.2002 (459), încălcând astfel disp. art. 268 alin. 4 cod pr. civilă, potrivit căruia orice dispoziție luată de instanță prin încheiere va fi motivată.
Toate aceste aspecte legate de neregularitatea administrării probelor înaintea primei instanțe ar fi îndreptățit instanța de apel, în temeiul art. 295 alin. 2 cod pr. civilă și în virtutea caracterului devolutiv al apelului, să procedeze la refacerea probelor sau să administreze probe noi propuse de părți în condițiile art. 292 cod pr. civilă, instanța de apel fiind instanță de fond care procedează la rejudecarea cererii în întregul său, în limitele cererii de apel. Prin urmare, s-ar fi impus administrarea probelor în fața instanței de apel, dar având în vedere că, primul motiv de apel a atras desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru nesoluționarea fondului cauzei, în temeiul art. 297 cod pr. civilă, nu este posibilă refacerea probelor de către instanța de apel, acestea urmând să fie refăcute de instanța de fond după ce aceasta se va lămuri pe deplini asupra obiectului cererii deduse judecății prin analizarea tuturor cererilor formulate de reclamanți.
(continuarea deciziei civile 188/A/2009 dată în dosar - - nr. format vechi 4624/2002)
Pentru aceste motive, în temeiul art. 297 alin. 1 cod pr. civilă, Curtea va admite apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1137/2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 4624/2002, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții, și - - continuat de moștenitorii și împotriva sentinței civile nr. 1137/2002 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 4624/2002.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - |
Red./Tehn.
13 ex/12.01.2010
-
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
