Brevete de invenții. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 27.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 131/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta - pârâtă SC ROMANIA SA, prin avocat cu împuternicire din partea Societății Civile de Avocați " și intimații - reclamanți personal asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 07.09.2005 aflată la fila 1 din dosarul de fond și prin același avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul intimaților-reclamanți și formulează cerere de completare a raportului de expertiză întrucât expertul nu a avut în vedere toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei la momentul întocmirii raportului de expertiză.
Reprezentantul apelantei pârâte SC ROMANIA SA, față de dispozițiile art. 212.pr.civ. solicită respingerea cererii formulată de intimații-reclamanți privind completarea raportului de expertiză ca fiind tardiv formulată dar, fiind totodată și neîntemeiată. Aceleași susțineri ale intimatților-reclamanți au fost deja menționate și în cererile și obiecțiunile formulate de aceștia la termenele anterioare și au și fost puse în discuția părților la data discutării obiecțiunilor
Curtea, deliberând, respinge cererea de completare a expertizei formulată de intimații-reclamanți, având în vedere că prin aceasta se reiterează cererile pe care instanța s-a pronunțat deja la data de 09.06.2009 când s-a pronunțat pe obiecțiunile formulate de intimații-reclamanți, nerezultând utilitatea acestei probe din dezbaterile ulterioare și neexistând nici alte motive pentru realuarea acelorași discuții.
Reprezentantul apelantei pârâte SC ROMANIA SA învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei pârâte SC ROMANIA SA solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal ca fiind prescrisă și în subsidiar, ca neîntemeiată. De asemenea, în subsidiar, în cazul respingerii excepțiilor prescripției extinctive și inadmisibilității cererii de chemare în judecată, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul limitării petitului cererii de chemare în judecată la solicitările reclamanților anterior datei la care au fost încălcate dispozițiile art. 132.pr.civ. respectiv, limitarea despăgubirilor la suma de 7.335,77 Euro, sumă stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul contabil și depus la dosarul cauzei la data de 07.04.2009. În susținerea apelului, precizează că instanța de fond a permis reclamanților modificarea cererii de chemare în judecată, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 132 pr.civ. De asemenea, arată că în opinia sa, instanța de fond a soluționat greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune precum și excepția inadmisibilității acțiunii precum și faptul că, hotărârea instanței de fond este nelegală prin faptul că nu au fost luate în considerare întregul probatoriu administrat în cauză.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și solicită respingerea celor două excepții reiterate de apelanta-pârâtă, susținerile acesteia cu privire la cele două excepții, fiind nejustificate. Cu privire la apelul formulat de apelanta-pârâtă, pune concluzii de respingere a acestuia și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, solicitând amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 03.11.2009, în cauza ce are ca obiect cererea de apel formulată de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 131/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 03.11.2009
CURTEA
În vederea deliberării,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 10.11.2009, în cauza ce are ca obiect cererea de apel formulată de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 131/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 10.11.2009
CURTEA
În vederea deliberării,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 12.11.2009, în cauza ce are ca obiect cererea de apel formulată de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 131/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 189.
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SA împotriva sentinței civile nr. 131/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2009, 10.11.2009 iar apoi la 12.11.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2005, sub nr. 5765/2003, pe rolul acestui tribunal, reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ROMANIA SA (actualmente SC ROMANIA SA), ca prin hotărârea ce o va pronunța, în temeiul art. 72, alin. 2 din legea nr. 64/1991, modificată și republicată, să constate calitatea de autori a reclamanților asupra invenției "Instalație de recuperare a spărturii și cojilor de și introducerea lor în procesul de măcinare", iar în temeiul art. 72, alin. 3 din legea menționată să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 180 000 euro (648 000 Ron), reprezentând despăgubiri proporționale cu rezultatele economice realizate de aceasta în perioada august 2002 - noiembrie 2005, prin exploatarea invenției.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au lucrat în cadrul societății pârâte ca șef de secție, respectiv mecanic de întreținere la punctul de lucru, din B,-, unde s-a montat în anul 2000 o instalație de transport și curățire care producea o cantitate însemnată de reziduuri (spărtură de și coji), vândute de societate către crescătorii de animale, neputând fi reutilizate. Dorind să rezolve inconvenientele legate de munca suplimentară necesară pentru colectarea acestor subproduse în saci, evacuarea și valorificarea, curățirea spațiului în care se făcea încărcarea și livrarea, precum și cele legate de afectarea unor angajați în manipularea deșeurilor, reclamanții au conceput, realizat și montat o instalație anexă la instalația originală, prin care au reușit să introducă deșeurile de în procesul tehnologic al mustului de bere, aceasta fiind foarte apreciată de pârâtă și funcționând din luna august 2002, permanent, până în prezent, la punctul.
Reclamanții arată că societatea pârâtă a realizat beneficii însemnate ca urmare a utilizării instalației de transport și curățare, așa cum a fost îmbunătățită și eficientizată de reclamanți, deoarece s-a realizat o importantă economie de materie primă (), șarjele produse cu adaosul de spărtură și coji de fiind mai mari decât cele fără adaos, produsul final păstrându-și aceiași parametri calitativi, cu reducerea costurilor de producție.
Mai arată reclamanții că au informat pârâta despre situația prezentată și despre invenție, în temeiul art. 5, alin. 3 din legea nr. 64/1991, făcând o ofertă unității, cu respectarea dreptului acesteia de preferință la încheierea unui contract, iar în temeiul art. 72, alin. 2 i s-a solicitat pârâtei să le fie atestată reclamanților calitatea de autori ai invenției, pentru aob reveta la OSIM, dar pârâta a răspuns la 07.11.2005 că nu este interesată de oferta de cesionare a drepturilor, întrucât consideră că soluția tehnică a reclamanților prezintă numeroase dezavantaje care nu au fost eliminate, fiind refuzată și cererea de atestare a calității de autori, pe motiv că întregul colectiv din a participat la elaborarea soluției tehnice. În concluzie, pârâta a produs în perioada menționată în acțiune 4202 șarje bere brută, conform rapoartelor zilnice de producție și a fișelor de urmărire, la fiecare șarjă fiind reintroduse în circuitul de fabricație 250 kg spărturi și coji de, astfel că s-a ajuns la o cantitate suplimentară de cea 6 656 625 litri de bere, pârâta obținând un profit de 65 miliarde lei vechi.
Cu privire la suma solicitată drept despăgubiri, reclamanții arată că au stabilit cuantumul acesteia având drept temei orientativ Regula 79 din regulamentul la legea invențiilor, cu precizarea că această normă se referă la drepturile bănești suplimentare ce se cuvin inventatorilor salariați ce se încadrează în art. 5, lit. a) din legea nr. 64/1991, salariații cu misiune inventivă încredințată în mod explicit sau pentru cei cu contract de cercetare.
În drept, reclamanții și-a întemeiat cererea pe dispozițiile din Legea nr. 64/1991 și textele corespunzătoare din Regulamentul de aplicare a legii.
Prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori și expertiza de specialitate.
Anexat acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri: adrese Av. Către SC, adresa. Av. Din 07.11.2005 ref. poziția pârâtei privind soluția tehnică, schiță instalație, situații ian. 2002-dec. 2002, ian. 2001 - dec. 2001, lista cântăriri spărtură + coji 15.07.2002 28.06.2005, situație după adăugare recuperată din instalația.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca nelegală și nefondată, cu cheltuieli de judecată, iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, arătând că unitatea care aplică realizarea tehnică are obligația să ateste calitatea de autor a salariatului, conform art. 72, alin. 2 din legea invențiilor. Atestarea calității este atributul exclusiv al unității, prin orice mijloc, iar în speță s-a aplicat instalația reclamanților din 2002, fără a se primi vreo informare din partea acestora, pârâta neconsiderând-o nici un moment realizare tehnică, ci doar o soluție provizorie de procesare, la care au participat toți operatorii de pe schimburi, deci întregul colectiva participat la realizarea instalației. Reclamanții nu au astfel calitatea de autori, iar prin cerere solicită recunoașterea calității de autori ai unei invenții, or art. 72, alin. 2 legiferează calitatea de autor al unei realizări tehnice.
Pârâta invocă de asemenea excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât despăgubirile solicitate ce pot forma, în eventualitatea că ar fi întemeiate, obiectul unui drept de creanță, se prescriu în termenul general de 3 ani, deci chiar și în situația în care s-ar îndeplini cerințele art. 72 din lege dreptul reclamanților s-ar fi născut în luna iulie 2002 și s-ar fi prescris în iunie 2005.
Pe fondul acțiunii, pârâta arată că în 2000 s-a montat un aparat pentru transportul și curățarea malțului la punctul de lucru, prin folosirea acestuia materia primă (boabele de ) având de parcurs o distanță lungă, impusă de condițiile practice din cadrul amplasamentului de producție, și drept consecință o importantă cantitate de se spărgea, devenind inutilizabilă și vândută către terți. Pentru aceste motive, întreaga secție s-a preocupat să găsească o soluție pentru reducerea pierderilor, fiind găsită o soluție provizorie care prezenta dezavantaje, constând în montarea a două bucăți de conducte și a unui snec care preluau resturile de boabe, reintroduse în aparat. Ca urmare a închiderii locației de producție în noiembrie 2005, reclamanții au fost disponibilizați, cu plata unor sume compensatorii de 496 890 000 Rol, respectiv 112 760 000 Rol. În septembrie 2005 pârâta a primit o informare nesemnată și nedatată de la reclamanți, prin care se menționa că sunt autorii unei invenții denumite "Instalație de recuperare a spărturii și cojilor de din precurățătorul de și introducerea lor în procesul de măcinare" (Instalația), oferind o cesionare a drepturilor lor, ofertă respinsă de pârâtă în scris, întrucât instalația nu reprezintă o invenție brevetabilă în sensul legii, nefiind îndeplinite condițiile de fond, iar instalația este realizată de întregul colectiv.
Cu privire la condițiile privind invențiile brevetabile, pârâta arată că instalația reclamanților nu îndeplinește condițiile de la art. 7 din lege, respectiv cu privire la noutate, cu privire la activitatea inventivă și aplicabilitatea industrială. Astfel, instalația a fost adusă la cunoștința publică încă din iulie 2002, făcând parte din stadiul tehnicii, putea fi realizată exclusiv cu ajutorul cunoștințelor profesionale de orice persoană de specialitate și nu putea fi aplicată decât în cadrul unității, ca o soluție provizorie de recuperare a pierderilor datorate instalațiilor vechi și prea lungi care trebuiau înlocuite, nefiind permisă aplicarea instalației și în cadrul altor subunități ale pârâtei.
Mai arată pârâta că instalația nu constituie nici realizare tehnică, conform art. 72, alin. 2 din legea nr. 64/1991, anterior numite inovații (legea nr. 62/1974), din care rezultă că o realizare tehnică este protejabilă dacă îndeplinește condițiile de fond privind noutatea și utilitatea, aprecierea îndeplinirii acestor condiții constituind atributul exclusiv al unității care aplică inovația, în speță al SC. ar, pârâta din cauză a precizat în scris reclamanților că instalația nu întrunește condiția de fond privind noutatea, întrucât aceasta a fost creată de întregul colectiv de la, nefiind utilă deoarece prezintă numeroase dezavantaje din punct de vedere tehnologic, și fiind de altfel neagreată de producătorul al liniei care include aparatul.
Mai arată pârâta, privitor la despăgubirile bănești solicitate, că reclamanții nu au dovedit existența unui contract încheiat cu care să ateste drepturile lor bănești, conform art. 72, alin. 1, aceștia neavând calitatea de autori ai realizării tehnice, și nici pe calea dreptului comun nu pot pretinde despăgubiri, nefăcând dovada unui prejudiciu, iar reclamanții au calculat cu rea credință suma solicitată, conform Regulii 79 din regulamentul de aplicare a legii, întrucât aceasta se aplică doar inventatorilor salariați cărora li s-a încredințat o misiune inventivă în mod explicit, împrejurare ce nu există în speță.
În drept pârâta invocă dispozițiile legii nr. 64/1991, republicată, HG nr. 499/2003 priv. Regulamentul de aplicare, Convenția d l Paris 1883, în forma revizuită în 1967, Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor.
La data de 03.07.2006 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând să se constate calitatea de autori ai realizării tehnice cu denumirea menționată prin acțiune, în loc de autori ai invenției, iar cu privire la despăgubiri, acestea se solicită pentru perioada noiembrie 2002 - noiembrie 2005.
Prin precizarea la acțiune reclamanții arată că pârâta nu menționează exact în întâmpinare cine a participat la realizarea instalației, reclamanții având calitatea de autori întrucât ceilalți membri ai colectivului au rămas în pasivitate, iar singura documentație tehnică a instalației s-a aflat în posesia reclamanților care au avut inițiativa de a se adresa OSIM în vederea brevetării instalației, încă din 28.11.2005, aceasta nefiind brevetată pe plan mondial și funcționând în continuare în parametrii de calitate și rentabilitate.
Reclamanții anexează cererii înscrisuri: carnet de muncă, cerere a 2005 00986, Notificare OSIM din 26.01.2006 ref. instalație, Indicatori financiari cf. bilanțului elib. de ORC, proces - verbal din 26.09.2005.
Pârâta a formulat întâmpinare la cererea precizatoare a reclamanților, invocând tardivitatea acesteia, față de dispozițiile art. 132.pr.civ. întrucât este formulată după prima zi de înfățișare și reprezintă o nouă acțiune. Mai arată pârâta că este greșită afirmația reclamanților privind funcționarea în continuare a instalației realizate de ei, aceasta nemaifiind în stare de funcționare, iar linia s-a predat punctului de lucru de la C în forma sa originală, fără modificarea adusă de reclamanți, care nu este de altfel recomandată, întrucât prin introducerea cojilor în procesul de fabricație se introduc substanțe cu influențe negative asupra gustului berii, fabricile de bere funcționale având silozurile de depozitare în secția fierbere și deci nu sunt manipulări suplimentare care să ducă la spargerea boabelor prin șocuri mecanice.
Pârâta a anexat schema instalație.
Tribunalul a respins ca nefondată excepția tardivității cererii precizatoare a reclamanților, invocată de pârâtă, la termenul din 04.04.2006, reținând că nu sunt încălcate dispozițiile art. 132.pr.civ. iar la termenul următor a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriu pentru ambele părți, precum și proba cu expertiză de specialitate având ca obiectiv stabilirea de către expert dacă instalația reclamanților reprezintă o realizare tehnică, fiind desemnat expert care a depus Raportul de expertiză tehnică la 16.06.2006, fiind depus la dosarul cauzei și Raportul de expertiză întocmit de expertul parte.
La termenul din 18.10.2006, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, arătând că prin noua lege a invențiilor nr. 64/1991 s-a renunțat la instituția inovației, existând doar dispoziții tranzitorii privind drepturile bănești nerecompensate până la intrarea în vigoare a legii, respectiv dispoziții de procedură, cuprinse la art. 70 și 72, care nu sunt constitutive de o nouă instituție. Reclamanții au depus note de ședință și înscrisuri privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâta invocând la termenul din 24.10.2006 și excepția netimbrării cererii, precizând că reclamanții ar trebui să timbreze cu 98 000 000 Rol cererea, față de valoarea pretențiilor de 180 000 euro solicitați cu titlu de despăgubiri pentru folosirea instalației.
Excepțiile invocate de pârâtă au fost soluționate prin încheierea din 26.10.2006, fiind respinse ca nefondate excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților și excepția netimbrării capătului doi al cererii, pentru considerentele reținute în încheierea de la data respectivă.
Pârâta a depus răspunsurile la interogatoriul propus de reclamanți și a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul-, acestea fiind respinse prin încheierea din 21 noiembrie 2006, tribunalul reținând că expertul a răspuns la obiectivul stabilit de instanță, a analizat realizarea tehnică și a concluzionat cu privire la calitatea de autori a reclamanților.
In cauză s-a administrat proba cu interogatoriul pentru reclamanții care s-au prezentat personal în instanță, tribunalul încuviințând la termenul din 19.12.2006 expertiza contabilă și o nouă expertiză de specialitate în proprietate industrială, părțile depunând note scrise cu privire la obiectivele propuse pentru aceste expertize.
Reclamanții au depus înscrisuri pentru efectuarea expertizei contabile: anexă certificat, certificat de autorizare,. bere mai 2002 - noiembrie 2005, autorizație mediu nr. 900/12.004.2002, cerere aprobare investiție linie -, amestec borhot deșeuri, Linie - fierbere lucrări efectuate 2001, factura 28.09.2001 extension of control system dust handling, fur, of order nr. 601 11 87 ext. of control system, Nota de recepție și constatare diferențe 139/29.06.2001 SC. facturi -/01 071 111 Instalație pneumatică de transport, declarație vamală.
Obiectivele expertizei contabile încuviințate de tribunal au cuprins: stabilirea profitului obținut de pârâtă la punctul de lucru în perioada noiembrie 2002 - noiembrie 2005, în sensul stabilirii diferenței între rezultatele economice obținute prin folosirea realizării tehnice a reclamanților și rezultatele economice obținute înainte de folosirea acesteia și aplicarea procentului de 30% solicitat de reclamanți la acest profit.
Ca obiectiv al contraexpertizei tehnice, în proprietate industrială, s-a încuviințat să se stabilească dacă realizarea tehnică a reclamanților reprezintă o realizare tehnică în sensul rezolvării unei probleme tehnice care s-a ivit în timpul funcționării instalației și dacă porțiunea de instalație a reclamanților reprezintă un lucru tehnic sau un lucru mecanic, fiind desemnați expertul Polina și expertul în PI, înlocuit ulterior cu expertul.
Tribunalul a încuviințat expert parte pentru pârâtă în proprietate intelectuală și expert contabil parte.
Reclamanții au depus la dosar în cadrul probei cu înscrisuri: fișe - fișe de urmărire a parametrilor calitativi ai materiilor prime -, nemaltificate-rețeta stabilită ref. nov. 2002 - nov. 2004 ( procedura de control a procesului de fierbere), rapoarte de producție secție fierbere 2002 - 2005.
Expertul contabil a depus la 11.05.2007 raportul de expertiză contabilă, la care reclamanții au formulat obiecțiuni, în sensul că expertul contabil nu a avut în vedere documentele depuse de aceștia la dosar, obiecțiunile fiind admise de instanță la termenul din 09.10.2007 când s-a dispus refacerea raportului de expertiză în acest sens, urmând ca expertul să verifice dacă respectivele documente se mai regăsesc în evidența informatizată a pârâtei, răspunsul expertului contabil fiind depus la dosar la 05.11.2007.
La dosar a fost depus de asemenea raportul de contra expertiză tehnică judiciară în proprietate intelectuală, reclamanții formulând obiecțiuni cu privire la acest raport și depunând adeverință eliberată de OSIM la 14.05.2007 privind acordarea brevetului de invenție cu titlu "INSTALAȚIE PENTRU TRANSPORTUL ȘI ȚULUI", prin hot. Nr. 3/69/16.04.2007, titulari și.
Tribunalul a respins la termenul din 04.12.2007 obiecțiunile formulate de reclamanți, reținând că acestea nu sunt întemeiate, întrucât expertul a răspuns la obiectivele stabilite.
Reclamanții au depus la dosar calculul despăgubiri lor solicitate și concluzii scrise privind acțiunea.
Pârâta SC ROMANIA SA( fostă SC ROMANIA SA) a formulat concluzii scrise privind admiterea excepției prescripției dreptului material și respingerea acțiunii, precizând cu ocazia cuvântului pe fond că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților va fi luată în considerare ca apărări pe fondul cauzei.
Prin sentinta civilă nr. 131 din 22.01.2008 TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ a fost respinsă ca neîntemeiată prescripția dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a fost admisă cererea reclamanților, s-a constatat că aceștia sunt autorii realizării tehnice "instalație de recuperare a spărturii și a cojilor de și introducerea lor în procesul de măcinare", a fost obligată pârâta la plata sumei de 610.829,6 RON, cu titlu de despăgubiri datorate pentru folosirea realizării tehnice în perioada noiembrie 2002 - noiembrie 2005.
În motivarea sentinței s-a reținut, referitor la excepția absolută și dirimantă a prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, pe considerentul că dreptul reclamanților s-a născut în luna iulie 2002, când s-a pus în funcțiune instalația ai cărei autori pretind că sunt reclamanții, în luna iunie 2005 acest drept prescriindu-se, că prin scrisoarea privind "Instalație de recuperare a spărturii cojilor de din recuperatorul de și introducerea lor în procesul de măcinare" ( fila 8), comunicată prin Cabinet avocat, în atenția d-nei și d-lui, reclamanții din cauză, aceștia sunt înștiințați, prin. Avocați, cu privire la informarea înaintată de reclamanți societății Romania SA, privind atestarea calității de autori ai unor instalații de recuperare a spărturii și cojilor de din precurățătorul de și introducerea lor în procesul de măcinare (pe scurt "soluția tehnică") a celor indicați, că s-a propus de către aceștia cesionarea totală sau parțială a dreptului la eliberarea unei brevet de invenție având ca obiect soluția tehnică, dar față de această propunere, se consideră că aceasta este o soluție provizorie aplicabilă exclusiv în locația, care prezintă dezavantaje ce nu au fost eliminate până în prezent. Totodată, se arată în scrisoare, examinarea noutății unei invenții presupune analizarea anteriorității utilizării unor astfel de soluții înainte de data depunerii cererii de brevet, or utilizarea soluției tehnice în locația poate fi opozabilă și prin urmare poate constitui un motiv pentru respingerea cererii de brevet.
Cu privire la revendicarea calității de autori, în scrisoare se precizează că soluția tehnică este rezultatul eforturilor întregului colectiv tehnic din, sub îndrumarea șefului de producție, astfel că nu se poate răspunde solicitării privind atestarea calității de autori.
Față de situația de fapt ce rezultă din cele arătate, rezultă că dreptul la acțiune al reclamanților pentru acordarea despăgubirilor cuvenite pentru folosirea instalației lor s-a născut la momentul la care unitatea avea obligația de a plăti drepturile cuvenite, ca urmare a atestării calității de autori a reclamanților.
Aceasta rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 72 din legea invențiilor, prin care se prevede că drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate (alin.1), unitatea având obligația să ateste calitatea de autor (alin.2), iar încălcarea prevederilor de la alin. 1 și 2 atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului, potrivit dreptului comun (alin. 3). În speță, unitatea pârâtă a refuzat să ateste calitatea de autori a reclamanților pe data de 07.11.2005, astfel cum s-a arătat mai înainte, născându-se astfel pe această dată obligația pârâtei la despăgubiri, precum și dreptul corelativ al reclamanților de a formula acțiunea privind aceste despăgubiri. În consecință, de la această dată începe să curgă termenul prescripției extinctive prevăzut la art. 7, alin. 3 din Decr. 167/1958 ( dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau când a expirat termenul), deoarece dreptul la acordarea despăgubirilor depinde de îndeplinirea condiției suspensive de atestare din partea unității, iar neîndeplinirea acestei condiții de la alin. 2 al art. 72 de către pârâtă determină începerea curgerii termenului prescripției extinctive din 07.11.2005.
În consecință, apreciind că momentul nașterii raportului juridic dedus judecății îl reprezintă nu momentul realizării instalației de către reclamanți, așa cum greșit susține pârâta, ci momentul la care s-a născut dreptul la despăgubiri al acestora, tribunalul a reținut că cererea reclamanților este formulată înăuntrul termenului general de prescripție, astfel că este neîntemeiată excepția invocată de pârâtă, aceasta urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor legale menționate, coroborate cu dispozițiile art. 137 pr.civ.
Analizând pe fondul cauzei actele și lucrările dosarului, față de obiectul cererii de chemare în judecată și susținerile părților, tribunalul a constatat că reclamanții, angajați ai pârâtei până în noiembrie 2005, la punctul de lucru al fabricii de bere a pârâtei, au realizat o instalație de recuperare a spărturii cojilor de și de introducere a lor în procesul de măcinare, montată pe instalația originală, pentru care au solicitat inițial să se constate calitatea de autori ai invenției și despăgubiri pentru folosirea acesteia de către pârâtă, de 180 000 euro, iar apoi și-au precizat acțiunea, În sensul de a se constata calitatea de autori ai realizării tehnice cu același nume și despăgubiri pentru folosirea realizării tehnice în perioada noiembrie 2002 - noiembrie 2005.
Pârâta SC ROMANIA (fostă SC ROMANIA) nu contestă folosirea instalației tehnice la punctul de lucru, iar în scrisoarea comunicată reclamanților nu contestă nici faptul că aceasta poate fi o invenție sau o realizare tehnică, ci contestă calitatea reclamanților de unici autori, susținând că instalația a fost realizată de un întreg colectiv de angajați de la, în frunte cu șeful punctului de lucru, fără a preciza vreun nume în mod special, insistând de asemenea pe dezavantajele pe care această soluție le-ar fi avut, motiv pentru care s-a și renunțat la instalația adăugată instalației originale. Pârâta susține și prin răspunsurile la interogatoriul propus de reclamanți (filele 274 -276) că instalația în discuție nu a fost realizată de reclamanți, ci de colectivul angajaților de la, arătând că s-a renunțat la folosirea acesteia din cauza unor inconveniente tehnologice.
Tribunalul a constatat că din înscrisul declarație (fila 399) reiese că șeful secției fierbere din cadrul companiei, punctul de lucru, lucra în septembrie 2002 cu instalația de curățire a malțului care funcționa modificată, respectiv în curățătorul mecanic fracția ușoară formată în principal din spărtură de, se colecta sub site și era condusă printr-un sistem de coloane în fluxul de materie primă ce alimenta echipamentul de obținere a mustului de bere, iar în instalația originală această fracție nu era separată, ci era aspirată în sistemul de colectare a prafului și eliminată împreună cu acesta în borhot. Rolul modificării amintite, cu privire la care personalul secției pretindea că fusese gândită și executată de și era de a recupera spărtura de și de aof olosi în procesul tehnologic de obținere a mustului constatându-se prin analize de laborator, efectuate periodic, că are un conținut de substanță utilă de 50-60 %, instalația funcționând cu recuperarea spărturii de până la închiderea fabricii, iar surplusul de material era inclus în raportările zilnice de producție. Reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri reprezentând tabele referitor la cântăriri spărtură plus coji, în perioada 15.07.2002 - 28.06.2005 (fila 13) și rapoarte ale șefului secției fierbere din perioada pentru care solicită despăgubiri (filele 400 - 779), o parte dintre aceste înscrisuri purtând semnăturile ing. și ing., iar cealaltă parte reprezentând listări ale unor tabele întocmite pe calculator.
Tribunalul a reținut că reclamanții au formulat cerere la OSIM pentru eliberarea brevetului de invenție cu titlul "Instalația de recuperare a spărturii și cojilor de din precurățătorul de " cu nr. a 2005 00986, data depozitului 28.11.2005, obținând brevetul de invenție RO - "Instalație pentru transportul și curățirea malțului" B1, hotărârea de acordare a brevetului fiind publicată în nr. 6/2007. Împotriva acestei hotărâri pârâta din prezenta cauză a formulat cerere de revocare, pentru neîndeplinirea condițiilor legale la brevetare, la data de 21.12.2007.
Cu privire la raportul de contraexpertiză de specialitate în proprietatea industrială, întocmit de, Tribunalul a constatat că acesta analizează primul raport de expertiză în aceeași specialitate întocmit în cauză de expertul, inclusiv anexele (pag. 2-8), descrie procesul tehnologic de obținere a berii și evidențiază susținerile părților, precizând că instalația reclamanților nu produce bere, ci prin aceasta se face recuperarea spărturii și cojilor de, astfel că în cererea de chemare în judecată s-a menționat în mod eronat că soluția tehnică în discuție nu are eficientă economică raportat la berea suplimentară produsă.
În concluziile raportului de expertiză se arată că, deși reclamanții susțin că în perioada 2002 - 2005 la punctul de lucru s-au utilizat soluțiile descrise de ei în cererea de brevet de invenție înregistrată la OSIM, nu s-a depus la dosarul cauzei nici o cerere semnată de autorii acesteia în sensul că solicită aprobarea pentru aplicarea unei soluții tehnice caracterizate drept realizare tehnică, astfel că nu există nici o realizare tehnică în sensul dispozițiilor legii nr. 64/1991, expertul constatând că reclamanții nu au fost vătămați în drepturile lor. Expertul concluzionează de asemenea că dacă reci amanții au executat o lucrare fără aprobările necesare în tehnologia, aceasta poate fi apreciată ca un act de indisciplină și trebuie amendată, în perioada 2002 - 2005 nefiind înregistrată nici o realizare tehnică, astfel că nu există nici autori ai acesteia.
Față de aspectele reținute anterior cu privire la realizarea tehnică a reclamanților și utilizarea acesteia de către pârâtă la punctul de lucru, în perioada septembrie 2002 - noiembrie 2002, dată la care s-a desființat acest punct de lucru, Tribunalul nu a reținut concluziile acestei expertize. În plus, împrejurarea că reclamanții au formulat cerere către unitate în vederea încheierii unui contract pentru a obține drepturi bănești privind realizarea tehnică este dovedită atât prin recunoașterea prin întâmpinare a pârâtei în sensul că a primit o înștiințare de la reclamanți privind încheierea unui contract pentru realizarea tehnică, cât și prin răspunsul unității comunicat reclamanților în 07.11.2005, iar din răspunsurile date la interogatorii de către pârâtă și din înscrisurile adminJ. ca probă în cauză rezultă că pârâta nu a susținut niciodată că instalația s-a utilizat fără acordul său, ci a contestat doar calitatea de autori a reclamanților, calitate pe care a atribuit-o întregului colectiv de la, fără a menționa măcar numele unui coordonator al realizării instalației. Este astfel eronată concluzia din expertiză, iar pe de altă parte, tocmai împrejurarea că pârâta nu a recunoscut calitatea de autori a reclamanților și nu a încheiat contract cu aceștia, în sensul dispozițiilor art. 72 din legea nr. 64/1991, i-a determinat să solicite instanței de judecată să constate calitatea de autori ai realizării tehnice și plata despăgubirilor, fiind astfel eronată și concluzia expertului în sensul că reclamanții nu au fost vătămați în drepturile lor.
Având în vedere că reclamanții au făcut dovada obținerii brevetului de invenție 81 RO - 81 (Invenția se referă la o instalație de recuperare a spărturii și cojilor de din precurățătorul de pentru introducerea lor în procesul de brasaj aplicat în fabricile de bere. Instalația conform invenției este constituită dintr-o conductă (1) prevăzută cu un clopet (2) prin care sunt dirijate spărturile și cojile de către un transportor (3) elicoidal legat la buncărul tampon al morii de măcinare, materialul recuperat fiind introdus în procesul de brasaj pentru a nu fi eliminate în borhot), cu același obiect ca și realizarea tehnică ce face obiectul cauzei, constând dintr-o instalație prin care se recuperează spărtura și cojile de care sunt reintroduse în fluxul tehnologic, tribunalul va reține cu privire la primul capăt de cerere din acțiune că reclamanții sunt autorii realizării tehnice, fiind îndeplinite condițiile privind noutatea la nivelul unității, conform art. 72 din legea invențiilor.
În acest sens sunt și concluziile primului raport de expertiză întocmit de, reținute de instanță, prin care se precizează că modificarea adusă instalației de transport și curățare a malțului constituie o realizare tehnică având ca rezultat o nouă instalație care posedă și o funcțiune nouă, și anume a recuperării spărturilor și cojilor de și reintroducerii acestora în fluxul tehnologic în mod continuu, noutatea pe plan mondial urmând să se stabilească odată cu soluționarea cererii de brevet de invenție a 2005 00986/28.11.2005. Raportul mai menționează în concluzii că nu există în unitate reglementări interioare privind invențiile de serviciu și realizările tehnice și raporturile dintre unitate și angajați, realizarea tehnică comportând etapele de concepție și de execuție care sunt aduse la îndeplinire de persoanele cu atribuții în acest sens (reclamanții din cauză), drepturile bănești ce se cuvin autorilor urmând a fi stabilite conform art. 72 din legea nr. 64/1991.
În ce privește raportul de expertiză contabilă prin care trebuia să se stabilească profitul obținut de unitate ca urmare a folosirii instalației realizate de reclamanții din cauză, nu pot fi reținute concluziile acesteia, conform cărora la instalația achiziționată de societate în anul 2001 nu s-au înregistrat în contabilitate modernizări sau investiții realizate în regie proprie, societatea neîntocmind situații financiare pe puncte de lucru, ci numai pe societate, aceste situații cuprinzând toate punctele de lucru din țară, iar profitul sau pierderea pe punctul de lucru nu sunt evidențiate, cu atât mai puțin un profit ce ar rezulta ca urmare a unei producții suplimentare dintr-o recuperare necuantificată cantitativ; nu există o determinare cantitativă sau procentuală de recuperare a malțului prin folosirea unei realizări tehnice.
Tribunalul a constatat astfel că pârâta nu a calculat niciodată pentru punctul de lucru beneficiul obținut din utilizarea instalației reclamanților, în baza rapoartelor și a fișelor de cântărire întocmite la acest punct de lucru și care s-au depus în copie la dosarul cauzei. În consecință, va înlătura și mențiunile privind faptul că nu rezultă nici o recuperare de introdusă în procesul de producție și nu se poate estima un eventual profit, deoarece nu rezultă realizarea unei producții suplimentare din recuperări.
Tribunalul a reținut, cu privire la determinarea profitului obținut de pârâtă prin folosirea instalației reclamanților în perioada noiembrie 2002 noiembrie 2005 calculul întocmit de reclamanții din cauză conform formulei de calcul a producției, depusă prin concluziile scrise, prin care s-a determinat cantitatea de must de bere produsă dintr-o anumită cantitate de /produse de măcinare, rezultând prin formula respectivă o cantitate de 4 767 330 litri de bere suplimentar. Față de cantitatea suplimentară de bere obținută de pârâtă prin folosirea malțului recuperat, prin înmulțirea cantității de bere precizată cu prețul pe litru bere( 30 000 lei) a rezultat suma de 143 019 900 000 lei vechi, respectiv 14 301 990 Ron, în baza acestei sume, reprezentând profitul unității pârâte sau eficiența economică a utilizării instalației, reclamanții calculând în mod legal drepturile bănești care li se cuvin ( 789 - 790), conform prevederilor din Regula 79, alin. 4, lit. a), Întrucât efectul economic al invenției (E) depășește suma de 5 miliarde lei vechi. Astfel, prin formula: 387, 5 milioane +E x 4% [387,5 milioane +143 019 900 000 x 4%] s-a determinat suma de 6.108.296.000 lei vechi, respectiv 610 829,6 Ron, sumă la care reclamanții sunt îndreptățiți, conform dispozițiilor art. 72 din legea nr. 64/1991 modificată, aceștia nefiind angajați de către pârâta din cauză cu o misiune inventivă, dar realizând o instalație și punând-o în funcțiune la punctul de lucru al pârâtei care astfel și-a mărit producția de bere în perioada respectivă.
Împotriva sentin ț ei men ț ionată anterior a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 131/22.01.2008 pronunțate de Tribunalul București, Secția a III-a civilă, în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca fiind prescrisă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de drept material și procedural incidente.
Problemele de drept pe care instanța de apel este chemată să le rezolve:
Greșita modificare a cadrului procesual sub aspectul obiectului acțiunii introductive, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 132 alin. 1. proc. civ. Astfel, instanța de fond a permis modificarea acțiunii introductive, sub umbrela unei precizări a acesteia, care nu ar fi limitată la termenul prevăzut de art. 132 alin. 1 din Lege, în sensul modificării obiectului acțiunii introductive. Instanța de fond trebuia să observe că invenția și realizarea tehnică desemnează nu numai noțiuni diferite, dar instituții diferite, a căror procedură de recunoaștere prezintă caractere specifice, ce atrag incidența unor demersuri diferite, cu concluzia directă că o interșanjare a acestora reprezintă o modificare a acțiunii. Față de faptul că modificarea acțiunii s-a produs la un termen ulterior primei zi de înfățișare, care s-a împlinit la cel de-al doilea termen de judecată, 07.02.2006 - când părțile au fost legal citate, iar intimații - reclamanți au solicitat termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare, instanța de fond trebuia să judece cauza în limitele cadrului procesual inițial stabilit, potrivit art. 132 alin. 1 coroborat cu art. 129 alin. 6. proc. civ.
II. În măsura în care instanța de apel va considera că modificarea acțiunii în privința obiectului acțiunii a fost făcută în termen legal sau că precizarea de acțiune nu a reprezentat o modificare a obiectului acțiunii,
1. greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, față de dispozițiile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă,
Dreptul intimaților - reclamanți la solicitarea de pretenții rezultând din pretinsa realizare tehnică s-a prescris în termen de 3 ani de la data pretinsei realizării a acesteia, respectiv în luna iunie 2005. Dreptul intimaților la încheierea contractului și la stabilirea drepturilor bănești a fost un drept pur și simplu ce conferă maximă certitudine titularului său, deoarece nici existenta și nici exercitarea lui nu depind de vreo împrejurare viitoare. Un asemenea drept poate fi exercitat de îndată ce s-a născut, necondiționat. Societatea pârâtă nu a fost sesizată nici un moment cu o cerere de atestare a calității de autori ai unei realizări tehnice precum și cu o cerere de încheiere a unui contract privind drepturile bănești aferente unei realizări tehnice, potrivit art. 72 alin. 1 și 2 din Lege.
În mod greșit instanța de fond a considerat incidentă ipoteza reglementată de art. 7 alin. 3 al Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă (în continuare "Decretul"), câtă vreme obligația pârâtei de a atesta calitatea de autori ai realizării tehnice și de încheiere a contractului pentru drepturile bănești urma să se execute la cererea intimaților - reclamanți, situație ce atrage incidența art. 7 alin. 2 din Decret, "În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept." ()
Astfel, potrivit art. 72 din Lege, obligațiile ce incumbă unității în caz de înfăptuire a unei realizări tehnice, sunt obligația de a încheia contract cu salariații pentru stabilirea drepturilor bănești aferente realizării tehnice și obligația de a atesta calitatea de autori ai acestora. Acestor obligații ale unității le corespunde dreptul corelativ al salariaților de a încheia contract cu unitatea prin care să li se recunoască calitatea de autori și să li se stabilească drepturile bănești.
De asemenea, legiuitorul a reglementat forma răspunderii unității pentru încălcarea obligațiilor de încheiere a contractului și de atestare a calității de autor, sub forma executării indirecte a obligației - sub forma despăgubirilor, iar nu sub forma executării în natură a acestora, prin obligarea unității la încheierea contractului și la atestarea calității de autor. Așa fiind, dreptul intimaților-reclamanți, fie la drepturi bănești, fie la despăgubiri, este aferent unor unice obligații ale unității, indiferent de forma de executare a acestora, în natură sau prin echivalent. Prin urmare, dreptul ce s-a prescris a fost aferent obligațiilor apelantei, indiferent de modalitatea de executare a acestora.
Așa cum a reținut instanța de fond însă în mod trunchiat ignorând prevederile art. 7 alin. 2 din Lege, momentul curgerii termenului de prescripție pentru a solicita despăgubiri ar fi momentul refuzului unității de a atesta calitatea de autori ai realizării tehnice și de încheiere a contractului, cu condiția însă ca aceștia să-și fi exercitat in termen dreptul de a solicita încheierea contractului și atestarea calității de autori. Pârâta nu a fost sesizată în termenul de prescripție de trei ani de la data realizării tehnice cu o cerere de încheiere a contractului sau de atestare a calității de autori ai realizării tehnice. Așa fiind, la data de iunie 2005 s-a prescris dreptul acestora la drepturi bănești aferente realizării tehnice.
În mod greșit instanța de fond a dat valoare "Informării" adresate de intimații reclamanți societății ca fiind momentul de la care a început să curgă prescripția dreptului la despăgubiri. Informarea adresată societății viza recunoașterea calității de autori ai unei invenții, potrivit act. 5 alin. 1 lit. b și acordarea dreptului de preferință la încheierea unui contract privind invenția acestora, potrivit act. 5 alin. 6 din Lege. Chiar dacă, prin absurd, instanța va considera, printr-un mecanism analog confirmării, că informarea primită de societatea care viza o invenție ar putea fi considerată informarea necesară pentru realizarea tehnică, aceasta s-a făcut după expirarea unui termen de trei ani de la data realizării tehnice.
2. greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, întemeiată pe faptul că temeiul acțiunii introductive este art. 72 din Lege, poziționat în capitolul "Dispoziții tranzitorii și finale" din Lege, 2. Art. 72 din Lege reglementează situații tranzitorii; Acțiunea intimaților - reclamanți nu face parte dintre situațiile tranzitorii; Art. 72 din Lege nu poate constitui temei al unei pretenții, alta decât una având la bază o situație tranzitorie, o situație nefinalizată la momentul intrării în vigoare a Legii - 21 ianuarie 2002. Dispozițiile tranzitorii reprezintă acea categorie de dispoziții finale care rezolvă problemele de tranziție, în cazul conflictului de legi în timp.
În cauză, se pune problema succesiunii în timp a Legii nr. 62/1974 privind invențiile și inovațiile și Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție. Legea nr. 62/1974, abrogată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991, așa cum rezultă din denumire, reglementa două categorii de "forme superioare de materializare a gândirii științifice și tehnice creatoare", anume invențiile și inovațiile. Prin abrogarea Legii nr. 62/1974, s-a abrogat reglementarea inovației, aspect ce rezultă din însăși denumirea Legii nr. 64/1991 - privind brevetele de invenții și din corpul legii, ce nu mai reglementează în conținutul acesteia instituția inovației.
Singura dispoziție referitoare la conținutul inovației, respectiv realizarea tehnică, fără a se face nici măcar trimitere la noțiunea de inovație - confirmându-se astfel deplina renunțare la aceasta, este cuprinsă în art. 72 din Legea nr. 64/1991, dispoziție cuprinsă în capitolul Dispoziții tranzitorii si finale. Având în vedere scopul reglementărilor cuprinse în acest gen de capitol, coroborat cu faptul descrierii acestui scop în ce privește invențiile, rezultă că art. 72 reglementează o soluție tranzitorie pentru situații pendentia sau futura, respectiv situația vechilor inovații, realizate sub imperiul Legii nr. 62/1974, a căror procedură de recunoaștere nu era finalizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991, și care se vor finaliza potrivit procedurii reglementate de legea nouă.
Așa fiind, art. 72 din Legea nr. 64/1991 cuprinde dispoziții de procedură, de imediată aplicare, pentru finalizarea procedurilor de recunoaștere a calității de autor a inovațiilor realizate sub imperiul legii vechi. Aspectul de fond, anume existența instituției inovației, a fost reglementat prin abrogarea acestei instituții pentru viitor. În alte cuvinte, inovația efectuată după intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991, care nu îndeplinește condițiile pentru a fi brevetată, nu se mai bucură de protecție și nici nu atrage dreptul la remunerații bănești sau despăgubiri. Având în vedere faptul că pretinsa realizare tehnică ce face obiectul cauzei a fost realizată în luna iulie 2002, după intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991, acțiunea este neîntemeiată.
3. greșita interpretare a dispozițiilor art. 72 din Lege.
Instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat și a considerat în mod greșit că în cauză ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 72 alin. 3 din Legea nr. 64/1991. Așa cum rezultă din alin. 3, unitatea este obligată la plata de despăgubiri numai în situația în care a încălcat prevederile prevăzute în alin. 1 și 2. În cauză, pârâta nu a fost sesizată cu nici o cerere din partea intimaților reclamanți de recunoaștere a calității de autori ai realizării tehnice și nici de încheiere a unui contract care să regleze drepturile bănești pretinse. Despăgubirile reprezintă forma de manifestare a răspunderii civile, reprezintă sume de bani ce se solicită ca urmare a angajării răspunderii civile, fiind distincte de instituția drepturilor bănești, reglementate de alin. 1 al act. 72 din lege.
În etapa anterioară prezentului litigiu, pârâta a fost sesizată cu două cereri, ambele nedatate, prin care se solicita eliberarea unei adeverințe care să ateste calitatea de autori ai invenției, motivată de necesitatea acesteia pentru depunerea cererii de brevet de invenție la OSIM, respectiv o altă cerere prin care în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b coroborat cu arte 5 alin. 6 din Lege, se acorda dreptul de preferință subscrisei la încheierea unui contract de cesiune a drepturilor reclamanților asupra invenției. Pârâta nu a fost sesizată cu recunoașterea intimaților - reclamanți drept autori ai realizării tehnice și nici cu acordarea drepturilor bănești aferente, motiv pentru care pârâta nu poate fi responsabilă de încălcarea acestor dispoziții. În consecință, instituția despăgubirilor nu este incidentă în cauză. În mod eronat instanța de fond nu a făcut distincțiile necesare între instituția invenției și cea a realizării tehnice, precum și între instituția drepturilor bănești față de cea a despăgubirilor. Instanța a dat valoare în mod greșit Informării comunicate societății ca fiind cererea de încheiere a contractului privind realizarea tehnică potrivit act. 72, așa cum în mod greșit instanța a permis intimaților-reclamanți să solicite direct despăgubiri în instanță fără să fi solicitat în prealabil drepturi bănești aferente realizării tehnice direct societății.
Acțiunea este neîntemeiată pentru lipsa dovedirii prejudiciului - una dintre condițiile răspunderii civile.
Instanța de fond a încălcat regula în materia probațiunii și a acordat intimaților reclamanți suma de bani solicitată cu titlu de despăgubiri, cu încălcarea art. 1169. civ. În mod greșit instanța de fond a aplicat tale quale o formulă de calcul a drepturilor bănești instituției despăgubirilor, formulă de calcul propusă de intimații-reclamanți la ultimul termen de judecată, în condițiile în care expertiza contabilă efectuată în cauză nu a relevat profitul societății sub acest aspect.
Prin acțiunea introductivă, intimații-reclamanții au estimat un calcul al prejudiciului, în funcție de un pretins profit obținut de punctul de lucru al societății subscrise, având drept temei orientativ Regula 79 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, regulă ce se aplica pentru drepturile bănești cuvenite salariaților ca urmare a realizării unei invenții. Obiectul acțiunii introductive nu îl reprezintă acordarea de drepturi bănești aferente realizării tehnice, ci acordarea de despăgubiri. Despăgubirile nu au o formulă de calcul, cuantumul acestora se propune, urmând ca instanța să aprecieze asupra cuantumului propus.
Prin încheierea din 23.01.2007, reclamanții și-au precizat cuantumul pretențiilor, la nivelului unui procent de 30% din rezultatele economice obținute prin folosirea pretinsei realizări tehnice, acest calcul urmând a fi determinat prin expertiză contabilă. De asemenea, prin încheierea din data de 19.12.2006 s-a reținut că "în final poate să nu fie vorba de 180.000 Euro, în urma expertizei contabile suma ce poate rezulta poate fi mai mare sau mai mică." În alte cuvinte, s-a avut în vedere pe bună dreptate că singura probă care va putea duce la un calcul corect și în cunoștință de cauză va fi expertiza contabilă.
Ulterior întocmirii expertizei contabile, ale cărei concluzii intimații-reclamanți nu le-au contestat arătând că aceasta este situația la nivelul contabilității societății, intimații reclamanți au renunțat la formula 30% din profitul societății și au revenit la formula de calcul reglementată pentru salariați în cazul realizării unei invenții. Expertiza contabilă a reținut că nu există în contabilitatea subscrisei nici o mențiune privind recuperări de. Din fișele de magazie prezentate pe suport de hârtie sau vizualizate în format electronic au rezultat intrări de numai de la furnizorii externi sau prin transfer de la alte puncte de lucru ale societății. Nu există nici o intrare de din recuperări. Nu este evidențiat profitul pe punctul de lucru ce ar fi rezultat ca urmare a unei producții suplimentare dintr-o "recuperare" necuantificată cantitativ.
Față de faptul că instanța de judecată este ținută de constatările expertului, aceasta trebuia să înlăture orice calcul întocmit potestativ de reclamanți, aceștia nefiind în măsură să combată constatările unui expert, ale cărui constatări au fost acceptate de aceștia în ședința din 4 decembrie 2007. Față de calculul depus de intimații - reclamanți la data de 03.01.2008, omologat ca atare de instanța de fond, se arată următoarele: - calculele tehnice exprimate nu au putut fi verificate de instanță, ele neavând girul nici unui specialist, - calculele tehnice nu pot fi verificate pentru că intimații - reclamanți nu au indicat sursa acestora, ci au făcut trimitere doar la o formulă de calcul de specialitate (H1 bere 10 Plato = Cantitate)/*(10 ) ), ce nu poate de asemenea să suplinească constatările unui specialist desemnat de instanță - expertul contabil, - așa cum a arătat și expertul în proprietate intelectuală, ing., procesul tehnologic de obținere a berii cuprinde mai multe faze tehnologice:a) cumpărare și depozitare de materii prime, b) transport, curățare și cântărire de materii prime, c) măcinarea malțului, d) plămada (zaharificarea), e) filtrare plămadă cu separarea borhotului și a mustului de bere, f) fierberea mustului de bere cu hamei etc. de instalație pretins realizat de intimații reclamanți, respectiv o instalație de recuperare a spărturii și coji de intervine numai în faza b) a procesului tehnologic, prin urmare prin instalația pretins realizată nu se produce bere, astfel . să intereseze cantitatea de bere suplimentară, ci se poate recupera spărtură și coji de. În concluzie, solicitarea intimaților-reclamanți de a fi despăgubiți în raport de berea suplimentară ce s-ar fi produs este neîntemeiată. de instalație pretins realizat nu produce bere, - calculul efectiv propus de intimații - reclamanți vizează în mod continuu și intenționat eronat calculul drepturilor bănești ce s-ar cuveni unui inventator.
Față de faptul că art. 72 alin. 3 reglementează nivelul despăgubiri lor în funcție de rezultatele economice obținute de unitate prin valorificarea realizării tehnice și având în vedere reținerile expertizei contabile în sensul că în contabilitate nu sunt înregJ. efecte pozitive ale instalației", instanța urmează a considera că, în cauză, nu a fost dovedit prejudiciul în accepțiunea art. 72 din Lege.
-Acțiunea este neîntemeiată fată de concluziile raportului de expertiză în proprietate intelectuală întocmită de expertul, ale cărui concluzii solicită a fi omologate, în egală măsură cu înlăturarea concluziilor raportului de expertiză.
În mod greșit instanța de fond a omologat concluziile raportului de expertiză, atestând calitatea de autori ai intimaților-reclamanți pentru simplul motiv că aceștia au obținut brevet de invenție pentru aceeași instalație și culminând cu a afirma că "drepturile bănești ce se cuvin autorilor urmând a fi stabilite conform art. 72 din Legea nr. 64/1991." Expertiza nu furnizează nici un raționament, nu reține nici o constatare care să permită concluzia că în cauză este vorba de o realizare tehnică. Expertul a fost preocupat de analiza art. 72 din Lege, anume de analiza condițiilor noutății și utilității segmentului de instalație pretins realizat de reclamanți, condiții însă care nu definesc realizarea tehnică, ci doar reprezintă condiții pentru acordare de drepturi bănești. Din nou, arătăm că obiectul acțiunii introductive nu îl reprezintă acordarea de drepturi bănești, ci acordarea de despăgubiri.
În ce privește atestarea calității de autori ai intimaților-reclamanți ca urmare a brevetării invenției pe numele acestora, instanța de apel urmează a observa că OSIM nu face analiza calității de autor a solicitantului cererii de eliberare a brevetului. Pe de altă parte, societatea apelantă a contestat eliberarea brevetului, cererea de revocare a acestuia fiind pe rolul Comisiei de examinare OSIM. Cele două proceduri, de eliberare a brevetului desfășurată în fața OSIM și de recunoaștere a realizării tehnice desfășurate în fața instanței de judecată, sunt proceduri distincte ce nu pot împrumuta probatorii unele de la celelalte, așa cum în mod greșit instanța de fond a preluat concluziile OSIM cu privire la caracterul tehnic al instalați ei și la calitatea de autori ai intimaților-reclamanți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. proc. civ. Legea nr. 64/1991 privind brevete de invenție și pe principiile în care își are sediul materia.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât excepțiile inadmisibilității și prescripției sunt neîntemeiate, așa cum a reținut temeinic prima instanță, iar pe fondul cauzei, instanța a încuviințat pentru apelanta pârâtă toate probele solicitate, probe care au fost interpretate judicios; față de concluziile raportului de expertiză contabilă potrivit cărora apelanta pârâtă nu evidenția în contabilitate date referitoare la fiecare punct de lucru în parte ci numai pentru întreaga societate, datele contabile nefiind în măsură să dea indicii cu privire la punctul de lucru, și, față de susținerea apelantei că nu mai deține rapoartele zilnice de producție, deși reclamanții au reușit să le găsească și să le depună la dosar, singurul mod de estimare a despăgubirilor l-a reprezentat formula de calcul prezentată și propusă de reclamanți, care nu a fost contestat de către pârâtă, fiind o formulă notorie de stabilire a cantității de bere produsă, preluată din manualele de specialitate (tehnologia berii).
În apel, la termenul din 10.06.2008, a fost încuviințată expertiza contabilă solicitată de către apelantă, cu obiectivul de a se stabili profitul obținut de SC ROMANIA SA la punctul de lucru în perioada noiembrie 2002-noiembrie 2005, ca urmare a folosirii segmentului de instalație pretins realizat de intimații reclamanți, calculat ca diferență între rezultatele obținute prin folosirea realizării tehnice și rezultatele economice obținute înainte de folosirea realizării tehnice", în raport de materia primă recuperată, pe baza înscrisurilor de la dosar și pe care le-a avut în vedere expertul la efectuarea expertizei, probă care a fost administrată în cauză.
Intimații au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care au fost respinse de către instanță pentru motivele conținute în încheierea din 9.06.2009
Analizând materialul probator administrat în cauză prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat fondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce privește motivele de apel referitoare la greșita modificare a cadrului procesual sub aspectul obiectului acțiunii introductive, la termenul din data de 07.03.2006, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 132 alin. 1. proc. civ. Curtea le-a constatat nefondate având în vedere că la primul termen din 6.01.2006 s-a amânat cauza la cererea pârâtei în vederea angajării unui avocat, la termenul din 7.02.2006 a fost depusă întâmpinare de către pârâtă prin care au fost invocate mai multe excepții, iar reclamanții au cerut amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, astfel că niciunul din aceste două termene nu îndeplinea condițiile art. 134.proc.civ. pentru a fi considerat prima zi de înfățișare. ("Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii").
termen a fost la 7.03.2009 la care a fost depusă precizarea la care se referă apelanta. Or, potrivit art.132 alin.1 prima teză "la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi."
Referitor la motivul de apel prin care se susține greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, față de dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, Curtea a reținut că pentru a verifica dacă aceste dispoziții au fost aplicate corect trebuie determinat mai întâi care este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție în acest caz, adică dreptul de a cere despăgubiri pentru utilizarea realizării tehnice de către unitate, constatarea faptului că reclamanții sunt autorii realizării tehnice în speță privind un drept nepatrimonial, imprescriptibil.
Apelanta susține că dreptul intimaților - reclamanți la solicitarea de pretenții rezultând din pretinsa realizare tehnică s-a prescris în termen de 3 ani de la data pretinsei realizării a acesteia, în luna iunie 2005, că dreptul intimaților la încheierea contractului și la stabilirea drepturilor bănești a fost un drept pur și simplu ce conferă maximă certitudine titularului său, deoarece nici existenta și nici exercitarea lui nu depind de vreo împrejurare viitoare.
Potrivit art. 7 din Decr.nr.167/1958,
Prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Iar potrivit art. 72 din Legea nr.64/1991, potrivit numerotării articolelor de la data formulării acțiunii,
Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate.
Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligația să ateste calitatea de autor.
Încălcarea prevederilor alin. 1 și 2 atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice obținute de unitate.
În speță, obiectul cererii nu îl constituie obligarea unității să încheie contractul la care se referă art.72 alin.1 și nici să stabilească de comun acord cu reclamanții care este cuantumul drepturilor bănești care li se cuvine, ci obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru folosirea unei realizări tehnice creată de o altă persoană.
Faptul că potrivit art.72 alin.3 încălcarea prevederilor alin. 1 și 2 atrage obligația unității de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun, nu înseamnă că dreptul la despăgubiri se naște odată cu dreptul de a cere încheierea contractului. Despăgubirile nu sunt pentru neîncheierea contractului ci pentru folosirea realizării tehnice, interpretare confirmată de teza a doua a acestui alineat, potrivit căreia despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice obținute de unitate.
Dreptul la despăgubiri se naște în momentul în care se produce prejudiciul. Or, în speță prejudiciul se produce în fiecare zi în care este folosită realizarea tehnică al cărei autor este reprezentat de către o altă persoană decât cea care o folosește efectiv.
Astfel, despăgubirile cerute de către reclamanți pentru perioada de trei ani anterioară formulării acțiunii sunt în termenul de prescripție prevăzut de art.3 raportat la art.1 și 7 din Decr.nr.167/1958.
Lipsa sesizării unității cu cererea de atestare a calității de autor al realizării tehnice și de a încheia contractul cu autorul ar putea pune duce eventual la constatarea prematurității formulării cererii de despăgubiri, pentru cazul în care unitatea ar fi dispusă să ajungă la o înțelegere au autorul, ca urmare a faptului că îi recunoaște această calitate, dar nu este cazul în speță, unde reclamanții au făcut dovada acestui refuz de a-i recunoaște pe reclamanți ca autori ai instalației în cauză, ce datează din noiembrie 2005.
Curtea a constatat nefondat și motivul de apel prin care se susține greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, bazată pe faptul că temeiul acțiunii introductive este art. 72 din Lege, poziționat în capitolul "Dispoziții tranzitorii și finale" din Lege, care s-ar aplica astfel doar în situația vechilor inovații, realizate sub imperiul Legii nr. 62/1974, a căror procedură de recunoaștere nu era finalizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991, și care se vor finaliza potrivit procedurii reglementate de legea nouă, având în vedere că așa cum rezultă din ansamblul prevederilor acestui capitol intitulat "Dispozițiile tranzitorii și finale", ori de câte ori legiuitorul a intenționat să se refere la o situație anterioară intrării în vigoare a acestei legi a făcut-o expres, de ex.art.70, abrogat în prezent, art.71 alin.1, 3.
Astfel, nu se poate considera că prin art.72 legiuitorul ar fi înțeles să se refere la inovațiile reglementate prin legea anterioară și care nu și-au mai găsit o reglementare în legea actuală. Dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului ar fi menționat expres și nu ar fi folosit o altă denumire, și anume "realizare tehnică, care este nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia".
În ceea ce privește motivele de apel referitoare la fondul litigiului, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate susținerile apelantei pârâte în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 72 alin. 3 din Legea nr. 64/1991, având în vedere că așa cum s-a reținut anterior obiectul cererii nu îl constituie obligarea unității să încheie contractul la care se referă art.72 alin.1 și nici să stabilească de comun acord cu reclamanții care este cuantumul drepturilor bănești care li se cuvine, ci obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru folosirea unei realizări tehnice creată de o altă persoană.
Despăgubirile la care face trimitere art.72 alin.3 nu sunt pentru neîncheierea contractului ci pentru folosirea realizării tehnice, interpretare confirmată de teza a doua a acestui alineat, potrivit căreia despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice obținute de unitate.
Prejudiciul se produce în fiecare zi în care este folosită realizarea tehnică al cărei autor este reprezentat de către o altă persoană decât cea care o folosește efectiv.
Interpretarea dispozițiilor alin.3 al art.72 nu este în sensul reglementării posibilității de a cere despăgubiri pentru încălcarea prevederilor alin. (1) și (2) ci în sensul că despăgubirile cuvenite autorului pentru utilizarea realizării tehnice de către unitate urmează să se determine potrivit dreptului comun.
Despăgubirile prevăzute de alin.3 sunt în directă legătură cu drepturile bănești ale autorului amintite în primul alineat.
În cazul primului alineat aceste drepturi bănești s-ar fi stabilit prin înțelegerea părților, în timp ce despăgubirile la care se referă alin.2 pot fi cerute ca urmare a utilizării realizării tehnice fără recompensarea autorului, producându-i se astfel un prejudiciu.
Problema dacă a fost sau nu sesizată unitatea înainte de formularea acțiunii pentru a i se cere recunoașterea calității de autor, încheierea contractului și stabilirea drepturilor bănești ale autorului nu este relevantă cu privire la temeinicia cererii de despăgubiri, atât timp cât așa cum este situația în speță, apelanta pârâtă nu dorește să ajungă la un astfel de acord cu reclamanții.
Sunt nefondate și motivele de apel prin care se susține că nu sunt îndeplinite condițiile unei realizări tehnice, potrivit concluziilor raportului de expertiză de specialitate, având în vedere că pe de o parte reclamanții au obținut deja un brevet, neanulat pâră în prezent, pentru aceeași soluție tehnică, deci cu atât mai mult aceasta reprezintă o realizare tehnică nouă la nivelul unității, iar pe de altă parte acest expert și-a argumentat această concluzie dor pe faptul că nu s-a depus la dosarul cauzei nici o cerere semnată de autorii acesteia în sensul că solicită aprobarea pentru aplicarea unei soluții tehnice caracterizate drept realizare tehnică. Or, nu formularea unei cereri către unitate de aprobare a utilizării realizării tehnice și de recunoaștere a calității de autori sunt condițiile pentru care o soluție tehnică să beneficieze de regimul prevăzut de art.72 din Legea nr.64/1991. De altfel, chiar acest expert, în cuprinsul expertizei a descris procesul tehnologic de obținere a berii și a evidențiat susținerile părților, precizând că instalația reclamanților nu produce bere, ci prin aceasta se face recuperarea spărturii și cojilor de.
Prima instanță a motivat de ce a reținut concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul care sunt în sensul că modificarea adusă instalației de transport și curățare a malțului constituie o realizare tehnică având ca rezultat o nouă instalație care posedă și o funcțiune nouă, și anume a recuperării spărturilor și cojilor de și reintroducerii acestora în fluxul tehnologic în mod continuu.
Referitor la calitatea de autor a reclamanților, este de reținut că pârâta nu a contestat niciodată faptul că reclamanții ar fi participat la crearea instalației în cauză, lucru care rezultă chiar din corespondența dintre părți anterioară formulării prezente acțiuni, pârâta susținând doar că la realizarea acesteia ar fi participat un grup mai mare de persoane. Or, dacă mai există persoane care să pretindă această calitate, doar acestea sunt interesate să conteste drepturile exclusive ale reclamanților și să facă dovada contrară. Oricum pârâta nu a făcut dovada existenței acestor persoane.
În ceea ce privește prejudiciul, în apel a fost administrată la cererea apelantei o nouă probă cu expertiză contabilă, cu obiectivul de a se stabili profitul obținut de SC ROMANIA SA la punctul de lucru în perioada noiembrie 2002-noiembrie 2005, ca urmare a folosirii segmentului de instalație pretins realizat de intimații reclamanți, calculat ca diferență între rezultatele obținute prin folosirea realizării tehnice și rezultatele economice obținute înainte de folosirea realizării tehnice", în raport de materia primă recuperată, pe baza înscrisurilor de la dosar și pe care le-a avut în vedere expertul la efectuarea expertizei, probă care a fost administrată în cauză.
Concluziile expertizei au fost în sensul că în urma realizării tehnice prin care s-a introdus în procesul tehnologic întreaga cantitate de materie primă-, eliminându-se pierderile din deșeuri, s-a obținut pe întreaga perioadă analizată un profit suplimentar de 7335,77 euro, ca diferență între profitul realizat din producția suplimentară de bere obținută din recuperarea de plavă și spărtură de 20.193,75 euro și profitul obținut dacă această și spărtură s-ar fi valorificat prin vânzare ca deșeuri, de 12.857,98 euro.
La efectuarea acestei expertize au fost analizate prin sondaj documentele de evidență primară puse la dispoziție de către reclamanta, ajungându-se la concluzia că datele cuprinse în ele corespund cu datele din evidența electronică a SC ROMÂNIA SA, dar că nu pot fi utile expertizei întrucât "sunt incomplete ca perioadă și nu se poate fundamenta pe baza lor un calcul corect, pe toată perioada solicitată de obiectivul expertizei".
Astfel s-a făcut dovada prejudiciului suferit de către reclamanți ca urmare a utilizării realizării tehnice de către unitate fără a le fi plătite drepturile cuvenite.
Având în vedere că suma despăgubirilor care a fost determinată prin expertiza efectuată în apel este mai mică decât cea la care a fost obligată pârâta de către prima instanță, în urma aplicării unui calcul propus de către reclamanți, apelul urmează a fi admis și sentința schimbată sub acest aspect.
În consecință, în temeiul art.296 raportat la art.295 proc.civ. Curtea va admite apelul, va schimba, în parte, decizia apelată în sensul că va obliga pârâta la suma de 7335,77 euro, în lei la cursul BNR al plății, cu titlu de despăgubiri datorate pentru folosirea realizării tehnice în perioada noiembrie 2002 - noiembrie 2005, va menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă SC ROMANIA SA cu sediul în B, sector 6,--34 împotriva sentinței civile nr. 131/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și ambii cu domiciliul ales în B,--5,. 5,. -18, sector 4.
Schimbă în parte decizia apelată în sensul că obligă pârâta la suma de 7335,77 euro, în lei la cursul BNR al plății, cu titlu de despăgubiri datorate pentru folosirea realizării tehnice în perioada noiembrie 2002 - noiembrie 2005.
Menține celelalte dispoziții.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. MP
Tehnored. AP/MP//5 ex.
Secția a III-a civilă
Judecător fond: C
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
