Brevete de invenții. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.43.
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 601 din 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC de Cercetări pentru Mașini Electrice SA și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a deliberași pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 16.02.2009 și 24.02.2009, când în aceeași compunere, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2006, sub nr-, pe rolul acestui tribunal, reclamantul a chemat în judecată OSIM, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
1. anularea brevetului de invenții - numit cu titlul " rotativ de mașină electrică, cu magneți permanenți și circuit magnetic variabil", obținut în urma revocării parțiale de către OSIM a - inițial;
2. anularea - inițial în baza art. 42 din Legea nr. 64/1991;
3. reformularea corectă și repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor făcute pe baza figurilor 1-9 -/23.07.1992.
Reclamantul a solicitat instanței să se pronunțe separat, atât cu privire la anularea -, cât și cu privire la anularea - inițial întrucât sunt brevete de invenție distincte.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin adresa 1535/04.05.1992, în conformitate cu art. 5 alin. 3 din Legea 64/1991, a descris o nouă soluție tehnică brevetabilă referitoare la o colivie de scurtcircuitare a cărei bare se găsesc dispuse în spațiul polar pe suprafețele inactive ale magneților permanenți. La data de 23.07.1992, reclamantul a înregistrat la OSIM cererea de brevet de invenție () 92-01024, fiind constituit depozit național reglementar conform Notificării nr. 1224/24.07.1992. Acest depozit național reglementar, arată reclamantul, îi asigura, conform art. 17 din Legea 64/1991, un drept de prioritate, de la data constituirii lui devenind opozabil unei cereri ulterioare care conține în tot sau în parte aceleași elemente noi revendicate, drept consfințit de art. 17 combinat cu regula 28 (6) și cu regula 32 lit. A (1), (4), (5) și (6) din Legea 64/1991 și HG 152/1992.
Reclamantul a mai arătat că la 10.06.1997, autori încadrați la. înregistrează la OSIM. 97-01050, care, pe baza fig. 3 cu titlul. " principal", identică cu fig. 6 din 92-01024 cu titlul "Secțiune transversală după A-A prin inductor, cu ruptură pentru vizualizarea coliviei de scurtcircuitare", descrie aceiași colivie de scurtcircuitare a căror elemente sunt comune atât 92-01024 reclamantului cât și - a autorilor, că absolut toate elementele fig. 3 cu titlu " principal" aflate în 97-01050/10.06.1997, în - inițial și în -, pe baza cărora e descrisă invenția autorilor, nu pot fi revendicate deoarece nu sunt noi și nu pot fi brevetate conform art. 7-10, deci invenția nu este a unui "", așa cum sună titlul 97-01050/BI -. Dovada o oferă și BI - a cărei revendicare conține în partea caracteristică descrierea unui dispozitiv centrifugal făcută pe baza fig. 1 și fig. 2 cu elementele reprezentative 8, 10, 11, 12, 13 lit. a, b, c, d, e, f, Invenția nu este nici a unui "circuit magnetic variabil frontal", pe care nici nu îl descrie și nici nu îl revendică, deoarece traseul acestuia e descris încă din anul 1986 în 97341. Rezultă că, în conformitate cu Legea 64/1991 art. 4, art. 17, combinat cu reg. 28 (6), art. 7-11 combinat cu reg. 10 etc. și a celor arătate, încă de la înregistrare, 97-01050 nu îndeplinea condițiile pentru existența unei invenții brevetabile conform art. 7-11, motiv pentru care solicită instanței să anuleze în baza art. 42 din Legea 64/1991, în tot - inițial și retipărit.
Reclamantul a arătat în continuare că, în conformitate cu art. 56 din Legea 64/1991 combinată cu reg. 36 (3) din HG 152/1992, a formulat o cerere de revocare a Hotărârii nr. 6/219/31.11.1999 dată de Comisia de examinare a OSIM prin care a acordat BI - inițial, provenit din 97-01050, care încă de la data înregistrării nu conținea elemente de noutate brevetabile, în sensul art. 7-11 și a reg. 10. Comisia de reexaminare a OSIM a emis hotărârea 211/12.09.2000 prin care revocă o parte caracteristică pe care o înlocuiește cu o altă parte caracteristică, anulată de examinator prin minuta din 16.11.1997. Prin aplicarea Hotărârii 211/12.09.2000, emisă de Comisia de reexaminare a OSIM asupra BI - inițial, a luat naștere BI -, retipărit cu titlul " rotativ de mașină electrică cu magneți permanenți și circuit magnetic variabil" a cărei revendicare este modificată, descrierea invenției rămânând identică, rezultând un brevet cu titlu de inductor, cunoscut în care se descrie inductorul cunoscut și un dispozitiv centrifugal și se revendică dispozitivul centrifugal. Necesitatea anulării în tot a brevetului de invenție - inițial cu titlul " rotativ de mașină electrică cu magneți permanenți și circuit magnetic variabil" conform art. 42 din Legea 64/1991, susține reclamantul, constă în faptul că la data înregistrării 97-01050/10.06.1997, nu erau îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții brevetabile în sensul art. 7-11 combinată cu reg. 10, soluția fiind deja descrisă și revendicată din anul 1991, conform depozitului național al 92-01024, și are la bază următoarele dovezi: adresa 1535/04.05.1992, 92-01024/23.07.1992, adresa 12868/23.02.1996, minuta 16.11.1997, examinatorul angajat al OSIM care recunoaște la fila 2 rândurile 6-9 din Hotărârea 211/12.09.2000 că soluția 97-01050 nu este nouă, fiind conținută în depozitul inițial al 92-01024 înregistrată la data de 23.07.1992, deci cu o prioritate de 5 ani, Legea 64/1991 art. 4, art. 7-11 și HG 152/1992.
În dovedirea acțiunii, legal timbrată, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul OSIM, expertiză tehnică de specialitate precum și orice alte probe se vor dovedi necesare pe parcursul dezbaterilor.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 64/1991, HG 152/1992, precum și pe, Convențiile și Tratatele Internaționale la care România este parte.
Anexat cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus înscrisuri.
La termenul de judecată din 26.09.2006 OSIM a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, neîntemeiată și nefondată.
Prin întâmpinare OSIM a solicitat introducerea în cauză a ca titular de drept al brevetului de invenție nr. -.
Prin încheierea de ședință de la 26.09.2006 tribunalul a dispus introducerea în cauză a în calitate de pârât.
Reclamantul a depus la data de 17.10.2006 un răspuns la întâmpinarea OSIM.
OSIM a depus la dosarul cauzei dosarele brevetelor de invenție în litigiu și note scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului trei al cererii reclamantului, prin care se solicită de către reclamant reformularea corectă și repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor.
OSIM a arătat în susținerea excepției că nu există prevederi legale în vigoare privind învestirea instanței de judecată cu o astfel de cerere, aspectele legate de formularea revendicărilor fiind specifice fazei de examinare a unei cereri de brevet. În speță, mai arată OSIM, în urma examinării cererii de invenție 92-01024 din 23.07.1992, OSIM a emis Hot. 6/020/30.01.2001 de acordare a solicitantului, împotriva acesteia formulându-se contestație de către solicitant, la care a renunțat ulterior, iar împotriva încheierii din 14.06.2001, reclamantul din cauză a formulat recurs la Tribunalul București, în dosarul nr. 6422/2001, recurs respins ca nefondat, astfel că decizia de acordare a brevetului nr. - al cărui titular este reclamantul a devenit definitivă și irevocabilă.
La data de 21.11.2006 reclamantul a depus la dosar o cerere scrisă prin care a solicitat ca OSIM să prezinte instanței documentele originale ale celor două rapoarte de examinare, ale celor două hotărâri ale comisiei de examinare, precum și borderoul 97-01050, care nu se află atașat la dosarul cauzei.
La termenul din 19.12.2006, pârâtul a depus întâmpinare la dosar, solicitând instanței să respingă acțiunea ca inadmisibilă și neîntemeiată. Tribunalul a apreciat întâmpinarea drept tardivă, aceasta urmând a fi luată în considerare ca note scrise.
Prin încheierea de la termenul din 23.01.2007 tribunalul a admis excepția inadmisibilității capătului 3 al cererii reclamantului, invocată de OSIM.
În motivarea încheierii s-a reținut că prin acest capăt se solicită "reformularea corectă și repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor făcute pe baza figurilor 1-9 92 - 01024/23.07.1992, îngrădit cu scopul vădit ca soluția ei să fie atribuită 97- 01050", că, referitor la cererea de brevet de invenție din 23.07.1992 înregistrată de către reclamant la OSIM cu nr. 92 - 01024, care se referă la o mașină electrică cu magneți permanenți cu cuplu mărit și cu reactanța sincronă variabilă, aceasta a fost urmată de eliberarea brevetului de invenție nr. 92 - 01024, în temeiul hotărârii nr.6/020/30.01.2001titularului. Titularul brevetului a formulat contestație împotriva hotărârii de acordare a brevetului, soluționată de către Comisia de reexaminare invenții în ședința din 14.06.2001, împotriva hotărârii titularul formulând recurs la Tribunalul București în dosarul civil nr. 6422, soluționat prin respingerea ca nefondat a recursului. Chiar și în ipoteza în care hotărârea de acordare a brevetului de invenție titularului nu ar fi fost atacată de acesta la momentul emiterii hotărârii sau după publicarea brevetului de invenție, față de obiectul capătului 3 al cererii, astfel cum s-a descris mai sus, solicitarea reclamantului din acțiune referindu-se la conținutul descrierii invenției și al revendicărilor, se îndreaptă împotriva hotărârii OSIM prin care a fost acordat brevetul de invenție, în forma contestată de titularul reclamant, or, din cuprinsul art.54 din Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenție rezultă că cererile îndreptate împotriva hotărârii OSIM se formulează tot la OSIM în termen de 6 luni de la publicarea acesteia. Rezultă astfel că nu este de competența tribunalului să soluționeze în primă instanță o cerere având ca obiect solicitări de felul celor conținute în capătul trei al cererii din acțiunea reclamantului.
Tribunalul a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză tehnică de specialitate. Pentru efectuarea expertizei a fost desemnat la 17.04.2007, înlocuit cu expert la 15.05.2007, înlocuit cu expert la termenul din 12.06.2007, acesta fiind înlocuit cu expertul la termenul din 04.12.2007.
La data de 02.02.2007, reclamantul a depus două cereri la dosar, solicitând ca adresa nr. 2345/18.12.2006 introdusă tardiv să nu fie luată în considerare nici măcar ca notă scrisă, și să se dispună ca OSIM să depună la dosar copii certificate conform cu originalul a anumitor documente.
La termenul din 20.02.2007 pârâții și OSIM au depus la dosar răspunsul la interogatoriile formulat de reclamant.
La data de 15.05.2007 reclamantul a depus la dosar cereri prin care arată că se înscrie în fals împotriva hotărârii 6/180/31.10.2000 și împotriva 97-01050/10.06.1997.
Prin încheierea din 12.06.2007 a respins ca neîntemeiată cererea privind înscrierea în fals formulată de reclamant, nefiind întrunite condițiile art. 180.pr.civ.
La dosar s-a depus raportul de expertiză judiciară efectuat de expert, la data de 29.2.2008.
Reclamantul a formulat și a depus obiecțiuni la raportul de expertiză la termenul de judecată, tribunalul respingând excepția nulității raportului de expertiză invocată de reclamant, cu motivarea conținută în practicaua sentinței, și a rămas în pronunțare pe excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de OSIM.
Prin sentința civilă nr. 601 din 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă a fost admisă excepția invocată de OSIM, a fost respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect.
În motivarea sentinței s-a reținut că potrivit extrasului din depus de OSIM la 01.04.2006, rezultă că s-a publicat în numărul 8/2006 al publicației oficiale a OSIM din 30.08.2006, la rubrica " ale titularilor din drepturile conferite acestora de brevetul de invenție, publicate conform art. 45, alin. 3 din legea nr. 64/1991 rep.", decăderea din drepturile pentru brevetul -, cererea 97 -01050, titular E de Cercetări pentru Mașini Electrice SA B (pagina 120). Decăderea din drepturile cu privire la brevetul ce face obiectul litigiului de față, aparținând pârâtei din cauză, s-a produs ca urmare a neplății de către pârâtă a taxelor de menținere în vigoare a brevetului său, constituind una din modalitățile de încetare a drepturilor născute în legătură cu invenția. Potrivit art. 43, alin. 2 din legea nr. 64/1991, rep. titularul brevetului datorează anual taxe de menținere în vigoare a pe întreaga durată de valabilitate a brevetului. acestora atrage decăderea din drepturi a titularului și se înregistrează în registrul național al brevetelor, iar publicarea se face în. Potrivit art. 37 din legea invențiilor, în cazul decăderii din drepturi, titularul brevetului poate cere la OSIM revalidarea brevetului, pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii. în speță, acest termen de 6 luni a început să curgă la 30.08.2006, nefiind împlinit la data reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată - la data de 26.09.2006 - dar s-a încheiat la 1 aprilie 2007, pârâta neformulând la OSIM vreo cerere de repunere în drepturi cu privire la brevetul Ro 115 311, conform dispozițiilor legale menționate mai înainte.
Ca efect al decăderii pârâtei din drepturile cu privire la brevetul
său de invenție, se consideră că acesta nu este valabil, iar fată de obiectul acțiunii formulate de reclamant, care vizează anularea brevetului pentru neîndeplinirea condițiilor legale la înregistrare, tribunalul a constatat că nu mai sunt îndeplinite în cauză cerințele cumulative prevăzute la art. 40 din legea invențiilor, în care se prevede că orice persoană interesată poate solicita anularea în tot sau în parte a brevetului de invenție, cererea urmând a se face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului. Astfel, brevetul a cărui anulare se solicită și-a pierdut valabilitatea și, drept urmare, nici interesul reclamantului în formularea cererii nu se mai justifică. Nemaifiind îndeplinite condițiile legale arătate din legea specială, tribunalul a constatat că a dispărut și obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în înțelesul dispozițiilor art. 82 din Codul d e procedură civilă, care stabilesc că orice acțiune adresată instanței de judecată în mod obligatoriu trebuie să cuprindă arătarea instanței, a părților și a obiectului, neputându-se dispune anularea unui brevet de invenție care nu mai există.
Împotriva sentinței menționate anterior a declarat apel reclamantul, solicitând instanței de apel ca, având în vedere motivele învederate, apărările formulate, probatoriile încuviințate și administrate cât și excepțiile invocate să admită apelul, să schimbe în tot hotărârea instanței de fond și, în funcție de admisibilitatea motivelor, fie să trimită spre rejudecare cauza instanței de fond, fie, judecând pe fond cauza, să dispună în sensul admiterii acțiunii formulate, obligându-i pe intimații pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță i-a respins capătul trei al cererii ca inadmisibil, iar primele două capete ale acțiunii ca urmare a admiterii excepției rămânerii fără obiect, deși aceasta era învestită cu anularea unor brevete de invenții ca urmare a neîndeplinirii unor condiții legale existente la data emiterii lor de către OSIM, că prima instanță nu a înțeles situația de fapt în cauză, care constă în anumite încălcări făcute de pârâta OSIM atât cu privire la drepturile sale de autor cât și cât și la obligația de confidențialitate prin divulgarea unor date cuprinse în 92-01024, că față de aceste încălcări ale pârâtei OSIM atât în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legale cât și prin încălcările procedurale ale comisiei a considerat absolut necesară anularea în tot a brevetului de invenție (L) - inițial cu titlu " rotativ de mașină electrică cu magneți permanenți și circuit magnetic variabil", conform art. 42 din legea 64/1991, pe motivul că la data înregistrării -/10.06.1997, nu erau îndeplinite condițiile pentru existența unei invenții brevetabile în sensul art. 7-11 combinată cu reg. 10, soluția fiind deja descrisă și revendicată din anul 1992 conform depozitului național al 92-01024, că a solicitat instanței de fond să procedeze la desființarea BI - inițial și retipărit, să i se permită repunerea în drepturi asupra conținutului descrierii și revendicărilor ce fac obiectul 92-01024 întrucât i s-au încălcat drepturile privind activitatea sa științifică de cercetare nefiindu-i recunoscut acest drept ce exista din 1992 de la momentul când a depus întreaga documentație, că instanța i-a încălcat în mod nejustificat anumite drepturi procedurale în timpul derulării procesului, că la efectuarea expertizei nu i-au fost luate în considerare obiectivele sale, deși el a plătit onorariul. că instanța a fost învestită cu verificarea legalității și respectării condițiilor emiterii acestor brevete la data când ele au fost acordate, iar faptul că ulterior pentru un brevet nu a fost achitată o taxă ține de menținerea ori decăderea din drept a titularului brevetului, invenția existând și rămânând înregistrată la OSIM chiar daca brevetul nu mai este considerat valabil din punct de vedere al unor aspecte pur pecuniare.
Apelantul a mai arătat, în ceea ce privește respingerea capătului trei al cererii ca inadmisibil prin încheierea din 23.01.2007, că soluția este neîntemeiată, acest capăt al cererii fiind calificat juridic greșit, întrucât reformularea și repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor făcute pe baza figurilor 1-9 92-01024/23.07.1992, ce a fost îngrădit cu scopul ca soluția acestuia să fie atribuită 97-1050, nu mai are cum să fie de competența OSIM după ce acesta a făcut atâtea ilegalități, această măsură neputând fi decât verificată și cenzurată acum de către instanță, atât timp cât pârâta OSIM nu-și poate recunoaște propria vină după neregulile săvârșite de acesta, că repunerea în drepturi era o consecință firească a modului cum sunt soluționate primele capete ale acțiunii și nu în mod distinct așa cum greșit instanța de fond a interpretat, că prin modul cum a soluționat acest capăt al cererii care cel mult putea fi unit cu fondul în temeiul art. 137. proc. civ. s-a antepronunțat pe fondul cauzei, cum de altfel s-a și întâmplat prin respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel și apărările intimaților, Curtea a constatat fondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului 3 al cererii reclamantului, admisă prin încheierea de la termenul din 23.01.2007 de către tribunal, Curtea a constatat nefondate motivele de apel prin care se critică această soluție a primei instanțe, având în vedere că prin acest capăt se solicită "reformularea corectă și repunerea în drepturi a conținutului descrierii și revendicărilor făcute pe baza figurilor 1-9 92 - 01024/23.07.1992, îngrădit cu scopul vădit ca soluția ei să fie atribuită 97- 01050", iar cererea de brevet de invenție din 23.07.1992 înregistrată de către reclamant la OSIM cu nr. 92 - 01024, care se referă la o mașină electrică cu magneți permanenți cu cuplu mărit și cu reactanța sincronă variabilă, a fost urmată de eliberarea brevetului de invenție nr. 92 - 01024, în temeiul hotărârii nr.6/020/30.01.2001, titularului. Titularul brevetului a formulat contestație împotriva hotărârii de acordare a brevetului, soluționată de către Comisia de reexaminare invenții în ședința din 14.06.2001, împotriva hotărârii titularul formulând recurs la Tribunalul București în dosarul civil nr. 6422, soluționat prin respingerea ca nefondat a recursului, astfel că în cadrul acelor căi de atac exercitate recurentul a avut posibilitatea să-și valorifice pretențiile legate de formularea și conținutul invenției ce a făcut obiectul acestui brevet.
Pentru pretențiile ce ar putea rezulta din situații juridice ulterioare (fie ș i anularea unui brevet de inven ț ie înregistrat pe numele altei persoane) care l-ar putea determina pe titularul de brevet să ceară modificarea conținutului descrierii invenției și al revendicărilor sunt aplicabile dispozi țiile art.7 ș i urm din Legea nr.64/1991, republicată, în sensul înregistrării cererii la OSIM, hotărârea acestuia urmând să fie atacată potrivit dispozi țiilor legale, ajungând în final ș i în fa ț a instan ț elor de judecată, sau, după caz, contestarea hotărârii comisiei de reexaminare, în cazul în care sunt îndeplinite condi țiile art.51 și urm. din Lege.
Chiar dacă s-ar admite primele două capete de cerere referitoare la anularea brevetului de invenții -, ini țial ș i retipărit, nu se poate sus ț ine că repunerea în situa ția anterioară ar însemna în mod automat acordarea unor drepturi suplimentare ț inând de con ț inutul unei inven ț ii unui titular al altui brevet, îndreptă țirea acestuia trebuind să fie verificată de către comisiile specializate din cadrul OSIM.
Repunerea în situa ț ia anterioară în cazul anulării unui act, deci și a unui brevet de inven ție înseamnă că tot ce s-a executat în baza unui act anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic trebuie să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat sau nu ar fi fost emis. Acest principiu privește efectele nulității actului juridic partes, iar nu față de terți. Or, apelantul în cauză nu este parte la emiterea brevetului de invenție pentru ca repunerea în situația anterioară să producă efecte directe față de el. Pretențiile sale urmare a unei eventuale anulări a acestui brevet nu pot decurge decât din drepturile proprii pe care le-ar putea invoca, iar cele care țin de lărgirea ariei de cuprindere a unui brevet, așa cum s-a menționat anterior, trebuie verificate de către OSIM în procedura prevăzută de Legea nr.64/1991.
Astfel, tribunalul a re ținut în mod legal că nu este de competența acestuia să soluționeze în primă instanță o cerere având ca obiect solicitări de felul celor conținute în capătul trei al cererii din acțiunea reclamantului.
Curtea a constatat fondate motivele de apel prin care s-a criticat dispozi ț ia primei instan țe de respingere a celorlalte capete de cerere ca rămase fără obiect, ca urmare publicării în numărul 8/2006 al publicației oficiale a OSIM din 30.08.2006, a decăderii din drepturile cu privire la brevetul ce face obiectul litigiului de față, aparținând pârâtei din cauză, pentru neplata de către pârâtă a taxelor de menținere în vigoare a brevetului său, fapt ce constituie una din modalitățile de încetare a drepturilor născute în legătură cu invenția, și pentru nesolicitarea revalidării brevetului, pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii, împlinit la 1 aprilie 2007.
Reclamantul a formulat cererea de anulare a brevetului de invenții -, ini țial ș i retipărit la data de 26.09.2006, pentru neîndeplinirea condi țiilor legale la data înregistrării, cerere formulată înainte de expirarea termenului limită pentru solicitarea revalidării brevetului, neputându-se susține că această cerere a fost formulată după ce durata de valabilitate a brevetului a încetat.
Decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet produce efecte pentru viitor, de la publicarea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, pe când anularea produce efecte retroactive, începând cu data de depozit, conform art. 54 alin.3 din Legea nr.64/1991, republicată, reclamantul în cauză putând pretinde că a fost vătămat în perioada dintre data de depozit și data pierderii valabilității, pentru situația în care s-ar considera întemeiată cererea de anulare a brevetului, acestuia revenindu-i, fără îndoială, obligația dovedirii pretențiilor sale.
În consecință, în temeiul art.297 alin.1 proc. civ. Curtea va admite apelul, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelantul - reclamant cu domiciliul în B,-, - 2,. 2, 78, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 601/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți SC de Cercetări pentru Mașini Electrice SA cu sediul în B,-, sector 5 și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci cu sediul în B,-, sector 3.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.MP
.red./
5 ex.
Secția a III-a Civilă:C
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina Brătuianu
