Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Încheierea 05/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
INCHIERE
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursurile civile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 1016 din 7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor - prin N, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că prin compartimentul arhivă s-a depus la dosar de către recurentul - pârât Ministerul Justiției note scrise și practică judiciară.
Consilier juridic pentru recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor - prin N, depune la dosar de pe site-ul fișa dosarului prin care s-a respins cererea de strămutare formulată de acesta ca rămasă fără obiect.
La solicitarea instanței, consilier juridic arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin N, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar cu privire la recursul promovat de recurentul - pârât Ministerul Justiției solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Constată în deliberare că necesită mai mult timp de gândire,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 06.05.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA CIVILĂ,CAUZE MINORI,FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ,
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 387
Ședința publică de la 06.05.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 1016/C din 7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.05.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1016/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț au fost respinse ca nefondate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
Au fost obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre aceștia, respectiv prin aplicarea următorilor coeficienți de multiplicare:
- 20,00 - pentru judecătorii cu grad de tribunal;
- 20,50 - pentru președintele de secție de tribunal;
- 21,00 - pentru vicepreședinte de tribunal;
- 21,50 - pentru președinte de tribunal;
- 21,50 - pentru judecătorii cu grad de curte de apel,
începând cu data de 10.04.2006, la zi și în continuare, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute, despăgubiri ce vor fi acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la momentul achitării efective.
A fost obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin prezenta hotărâre.
In motivarea acțiunii instanța de fond a arătat că rin p. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 28.09.2007 reclamanții, și, în calitate de judecători la Tribunalul Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate că sunt discriminați în raport de prevederile art. 11 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a cărei legalitate a fost recunoscută prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, s-a constatat că prevederile art. 28 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004, au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
În baza acestei hotărâri, în expunerea de motive preliminară din nr.OUG 27/2006 s-a justificat necesitatea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, măsură prevăzută și în Capitolul VI pct. 3.3 din "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007", pentru eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare a magistraților determinat de acordarea unor sporuri numai în favoarea unor procurori și judecători în detrimentul altora.
Au mai arătat că actualul sistem de salarizare, concretizat inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminare directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile și, contrar criteriilor stabilite prin dispozițiile art. 2 din aceste acte normative. Se sporește astfel în mod nejustificat importanța activității desfășurate de procurorii din aceste structuri, prin salarizarea lor potrivit criteriilor 6 - 13 de la lit. A din Anexa I, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, în baza unui coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15. Reclamanții consideră că diferența nu este motivată în nici un fel cu obiectivitate, dacă se are în vedere faptul că potrivit art. 11 2 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul acestor structuri beneficiază și de alte drepturi, expres stabilite prin alte acte normative, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Au mai precizat că modalitatea lor de salarizare, în raport de procurorii din cadrul și, încalcă prevederile art. 1 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între magistrați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare ( 7 - 12) în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor magistraților, ci numai unor categorii expres și limitativ prevăzute de lege, cu excluderea reclamanților. Totodată, a arătat că art. 269 1 din Codul muncii condiționează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul de dovedirea culpei angajatorului, care trebuie pus în prealabil în întârziere, și că art. 1088. civ. prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
Ulterior acest pârât a depus la dosar o copie a unei cereri de strămutare a litigiului adresată instanței supreme ( 26 - 27).
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 09.11.2007 ( 23 - 25) pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii deoarece:
- întrucât și sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea procurorilor din cadrul acestora trebuie să fie identică cu a procurorilor din această instituție;
- acordarea coeficienților de multiplicare pentru acești procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului parchetului unde funcționează, iar stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul și, este legitimă și justificată obiectiv;
- nu poate fi reținut un tratament diferențiat și nelegal între procurorii celor două structuri și reclamanți, întrucât aceste categorii nu se află în situații analoge sau comparabile;
- reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, și nu examina soluțiile legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în întâmpinarea depusă ( 37 - 39), a invocat numai pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 întrucât, atunci când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, nu poate avea în instanță decât calitatea de expert și de instituție abilitată și învestită în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă, iar excepțiile invocate vor fi respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul Neamț, salarizarea acestora realizându-se în baza prevederilor Legii nr. 45/2007 care a aprobat cu modificări nr.OUG 27/2006. Acest act normativ, deși a urmărit eliminarea diferenței injuste de tratament salarial existent în sistemul de retribuire anterior, constatată prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - ce crease o inegalitate evidentă între categoriile de magistrați cu pregătire și responsabilități identice, ca urmare a acordării selective a sporului de 30 - 40% pentru instrumentarea infracțiunilor de corupție - a instituit o nouă inegalitate de tratament între magistrați, prin salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și
Ori, potrivit art. 73 și 74 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, remunerația lor fiind stabilită, conform art. 3 1 din nr.OUG 27/2006, în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii stabilite.
Aceste elemente, care sunt unitare și interdependente, fără o existență și aplicabilitate de sine stătătoare și izolată, au fost însă disociate atunci când s-a stabilit modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul și, în sensul că în privința acestora s-a dat eficiență numai criteriului referitor la nivelul parchetului în cadrul cărora funcționează.
Însă acesta din urmă își pierde orice relevanță necorelat cu vechimea în magistratură, ce reprezintă condiția sine qua non pentru promovarea sau numirea într-o funcție de execuție la un parchet de un anumit nivel. Astfel, de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesară o vechime minimă de cel puțin 8 ani, conform art. 44 1 lit. c din Legea nr. 303/2004.
Reiese că vechimea în magistratură se află într-o corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Totuși, în cazul procurorilor din structurile și, a fost eliminată în mod privilegiat legătura obligatorie dintre criteriul nivelului parchetului și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor. Aceasta întrucât ei sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă necesară de 8 ani prevăzută de art. 44 1 lit. c din Legea nr. 303/2004, corespunzătoare acestui nivel, fiindu-le necesară o vechime de doar 6 ani, conform art. 87 2 și art. 75 4 din Legea nr. 304/2004.
Ca urmare a acestui fapt, potrivit art. 11 1 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul și sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, fiind numiți, potrivit art. 75 3 și art. 87 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție (în prezent ), în baza unui simplu interviu.
S-au instituit astfel două derogări de la principiile care reglementează salarizarea magistraților, deoarece art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004 republicată, dispune că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, iar art. 43 1 din lege stabilește că promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național.
Pe de altă parte, apartenența procurorilor și la aceste structuri este una temporară, conform art. 75 11 și art. 87 9 din Legea nr. 304/2004, deoarece la data încetării activității în cadrul structurilor menționate revin la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii, aspect ce conduce la concluzia că nu dobândesc în mod real și definitiv gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În plus, potrivit art. 5 1 din nr.OUG 43/2002 și art. 4 3 din Legea nr. 508/2004, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și în structuri teritoriale analoge celorlalte instanțe și parchete, iar competența de judecată în primă instanță a cauzelor instrumentate de procurorii din aceste structuri revine, de regulă, tribunalelor. Prin urmare este sporită în mod nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din cadrul și a, în favoarea cărora s-a stabilit un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal, prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Mai mult decât atât, urmărirea penală este fundamentată în mare parte pe activitatea și controlul exercitat de judecătorii care, în lumina dispozițiilor legale de procedură interne și ale art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului corespund noțiunii detribunal independent,autorizează efectuarea de percheziții, interceptări telefonice, dispun luarea măsurilor preventive (arestarea, obligația de a nu părăsi localitatea, țara ), activitatea de judecată fiind guvernată, între altele, și de principiul nemijlocirii, conform căruia toate probele administrate în cadrul urmăririi penale sunt readministrate în fața instanței de judecată.
În aceste condiții, instanța apreciază că este discriminatorie asimilarea procurorilor din cadrul și CO. în ceea ce privește salarizarea, cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul reclamanților, întrucât este normal ca atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007, cu forța obligatorie dispusă de art. 329 3 Cod procedură civilă, că "Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.În aceeași decizie instanța supremă a mai arătat că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", și că "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Reiese că este discriminatorie diferențierea tratamentului salarial al magistraților motivat de implicarea unora dintre ei în soluționarea cauzelor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism și de apartenența acestora la o anumită structură.
Prin urmare, discriminarea directă conținută de art. 28 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și de art. 24 din Legea nr. 508/2004, între reclamanți și procurorii din cadrul și, constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a fost în realitate înlocuită cu o alta, conținută de prevederile incriminate ale nr.OUG 27/2006, sub forma stabilirii unui coeficient de ierarhizare mult superior în favoarea procurorilor din structurile menționate. Astfel obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, ce revine tuturor magistraților, produce efecte juridice diferențiate în ce privește salarizarea.
Acordarea unei importanțe vădit superioare activității îndeplinite de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit prin adoptarea nr.OUG 27/2006, și anume reducerea fenomenului de corupție.
Salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și CO. numiți temporar în aceste structuri în vederea instrumentării cauzelor privind faptele de corupție, criminalitate organizată și terorism, se face așadar în mod incorect prin asimilarea lor cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Instanța a reținut că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași obiective și elemente tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art. 1 2 lit. e pct. (i) din nr.OUG 137/2000 completată și modificată, întrucât li s-a restrâns exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală în condiții de pregătire profesională și competență materială identice. Aceasta deoarece, pentru a instrumenta cauze privind infracțiuni de corupție, criminalitate organizată și terorism, procurorii din structurile de mai sus nu trebuie să îndeplinească alte condiții privitoare la calificare, vârstă, vechime, specializări, decât reclamanții.
Instanța a mai apreciat că necesitatea intensificării neîntârziate a reducerii fenomenului de corupție, ca obiectiv urmărit prin adoptarea noului sistem de salarizare a magistraților, se asigură nu numai prin activitatea de urmărire penală. Dimpotrivă, judecata este cea care finalizează și stopează fenomenul infracțional de criminalitate organizată, terorism sau de corupție, astfel că, instituirea unor criterii diferite de salarizare a procurorilor și, comparativ cu reclamanții, produce o discriminare directă.
Sunt eludate criteriile reținute prin art. 2 din nr.OUG 27/2006, și anume: "locul", "rolul", "răspunderea", "complexitatea", "riscurile funcției", "incompatibilitățile și interdicțiile" și garanțiile oferite de art. 5 - 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la noțiunile de "instanță independentă", "judecător sau alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare", "tribunal", precum și cele ale art. 126 1 din Constituție care dispun că"Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Reiese că deși scopul urmărit de noile reglementări privind salarizarea magistraților este unul legitim, întrucât s-a urmărit reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, metoda lui de atingere nu este una adecvată. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cel reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, vor fi înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel create în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu poate fi realizată decât prin aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa I lit. A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre ei, respectiv: 20,00 pentru judecătorii cu grad de tribunal, 20,50 pentru președintele de secție de tribunal, 21,00 pentru vicepreședintele de tribunal, 21,50 pentru președintele de tribunal și 21,50 pentru judecătorii cu grad de curte de apel.
Aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare de mai sus se va face începând cu 10.04.2006, când a intrat în vigoare nr.OUG 27/2006, despăgubirile reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele stabilite ca o consecință a înlăturării discriminării urmând a fi plătite de la această dată, la zi și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute de fiecare dintre ei.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Tot astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va fi respinsă întrucât dispozițiile art. 27 1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Impotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurentul Ministerul Justiției a criticat nelegalitatea hotărârii atacate prin prisma disp.art. 304 pct. 4, pct. 9 cod pr.civilă, invocând, în esență:
- instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești substituindu-se legiuitorul, în condițiile în care a acordat intimaților reclamanți, retroactiv și pe viitor, drepturile salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin nr.OG 27/2006; depășindu-și atribuțiile, prima instanță a legiferat un drept salarial neprevăzut în legislația particulară categoriei socio-profesionale căreia îi aparține intimații - reclamanți;
- în mod greșit prima instanță a reținut că prin modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul structurilor DIICOT și DNA, se instituie un sistem discriminatoriu de remunerare în raport de categoria judecătorilor, prin modalitatea stabilită de legiuitor afectându-se principiul unității procesului penal.
Astfel, a arătat recurentul, potrivit art. 11 din NR.OUG 27/2006 modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, procurorii din structurile DNA și DIICOT sunt salarizați conform crt.6 - 13 de la lit. A anexă la actul normativ, în raport de funcțiile pe care la dețin, anexa referindu-se la salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă, totodată, conform disp.art. 3 1 din nr.OUG 27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora au dreptul pentru activitatea pe care o desfășoară la o indemnizație de încadrare brută stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 304/2004, republicată, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă la ordonanță, din dispozițiile articolului, arată recurentul, rezultă, că legiuitorul nu a stabilit care dintre aceste criterii este esențial, într-adevăr, susținerea examenului de promovare este condiționată de o anumită vechime în magistratură, însă creșterea salariului depinse de gradul instanței sau parchetului unde magistrații ( judecători, procurori) își desfășară activitatea, indiferent de vechime.
A mai arătat recurentul Ministerul Justiției, că, din examinarea disp.OUG nr. 43/2002, modificată și completată prin Legea nr. 508/2004, cele două direcții (, DIICOT), sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă, astfel că salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul lor trebuie să fie identică celei a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă. In acest context, nu se poate reține faptul că acordarea coeficienților de multiplicare 19 - 23 procurorilor din cadrul celor 2 structuri s-a efectuat, în considerarea criteriului cauzelor pe care le soluționează ci a criteriului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu disp.art. 3 din nr.OUG 27/2006 și ale art. 74 1 din Legea 303/2004, republicată, coroborate cu art. 1 1 și 3/1 din nr.OUG 43/2002, art. 1 1 Legea nr. 508/2004. In condițiile în care DNA și DIICOT sunt structuri ale Parchetului de pe lângă, este legitimă și justificată obiectiv salarizarea procurorilor ce ăși desfășoară activitatea în cadrul acestora identic cu salarizarea procurorilor din unitatea de Parchet de la care funcționează, pe cale de consecință, nu se poate susține că art. 11 1 din nr.OUG 27/2006, instituie o discriminare, întrucât acordarea coeficienților de multiplicare 19 - 23 pentru procurorii din cadrul DIICOT și DNA este făcută în considerarea parchetului unde funcționează și mai mult, doar pentru o perioadă limitată de timp. De altfel, a mai invocat rațiunea salarizării procurorilor din cadrul DIICOT și DNA în mod similar procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă constă tocmai în considerarea faptului că aceștia funcționează, pe o perioadă limitată în cadrul unei direcții a acestui parchet.
In ce privește recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor acesta a criticat sentința sub aspectul reținerii calității sale procesuale pasive, în contextul în care nu are raporturi juridice de muncă cu intimații - reclamanți.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit disp.art. 1 din nr.OG 137/2000, republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricții sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dezabilitate, boală cronică, necontagioasă, infectare, ori apartenență la categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților recunoscute de lege, în domeniul economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
3 al art. 1 din nr.OG 137/2000 stipulează faptul că exercitarea drepturilor enumerate în cuprinsul art. 1 se referă la persoane aflate în situații comparabile.
Prin acțiunea introductivă intimații - reclamanți au invocat existența unui tratament diferențiat de salarizare între judecătorii care își desfășoară activitatea la instanțele judecătorești ( în speță tribunal), pe de o parte, și, procurorii din cadrul DIICOT și DNA, direcții în cadrul Parchetului de pe lângă, pe de altă parte.
In interpretarea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului jurisprudența CEDO stabilit că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. anterior menționat, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
CEDO a apreciat că pentru ca o astfel de încălcare să se producă trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
In același sens, prin decizia nr. 20/2000 a Curții Constituționale, s-a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.
In conformitate cu dispozițiile normative referitoare la discriminare, susținerea intimaților - reclamanți din acțiunea introductivă, potrivit căreia salarizarea diferită, prin impunerea unor coeficienți de multiplicare diferențiați net superiori ( procurori care își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT și DNA ) ar fi discriminatorie, nu poate fi reținută ca atare, întrucât salariații în raport de care se invocă discriminarea nu se află în situații analoage sau similare.
Astfel, considerentul pentru care salarizarea procurorilor din cadrul DIICOT și DNA este diferită are în vedere criteriul gradului instanței sau parchetului la care funcționează, conform disp.art. 3 din nr.OUG 27/2006 și ale art. 74 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, măsura salarizării diferite în raport de gradul instanței (parchetului) fiind obiectivă, având în vedere apartenența celor două direcții la Parchetul de pe lângă
Discriminarea în natura salarizării celor două categorii profesionale invocate în cadrul acțiunii introductive nu subzistă nici față de faptul că, salarizarea procurorilor din cadrul DIICOT și DNA, în raport de care se invocă tratamentul discriminatoriu, se aplică efectiv numai pentru perioada în care aceștia își desfășoară activitatea la una din cele două direcții; în acest context, instituirea cu caracter permanent prin hotărâre judecătorească, a coeficienților de multiplicare, a bazei salariale aplicabile acestora, pentru intimații - reclamanți din prezenta speță, este lipsită de suport legal, excedând textului legii de salarizare.
In contextul anterior menționat se apreciază că tratamentul diferențiat de salarizare învederat de intimații - reclamanți, are la bază un criteriu obiect, reglementarea normativă în materie nefiind discriminatorie în sensul art. 2 din nr.OG 137/2000, republicată.
Față de cele anterior arătate, se constată în speță, criticile aduse de recurentul Ministerul Justiției, hotărârea primei instanțe este întemeiată, considerent pentru care, în temeiul art. 312/1 cod pr.civilă, recursul acestuia va fi admis. Pe cale de consecință, se va modifica în parte sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la respingerea lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor - prin N, ce vizează lipsa calității sale procesuale pasive acesta urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 500/2000 a Finanțelor Publice, a art. 1 din nr.OUG 22/2002, modificată și completată prin Legea 110/2007, privind elaborarea și fundamentarea proiectelor de buget, precum și executarea obligațiilor e plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii din bugetele aprobate ale acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, B,-, Sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1016/C din 7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- și respinge ca nefondat recursul formulat de pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1016 din 7 decembrie 2007 Tribunalului Neamț, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red. - 06.06.
.ct/3 ex.
06/06.06.2008.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
