Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 100/R/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2527 din 27 octombrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SC" "SRL, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - plata drepturilor salariale.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent și numitul în calitate de administrator al pârâtei intimate. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate, și este scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 ianuarie 2009 prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită suma de 50.000 EURO reprezentând pretenții și pe care instanța o consideră ca o cerere în recurs.
Reclamantul recurent depune la dosar note scrise.
Curtea, după deliberare respinge cererea formulată în scris de pârâta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar ca fiind o cerere nouă formulată în recurs.
Reclamantul recurent și reprezentantul pârâtei intimate arată că nu mai sunt alte cereri.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului arătând că a lucrat fără contract de muncă și că nu se poate face o încadrare fără o cerere, motiv pentru care cere 250lei/zi ca diurnă, cu cheltuieli de judecată, și ziua pentru martorii audiați.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului arătând că reclamantul recurent a primit suma de 11.000.000 lei vechi, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial pentru fondul cauzei și deplasarea de la Z la C pentru acest termen de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2527 din data de 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâtei SC SRL prin administrator pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000.000. lei vechi.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit prevederilor art. 154( 1) și ( 2) din Codul muncii, Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani"
Din economia acestuia text reiese faptul că pentru a putea pretinde plata unor drepturi salariale trebuie să existe încheiat un contract individual de muncă.
Încheierea acestuia revine într-adevăr angajatorului dar cu condiția ca angajatul să depună actele necesare prevăzute de lege.
În acest sens instanța reține faptul că potrivit prevederile art.27 din Codul munciio persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este pentru prestarea acelei munci nedepunerea unui astfel de certificat atrăgând nulitatea contractului individual de muncă.
Pârâta a arătat faptul că i-a solicitat reclamantului actele necesare încheierii contractului individual de muncă dar acestea nu i-au fost prezentate. Acest aspect nu a fost infirmat de declarația martorului deoarece acesta a declarat că nu cunoaște aspectul ca reclamantului să i se fi solicitat acte în vederea angajării.
Având în vedere aceste aspecte instanța constată că drepturile bănești solicitate de reclamant nu pot constitui drepturi salariale ce pot fi solicitate în cadrul unui litigiu de muncă ci eventuale pretenții bănești ce pot fi solicitate potrivit dreptului comun și în consecință va respinge cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, reclamantul solicitând modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că a demonstrat că nu a fost retribuit în luna iunie nici cu salariul și nici cu diurna, iar firma nu trebuia să primească muncitori pe șantier fără certificat medical.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Din depozițiile martorilor audiați în cauză și chiar din recunoașterea reprezentantului intimatei în sensul că i-a plătit recurentului anumite sume de bani (fila 8), Curtea reține că reclamantul a prestat activitate cu caracter de permanență în beneficiul SC SRL, ceea ce denotă că anterior părțile și-au exprimat implicit consimțământul în vederea perfectării unui contract individual de muncă.
Contrar celor reținute de prima instanță, deși art. 16 din Codul muncii prevede încheierea în formă scrisă, această dispoziție nu transformă contractul individual de muncă într-un contract solemn, forma scrisă nefiind reglementată ca o condiție de validitate (ad validitatem), ci ca un mijloc de a proba încheierea și conținutul contractului (ad probationem).
Apărarea intimatei reținută de tribunal în sensul că nu s-a încheiat contractul individual de muncă întrucât nu s-a depus de către recurent certificatul medical, așa cum prevede art. 27 din Codul muncii, pe lângă faptul că nu s-a dovedit, este irelevantă în condițiile în care intimata avea obligația să încheie contractul individual de muncă în formă scrisă (art.16 alin. 1 din Codul muncii ) și să nu permită ca o persoană fără certificat medical (care să teste că este aptă pentru desfășurarea activității) să presteze muncă în favoarea sa. Or, intimata nu poate să își invoce propria culpă.
De altfel, nulitatea determinată de lipsa certificatului medical la angajare este remediabilă conform art. 27 alin. (3) din Codul muncii prin depunerea ulterioară a certificatului medical, iar art. 57 alin. (5) din Codul muncii prevede în mod expres că persoana care a prestat munca în temeiul unui contract nul are dreptul la remunerarea acesteia.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că între părți
s-a încheiat un contract individual de muncă (în sens de negotium) în temeiul căruia recurentul avea dreptul să fie remunerat, inclusiv pentru luna iunie 2008, cu suma de 650 lei (conform solicitării reclamantului care se coroborează cu depoziția martorului fila 21 dosar fond). Deși a afirmat prin întâmpinarea depusă în recurs că a plătit recurentului anumite sume de bani, reprezentantul intimatei nu a dovedit acest aspect, cu atât mai mult cu cât plata salariului se dovedește conform art. 163 alin. (1) din Codul muncii prin semnarea statelor de plată și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății de către salariatul îndreptățit.
Referitor la plata diurnei, Curtea reține că în cauză nu s-a dovedit că angajatorul a modificat unilateral locul muncii stabilit inițial în contractul individual de muncă cu recurentul, astfel încât acesta să fie îndrituit să primească indemnizația de delegare sau de detașare prevăzute de art. 44 alin (2) sau 46 alin. (4) din Codul muncii. De asemenea, nu s-a dovedit că angajatorul s-ar fi obligat să plătească vreo sumă de bani cu titlu de diurnă.
Deși a solicitat cheltuieli de judecată, recurentul nu a dovedit efectuarea și cuantumul acestora.
În consecință, reținând că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale menționate anterior, ( art. 304 pct. 9 fiind incident în cauză), în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041și 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2527 din 27.10.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC SRL pe care o va obliga să plătească reclamantului suma de 650 lei, reprezentând drepturi salariale. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la respingerea petitului privind acordarea diurnei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2527 din 27.10.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC SRL pe care o obligă să plătească reclamantului suma de 650 lei, reprezentând drepturi salariale.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
3 EX/20.02.2009.
JUD. FOND:,.
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
