Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 101/R-CM
Ședința publică din 25 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, -, nr.239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat - pentru intimații-reclamanți, și -, lipsind recurenta-pârâtă SC""SA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - pentru intimații-reclamanți, și - arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză. Totodată învederează instanței că recurența pârâtă SC SA, începând cu data de 01 ianuarie 2010 și-a schimbat denumirea în SC SA.
Curtea, față de precizările intimaților-reclamanți, prin apărător, precum și a notificării înaintate acestei instanțe, prin care se învederează același aspect, urmează a lua act de faptul că recurenta-pârâtă SC SA și-a schimbat denumirea în SC SA.
De asemenea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat -, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, și - solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Argeș, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. încheierea de ședință pronunțată la data de 20 mai 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, precum și excepția de necompetență teritorială, invocate de pârâta "" B, reținând că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Potrivit art.29 alin.1, 2, 3 din Legea nr.47/1992, pentru ca instanța să se poată pronunța dacă se impune sau nu trimiterea excepției de neconstituționalitate în vederea soluționării la Curtea Constituțională trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
1) excepția să fie invocată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;
2) excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare;
3) soluționarea excepției să aibă legătură cu soluționarea cauzei;
4) dispoziția legală să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a curții.
Instanța a reținut că cerințele art.29 alin.1 și 4 ale Legii nr.47/1992 sunt îndeplinite în cauză, întrucât excepția art.298 alin.2 ultima teză din Codul munciia fost invocată în fața unei instanțe judecătorești - Tribunalul Argeș și de asemenea, nu a fost declarată ca neconstituțională printr-o decizie anterioară a curții. Mai mult, excepția a mai fost invocată în fața curții, dar a fost respinsă (Decizia nr.254/24.02.2009).
În ceea ce privește însă, condițiile prevăzute de alin.2 și 3 ale art.29 din Legea nr.47/1992, instanța a apreciat că deși formal se invocă neconstituționalitatea art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, în raport de dispozițiile art.1 alin.4, 5, art.73 alin.3 și art.79 alin.1 din Constituție, întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate se axează pe contradicția dintre două texte de lege - art.72 din Legea nr.188/1999 și art.284 Codul muncii, precum și pe modul în care acest conflict de legi a fost soluționat de către instanțe.
Din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că pârâta este nemulțumită de modul în care instanțele au înțeles să aplice în practică art.298 alin.2 ultima teză (liniuță), or modul în care instanțele judecătorești aplică legea și aprecierea dacă un text legal este abrogat sau nu sunt în competența exclusivă a instanțelor judecătorești și nu a Curții Constituționale. Astfel, prin mai multe decizii (516/11.10.2005, 43/11.01.2007) Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții ca inadmisibile, reținând că autorul excepției este nemulțumit de modul de aplicare a legii, însă Curtea a apreciat că aceasta ține de competența instanțelor de judecată, nefiind chemată să cenzureze o eventuală aplicare neconstituțională a legii. Prin alte decizii (nr.520/2205, nr.53/2001), Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate prin care se invoca de fapt neconcordanța, contrarietatea dintre legile în vigoare în aceeași materie, aceasta neputând cenzura incompatibilitatea dintre două articole de lege, ci se poate pronunța doar asupra constituționalității unui text legal raportat la prevederile Constituției
Faptul că instanțele judecătorești au considerat prin numeroase decizii de speță că art.72 este abrogat apare ca o problemă de aplicare a legii în timp ce nu poate fi supusă cenzurii Curții Constituționale. Prin prisma acestor considerente, invocarea excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea fondului cauzei, întrucât și în ipoteza în care s-ar constata neconstituționalitatea acesteia, Curtea Constituțională nu ar stabili care este instanța competentă, ci tot instanța de judecată, având în vedere principiile soluționării conflictului de legi în timp.
În consecință, tribunalul a reținut că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă pentru că, pe de o parte privește aspecte legate de modul de aplicare a legii de către instanțele de judecată și de soluționarea conflictului de legi în timp, iar pe de altă parte, nu se constată existența unei legături directe între soluționarea cauzei și soluționarea excepției de neconstituționalitate.
În ceea ce privește excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art.284 alin.1 din Codul muncii prevăd că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, iar ale alin.2 prevăd că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Art.72 din Legea nr.168/1999 prevede că în soluționarea conflictelor de drepturi competentă este instanța de la sediul unității.
Tribunalul a apreciat însă că în cauză se aplică prevederile Codului muncii, întrucât această reglementare este ulterioară Legii nr.168/1999, iar art.298 (2) Codul muncii prevede că "pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare".
Cum dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999 sunt contrare Codului muncii, rezultă că acestea au fost abrogate implicit.
În cauză, s-a constatat că domiciliul reclamanților se află în județul A, competent în soluționarea cauzei fiind Tribunalul Argeș, prin urmare, instanța de fond a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș.
Împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Argeș la data de 20 mai 2009, formulat recurs, în prezent, solicitând modificarea încheierii atacate, în sensul sesizării Curții Constituționale cu excepția ridicată.
S-a motivat recursul, prin aceea că, în cauză fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, republicată, încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale este nelegală și s-au reluat cele susținute în fața primei instanțe cu privire la excepția invocată.
Analizând încheierea recurată, prin prisma criticii invocate, care vizează motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că, recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, Curtea reține că, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art.298 alin.(2), teza ultimă din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cărora "pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare".
Textul criticat este în vigoare și are legătură cu soluționarea cauzei, respectiv cu soluționarea excepției de necompetență teritorială a instanței de fond invocată în recurs de către aceeași parte care a formulat calea de atac împotriva sentinței.
Nu s-a constatat până în prezent neconstituționalitatea acestuia.
Față de aspectele analizate, excepția de neconstituționalitate este admisibilă.
Deși invocă încălcarea dispozițiilor art.1 alin.(4) și (5), art.73 alin.(3) lit. p) și art.79 alin.1 din Constituția României revizuită, partea nu precizează în ce constă această încălcare.
în argumentarea excepției de neconstituționalitate de la încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 și arată că abrogarea implicită - operație legislativă instituită prin textul de lege criticat - nu mai este permisă de aceste norme.
Arată apoi că dispozițiile Codului muncii trebuie interpretate exclusiv prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art.1 alin.2 din Legea nr.24/2000.
Susține recurenta-pârâtă că reglementarea competenței teritoriale a instanțelor sesizate cu soluționarea conflictelor de drepturi atât prin art.72 din Legea nr.168/1999, cât și prin art.284 din Codul muncii constituie un paralelism, a cărui evitare trebuie urmărită în procesul de legiferare conform art.15 din Legea nr.24/2000.
Pentru această situație trebuie avute în vedere prevederile art.249 din Codul muncii, care trimit la legea specială privind soluționarea conflictelor de muncă - Legea nr.168/1999.
Practic se pune în discuție modul de aplicare în timp a actelor normative, raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii.
Abrogarea implicită vădind "neinformarea legislativă" creează, în opinia părții, dificultăți în interpretarea și aplicarea legii referitor la stabilirea competenței teritoriale în soluționarea conflictelor de drepturi.
Întrucât problemele ridicate țin de aplicarea și interpretarea legii, atribuții ce intră în competența generală a instanțelor judecătorești, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.29 alin.(1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă, așa cum în mod corect a reținut tribunalul.
În consecință, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B, împotriva încheierii de ședință din data de 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, cu sediul în B, - nr.239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în Pitești, str. - -,.40,.D,.4,.18, județul A, domiciliat în Pitești, str. - -, -.7a,.A,.2,.8, județul A, domiciliat în Pitești,-, județul A și -, domiciliat în Pitești,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
7 ex./26.01.2010
Jud. fond: /
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
