Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 10194/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10194
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamant și pârâții REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ DR TR S și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M, împotriva sentinței civile nr.1497 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile: recurent reclamant reprezentată de avocat și recurenții pârâți M prin consilier juridic și Regia Națională A Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Dr Tr S, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursurilor.
Avocat d pentru recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, modificarea sentinței și admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtei AJOFM să acorde venitul de completare pentru o perioadă de 24 de luni, pune concluzii de respingerea recursului pârâtei AJOFM ca nefondat iar față de excepția necompetenței o consideră neîntemeiată și arată că reclamanta nu a îndeplinit funcția de personal silvic ci de gaterist și apreciază ca fiind competentă secția de conflicte de muncă a Tribunalului Mehedinți și față de recursul pârâtei de asemenea pune concluzii de respingere ca nefundat.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă AJOFM solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Față de excepția necompetenței materiale achiesează la punctul de vedere al recurentei reclamante, nefiind personal silvic. Și pune concluzii de admiterea recursului declarat de reclamată și respingerea recursului formulat de.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Regia Națională A Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Dr Tr S, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare la o instanță de contencios administrativ, în cazul admiterii excepției invocate, sau admiterea recursului, casarea sentinței iar pe fond respingerea acțiunii formulate împotriva Direcției Silvice de către reclamant ca fiind netemeinică și nelegală și respingerea celor două recursuri.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1497 de la 27 iunie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică DTS.
A constatat că reclamanta beneficiază de prevederile art. 2 lit. a și b din Legea 174/2006.
A obligat pârâta Romsilva- Direcția Silvică DTS la plata către reclamantă a sumei de 1836 lei despăgubiri conform art.2 lit. a din Legea 174/2006 și la despăgubiri egale cu venitul de completare prevăzut de art. 2 pct.2 lit. b din Legea 174/2006 pe perioada 2007- 27 iunie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâta AJOFM M la plata în continuare începând cu data de 28 iunie 2008 și până la expirarea perioadei de 12 luni, a venitului de completare.
A obligat pârâta Romsilva- Direcția Silvică DTS la plata sumei de 450 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Față de împrejurarea că au fost retrocedate pădurile către foștii proprietari, începând cu luna 2007 în cadrul Romsilva au avut loc concedieri colective.
În acest sens prin Hotărârea Consiliului de Administrație a Romsilva s-a aprobat structura organizatorică și funcțională a direcției silvice, printre care și Direcția Silvică T S, la nivelul căreia au fost disponibilizați 78 de salariați din cei 880.
Reclamanta a fost și ea concediată cu această ocazie, conform deciziei 102/06.11.2007.
Prin Legea 174/2006 au fost prevăzute măsuri de protecție socială a personalului disponibilizat din cadrul Romsilva, prin concedieri colective ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari.
Potrivit acesteia persoanele disponibilizate prin concedieri colective beneficiază de următoarele drepturi:
a) la momentul disponibilizării, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se face disponibilizarea;
b) indemnizația de șomaj, stabilită conform reglementărilor legale în vigoare precum și un venit de completare, venitul lunar de completare este egal cu diferența dintre salariul individual net mediu pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului când se face disponibilizarea.
Deși a fost concediat în condițiile arătate mai sus, reclamanta nu a beneficiat de aceste măsuri de protecție socială prevăzute de Lg.174/2006.
Pârâta Direcția Silvică Mai nvocat faptul că reclamanta nu putea beneficia de aceste dispoziții deoarece la data disponibilizării reclamantei 06.11.2007, legea nu era aplicabilă art.1 Lg.174/2006 făcând referire la concedierile colective efectuate până la 31 martie 2007.
Apărarea pârâtei nu poate fi primită deoarece prin HG 1376/2007 se prevede că termenul prevăzut la art.1 Lg.174/2006 se modifică și devine 31 decembrie 2008.
Ca atare, măsurile prevăzute de Legea 174/2006 se aplică și reclamantei, disponibilizat la 06.11.2007.
Potrivit art. 70 al.1 și 3 din Codul muncii angajatorul are obligația să notifice în scris sindicatul, inspectoratul teritorial d e muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă intenția de concediere colectivă cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.
Aceiași obligație este prevăzută și în art. 50 din Legea 76/2002.
Pârâta - Direcția Silvică TSt rebuia să întocmească liste nominale cu persoanele beneficiare ale măsurilor de protecție socială, programul de restructurare, statele pentru plata drepturilor respective și pentru acordarea venitului de completare se va depune contractul colectiv de muncă, hotărârea Consiliului de Administrație cu privire la posibilitatea de acordare a altor forme de compensații, prevăzute de art. 2 al.5 Lg.174/2006.
Din actele dosarului rezultă că pârâta - Direcția Silvică T S nu a respectat aceste prevederi în sensul că nu a depus situația nominală a tuturor salariaților disponibilizați, statele de plată, adeverințe privind veniturile persoanelor disponibilizate.
Ca atare a fost obligată pârâta la plată către reclamantă a unor despăgubiri conform art2 lit.a și art.2 pct.2 lit.b Lg.174/2006 pe perioada cuprinsă între data disponibilizării și pronunțarea hotărârii, AJOFM M neavând nici o culpă în neacordarea acestora.
În continuare a fost obligată AJOFM M la plata venitului în completare până la expirarea perioadei de 12 luni, neputând reține susținerea că reclamanta a fost disponibilizată în condițiile Codului Muncii și nu în baza Legii 174/2006.
În acest sens pârâta - Direcția Silvică TSc ompletând documentația necesară acordării venitului în completare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta, și pârâtele AJOFM M și ROMSILVA -Direcția Silvică Dr.Tr.S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a criticat sentința doar sub aspectul duratei pentru care pârâta AJOFM Maf ost obligată la plata ajutorului de completare prevăzut de legea nr. 174/2006, și anume 12 luni în loc de 24 cum ar fi fost corect.
Recurenta Regia Națională A Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică DR.TR. S, a arătat în recursul formulat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a instanței. Aceasta deoarece litigiul are ca părți personal silvic, și potrivit art. 58 din OUG 59/2000, acestuia i se aplică prevederile legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, și deci competența revine instanței de contencios administrativ.
Pe fond a fost criticată sentința arătându-se în esență că reclamanta nu a beneficiat de prevederile legii nr. 174/2006, deoarece la momentul disponibilizării acestuia legea nu mai era aplicabilă. Aceasta deoarece art. 1 din lege face referire la concedierile colective intervenite până la data de 31 martie 2007, iar reclamanta a fost concediată la 06 11 2007.
A mai arătat recurenta că prevederile legale referitoare la termenul până la care se aplicau prevederile legii nr. 174/2006 au fost modificate, termenul până la care se aplica legea respectivă fiind prelungit și la concedierile ce urmau să se facă până la data de 31 dec. 2008, prin HG 1376/2007.
Aceste modificări au intervenit însă la data de 19 11 2007 deci după data concedierii reclamantei, și deci recurenta nu putea să-i facă acestuia aplicarea dispozițiilor legii respective.
De asemenea, recurenta a mai arătat că plata sumelor necesare pentru acordarea indmnizației de șomaj și a venitului de completare se face de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, gestionat de pârâta AJOFM.
Recurenta AJOFM Maa rătat în esență în recursul formulat că reclamanta nu putea beneficia de ajutorul de completare prevăzut de Legea nr. 174/2006 deoarece aceasta a fost concediată în baza art. 65 din CM, că drepturile respective nu s-au cerut, pârâta Regia Națională Pădurilor neântocmind actele prevăzute de lege pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturile respective.
A mai arătat recurenta că motivul concedierii reclamantei nu are legătură cu motivele prevăzute în legea nr. 174/2006, și că reclamanta a fost disponibilizată după data de 31 martie 2007, dată prevăzută în legea respectivă.
Chiar dacă acest termen a fost prelungit prin hotărârea guvernului, această prelungire a intervenit de asemenea după concedierea reclamantei și deci prelungirea nu operează retroactiv.
Analizând recursurile formulate, instanța reține următoarele;
Cu privire la recursul reclamantei, acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr 174/2006, persoanele disponibilizate prin concedieri colective de la Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prevăzute la art. 1, ca urmare a predării treptate a pădurilor către proprietari, beneficiază de următoarele drepturi:
a) la momentul disponibilizării, respectiv desfacerii contractului individual de muncă, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările, comunicat de Institutul Național de Statistică;
b) indemnizația de șomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și un venit lunar de completare. Venitul lunar de completare este egal cu diferența dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mare decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările, comunicat de Institutul Național de Statistică, și nivelul indemnizației de șomaj.
Venitul de completare se acordă lunar de la data stabilirii indemnizației de șomaj, după cum urmează:
a) pe o perioadă de 12 luni, pentru personalul disponibilizat, cu vechime în muncă de până la 12 ani;
b) pe o perioadă de 16 luni, pentru personalul disponibilizat, cu vechime în muncă cuprinsă între 12 și 16 ani;
c) pe o perioadă de 20 de luni, pentru personalul disponibilizat, cu vechime în muncă cuprinsă între 16 și 20 de ani
d) pe o perioadă de 24 de luni, pentru personalul disponibilizat, cu vechime în muncă de peste 20 de ani.
Din actele aflate la dosar reiese că reclamanta are o vechime de peste 20 de ani, astfel că perioada pentru care ar fi trebuit să primească venitul de completare este de 24 de luni, astfel că instanța de fond ar fi trebuit să oblige pârâta AJOFM la plata venitului respectiv până la expirarea perioadei de 24 de luni și nu 12 luni.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta -Romsiva, instanța constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente;
Excepția necompetenței materiale a instanței nu este întemeiată.
Este adevărat că OUG nr 59/2000, prevede că personalului silvic i se aplică dispozițiile legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici.
Potrivit însă art. 1alin.1 din același act normativ, personalul silvic, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscute în România și care își exercită efectiv în domeniul silviculturii profesiunea de silvicultor.
Art. 4 arată care sunt categoriile de personal silvic și anume;
a) personal silvic cu pregătire superioară, format din ingineri - absolvenți ai facultății de silvicultură;
b) personal silvic cu pregătire superioară de scurtă durată, format din subingineri - absolvenți ai colegiului forestier;
c) personal silvic cu pregătire medie, format din tehnicieni - absolvenți ai școlii tehnice silvice postliceale, precum și din brigadieri silvici și pădurari, absolvenți ai liceului silvic;
d) personal silvic cu pregătire de bază, respectiv brigadieri silvici și pădurari, absolvenți ai școlii profesionale silvice.
Din carnetul de muncă al reclamantei reiese că pregătirea acesteia este operator la fabricarea cherestelei, așa încât aceasta nu face parte din personalul silvic în înțelesul OUG. Nr. 59/2000, și deci nu îi sunt aplicabile dispozițiile legii nr 188/1999 așa cum susține recurenta.
Nici celălalte motive de critică nu sunt întemeiate.
Este adevărat că inițial în textul legii nr. 174/2006, s-a prevăzut că aceasta se aplică personalului disponibiizat până la data de 31 martie 2007, iar reclamanta a fost concediată la data de 06 11 2007. Termenul respectiv a fost însă prelungit prin hotărârea guvernului până la data de 31 decembrie 2008.
Chiar dacă această prelungire a intervenit la data de 19 11 2007, după data concedierii reclamantei, formularea din actul normativ respectiv nu poate fi interpretat în sensul că între 31 martie 2007 și 19 11 2007 ar fi intervenit o întrerupere a aplicării legii respective, și că ea s-ar aplica doar persoanelor concediate după această dată.
În aceste condiții instanța de fond a reținut în mod corect că pârâta avea obligația să întocmească actele prevăzute de lege pentru ca reclamanta să poată beneficia de venitul de completare, lucru pe care aceasta nu l-a făcut.
Susținerea acesteia în sensul că sumele necesare pentru plata acestor drepturi s-ar face din fondul asigurărilor pentru șomaj, nu conduce la exonerarea acestei pârâte de plata drepturilor pe care reclamanta nu le-a primit din culpa pârâtei.
Nici critica privind obligarea doar a acestei pârâte la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată.
Instanța de fond a obligat-o doar pe aceasta la cheltuieli de judecată deoarece culpa pentru neplata drepturilor respective până la data pronunțării sentinței aparține acestei pârâte. Chiar dacă și cealaltă pârâtă a fost obligată la plata drepturilor respective, aceasta a fost obligată după cum se poate observa din dispozitivul sentinței la plata acestor drepturi pentru perioada de după pronunțarea sentinței, și aceasta nu în baza faptului că ar avea o culpă ci pentru faptul că potrivit legii respective, venitul de completare se plătește din fondul asigurărilor pentru șomaj, administrat de către pârâta AJOFM.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta AJOFM M, nici acesta nu este fondat pentru considerentele expuse mai sus, atât cu privire la lipsa culpei acestei pârâte cât și cu privire la neaplicarea dispozițiilor legii nr. 174/2006 în cazul reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 304 pct 9 cod proc. Civ. și 312 cod. Proc. Civ. va fi admis recursul reclamantei și vor fi respinsr recursurile pârâtelor.
Va fi modificată sentința în sensul că va fi obligată pârâta AJOFM M la plata venitului de completare până la expirarea perioadei de 24 de luni.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 cod proc. Civ. vor fi obligate pârâtele la 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1497 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
Respinge recursurile formulate de pârâtele REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ DR TR S și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M, împotriva sentinței civile nr.1497 din 27 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că obligația pârâtei AJOFM M subzistă până la expirarea perioadei de 24 de luni.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatele către recurenta-reclamantă la 300 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.-
4 ex/AS 11 12 2008
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
