Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1021/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1021
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții și -, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 432 din data de 14 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenți-reclamanți și și intimații-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursurile sunt motivate și au fost declarate în termen legal.
De asemenea, se învederează că prin Încheierea nr.7408 din 2 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală s-a dispus respingerea cererilor de abținere a domnilor judecători din cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâții să fie obligați la plata sporului de vechime în muncă începând cu 1.01.2001 la data rămânerii definitive a hotărârii și pe viitor, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând
- 2 -
cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești și să se efectueze cuvenitele mențiuni în cărțile lor de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sporul de vechime a fost acordat prin Legea nr.50/1996, iar prin OG nr.83/2000 vechimea în muncă nu a mai fost prevăzută, însă nici nu s-a mai abrogat art.33 din Legea nr.50/1996 republicată, care reglementa acest drept atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar.
S-a mai susținut că în baza aceluiași text de lege, personalul auxiliar de specialitate continuă să primească sporul de vechime și cum dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 își produc efectele juridice pentru personalul auxiliar de specialitate, este firesc ca aceste dispoziții să se aplice și magistraților.
În drept, au fost invocate disp.art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 și art.41 și art.53 din Constituția României, precum și prev.art.284 alin.2 Codul muncii.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada ianuarie 2001 - decembrie 2003, întrucât, potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, coroborat cu art.3 alin.1 din același act normativ, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv 3 ani, cerându-se în consecință respingerea acțiunii reclamanților pentru această perioadă ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Și ceilalți pârâți au formulat întâmpinări cu aceeași motivare.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.432/14 martie 2007 Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2001 -decembrie 2003 și s-a respins acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă, iar în rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților este întemeiată, apreciindu-se că potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat și că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
În cauza de față este vorba de un drept patrimonial, de creanță și cum acțiunea introductivă a fost înregistrată la prima instanță la data de 18.01.2007, iar reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de vechime actualizat cu indicele de inflație pe perioada 1.01.2001 - la zi, soluția corectă este aceea a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada ianuarie 2001 - decembrie 2003.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că sistemul de salarizare instituit prin OG 83/2000 și apoi prin OUG 177/2002 a avut în vedere eliminarea unor categorii de sporuri pentru magistrați și includerea acestora în valoarea coeficientului de multiplicare pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară.
- 3 -
Indemnizația prevăzuta de legislația privind salarizarea funcției de magistrat este unica forma de remunerare lunară pentru activitatea efectuată și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
S-au păstrat numai acele adaosuri la indemnizație ce rezultau din existența unor condiții speciale, apreciate ca atare de legiuitor, sporuri care, datorită naturii lor, nu puteau fi incluse în coeficientul de multiplicare și care se aplică numai anumitor categorii de magistrați.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanții au formulat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
În motivarea recursurilor se arată că sporul de vechime a fost reglementat prin art.33 din Legea nr.50/1996, care s-a aplicat atât magistraților, cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, până la intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, care a modificat și completat Legea nr.50/1996, statuându-se că prevederile alin.1 și 2 ale art.33 din Legea nr.50/1996 nu sunt aplicabile magistraților.
S-a mai arătat că modificarea sistemului de salarizare al magistraților a condus la aplicarea unui sistem diferențiat prin neacordarea sporului de vechime tuturor angajaților, conform Codului muncii, acest tratament reflectându-se mai ales în privința persoanelor ce au desfășurat activitate și în alte domenii decât pentru cele în care le este recunoscută vechimea în magistratură, iar susținerea conform căreia reclamanții beneficiază de indemnizație lunară, ca unică formă de salarizare, nu poate fi primită întrucât aceasta nu se poate confunda cu interdicția de beneficia de sporul de vechime în muncă, devenind aplicabile disp.art.21 din OG 137/2000 potrivit cărora persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației create prin discriminare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce urmează:
Potrivit deciziei nr.XXXVI/7 mai 2007 pronunțată de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prev.art. pct.32 din OUG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OG nr.160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecători financiari, procurori financiari sau controlori financiari în cadrul Curții de Conturi României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă.
Prin decizia sus-menționată s-a soluționat un recurs în interesul legii, conform art.329 Cod pr.civilă, promovat pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, în condițiile în care problema de drept în discuție fusese soluționată în mod diferit la nivelul instanțelor din țară, dezlegarea dată fiind obligatorie pentru toate instanțele.
Sporul de vechime a fost reglementat prin art.33 din Legea nr.50/1996, care s-a aplicat atât magistraților, cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul
- 4 -
instanțelor, până la intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, care a modificat și completat Legea nr.50/1996, statuându-se că prevederile alin.1 și 2 ale art.33 din Legea nr.50/1996 nu sunt aplicabile magistraților.
Modificarea sistemului de salarizare al magistraților a condus la aplicarea unui sistem diferențiat prin neacordarea sporului de vechime tuturor angajaților, conform Codului muncii, acest tratament reflectându-se mai ales în privința persoanelor ce au desfășurat activitate și în alte domenii decât pentru cele în care le este recunoscută vechimea în magistratură, iar susținerea conform căreia reclamanții beneficiază de indemnizație lunară, ca unică formă de salarizare, nu poate fi primită întrucât aceasta nu se poate confunda cu interdicția de beneficia de sporul de vechime în muncă.
Prin urmare, recurenții-reclamanți aveau dreptul la plata sporului de vechime în muncă, situație, de altfel recunoscută de legiuitor prin adoptarea Legii nr.45/2007.
Prin această decizie, dată în interesul legii, nu s-a rezolvat ca problemă de drept, cea legată de data la care s-a născut dreptul la acțiune pentru promovarea unei cereri ca cea din prezenta cauză, astfel că se aplică dispozițiile referitoare la prescripția dreptului la acțiune, în raport de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii și art.1 și 7 din Decretul nr.167/1958.
Pentru considerentele expuse, curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va admite și, văzând și disp. art.304 pct.9 și 3041.pr.civ. va modifica în parte sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții, începând de la 18 ianuarie 2004 și până la data aplicării Legii nr.45/2007, corespunzător vechimii fiecărui reclamant-recurent, la plata sporului de vechime actualizat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 432 din data de 14 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-,jud.P și Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -.-, nr.6, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâții, începând de la 18 ianuarie 2004, corespunzător vechimii fiecărui reclamant-recurent, la plata sporului de vechime actualizat.
- 5 -
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de prezenta se semnează de
președintele instanței președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/DV
3 ex./8.08.2008
Trib. P nr-
R
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
