Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILA NR. 1025/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, împotriva sentinței civile nr. 137 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta- pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V și intimata- reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta- pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 decembrie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V pentru a fi obligată să-i plătească suma de 74 lei lunar pentru perioada ianuarie 2006 - noiembrie 2007, inclusiv, cu titlu de drepturi speciale bănești pentru refacerea capacității de muncă, drepturi negociate prin contractul colectiv de muncă ( CCM- în continuare) la nivel de unitate, precum și actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariata pârâtei până la data de 1 noiembrie 2007, când a fost pensionată.
A mai susținut că potrivit dispozițiilor art.41 alin.4 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006 și 2007, precum și actului adițional încheiat la acesta, pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului (funcționari public și personal contractual), angajații beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 75 lei/lună, sumă care va fi suportată din bugetul instituției angajatoare. Pârâta a refuzat însă să-i achite aceste drepturi.
A fost invocată sentința civilă nr.244/17 martie 2008 Tribunalului Vâlcea, definitivă și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 522/R-CM/16 iulie 2008 Curții de Apel Pitești, prin care pârâta a fost obligată să plătească fiecăruia dintre salariați suma de 74 lei lunar pentru perioada ianuarie - decembrie 2007, cu titlu de drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă, reclamanta nefăcând parte dintre reclamanții din cauza menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Drepturile bănești solicitate de reclamantă pentru perioada dedusă judecății nu existau și nu au fost negociate până la încheierea actului adițional din data de 27 iunie 2007, acesta producându-și efectele de la data încheierii lui.
S-a susținut că pârâta nu a refuzat să acorde salariaților drepturile speciale care formează obiectul acțiunii, ci s-a aflat în imposibilitatea de a le acorda din cauza lipsei fondurilor cu această destinație.
De asemenea, a solicitat Consiliului Județean V, prin adresa nr. 26159/15 august 2007, fonduri în cuantum de 88.717,88 mii lei, iar prin Hotărârea Consiliului Județean V nr.18/13 februarie 2008 fost aprobat bugetul instituției pentru suma de 75.797 mii lei, buget care a fost cu precădere destinat acoperirii cheltuielilor de funcționare în bune condiții a instituției (salarii, utilități, hrană, medicamente, cazarmament și drepturi materiale, asistați, prestații sociale pentru persoane cu handicap).
În condițiile în care nu au existat fonduri suficiente, pârâta s-a apărat în sensul că nu avea cum să plătească drepturile bănești speciale solicitate prin acțiune.
S-a precizat prin întâmpinare că la data de 8 septembrie 2008, pârâta a acordat tuturor salariaților drepturile speciale pentru anul 2007, urmând ca după rectificarea bugetului care urmează să fie aprobat de către Consiliul Județean V, aceste drepturi ă fie acordate în mod eșalonat.
S-au invocat și prevederile art.41 alin. 5 din actul adițional la CCM potrivit cărora drepturile care formează obiectul judecății se acordă în cadrul prevederilor legale și numai după aprobarea prin hotărâre a Consiliului Județean și în limita fondurilor alocate cu această destinație.
Prin sentința civilă nr.137 din 11 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 74 lei/lunar pentru perioada ianuarie 2006 - 1 noiembrie 2007, cu titlu de drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de angajată a pârâtei, desfășurând activitate în calitate de bucătar până la data de 1 noiembrie 2007, astfel cum rezultă din adeverința nr. 3995/9 februarie 2009 eliberată de pârâtă.
Potrivit prevederilor art.41 alin.4 din CCM la nivelul instituției pârâte pe anii 2006 și 2007, completate prin prevederile art.41 din actul adițional încheiat la CCM, pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului, funcționarii publici și personalul contractual beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă în sumă de 74 lei/lună, sumă care va fi suportată din bugetul instituției angajatoare.
Având în vedere împrejurarea că dispozițiile mai sus menționate ale CCM au putere de lege între părțile contractante, pârâta nu se poate apăra în sensul că aceste drepturi bănești cu caracter special pentru asigurarea sănătății, securității muncii și protecției personalului se acordă în mod condiționat, în raport de aprobarea prin hotărâre a Consiliului Județean
Astfel fiind, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, reclamanta fiind îndreptățită să i se plătească de către pârâtă suma de 74 lei/lună pentru perioada ianuarie 2006 - 1 noiembrie 2007, cu titlu de drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă, sume de bani care urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Actualizarea se impune având în vedere pe de o parte dispozițiile art.161 alin.4 Codul muncii, iar pe de altă parte împrejurarea că de la data la care sumele de bani datorate reclamantei cu titlu de drepturi bănești speciale pentru refacerea capacității de muncă trebuiau să fie plătite de către pârâtă, a intervenit o devalorizare notorie a puterii de cumpărare a monedei naționale, astfel încât pentru o reparare integrală a prejudiciului suferit de către reclamantă se impune și actualizarea cu indicele de inflație, după cum s-a reținut mai sus.
Împotriva sentinței civile nr.137/11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a formulat în termen recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii.
Se arată în motivarea recursului formulat, că sentința este nelegală, întrucât la pronunțarea acesteia instanța a aplicat greșit legea și actele normative în vigoare.
În mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, fără a se avea în vedere că prin Hotărârea nr.141 din 31 august 2007, Consiliul Județean Vaa probat rectificarea bugetului V, însă nu a hotărât asupra acordării acestor drepturi, așa cum prevede art.41 alin.5 din actul adițional la Contractul colectiv de muncă.
Aceste fonduri au fost alocate, însă nu a fost prevăzută destinația lor, respectiv alocarea sumei de 74 lei/lună pentru fiecare salariat, situație în care recurenta s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților aceste drepturi.
De asemenea, aceste drepturi se încadrează în clasificația economică la articolul "cheltuieli salariale în bani", neputând fi încadrate la bunuri și servicii, suma respectivă de 74 lei reprezentând venit impozabil.
Față de cele arătate, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
În mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei, reținând că aceasta trebuie să plătească salariaților angajați cu contract individual de muncă, drepturile salariale pentru refacerea capacității de muncă.
Conform actului adițional la Contractul colectiv de muncă, în capitolul IV art.41 (4) se prevede că pentru menținerea sănătății și securității muncii, asigurarea protecției personalului (funcționari publici și personal contractual), aceștia beneficiază de drepturi salariale pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de 74 lei/lună, sumă care va fi suportată din bugetul instituției, titlul 20 (bunuri și servicii).
Prevederile Contractului colectiv de muncă sunt obligatorii pentru părți, cu atât mai mult cu cât acestea sunt rezultatul negocierilor dintre părți, devenind legea acestora, care trebuie respectată ca atare.
Potrivit art.244 din Codul muncii și art.31 alin.1 din Legea nr.130/1996, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe tot parcursul acestuia ori de câte ori părțile convin.
Contractul colectiv de muncă a cărui parte este actul adițional înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială V sub nr.4755 din 28 iunie 2007, devenit legea părților și trebuie respectată.
Pe de altă parte, la data de 17 august 2007, s-a întocmit raportul de specialitate al Direcției Economice din cadrul Consiliului Județean V, în cuprinsul căruia se arată că urmează a fi repartizată o sumă provenită din impozitul pe venit către mai multe sectoare, printre care figurează și asigurarea fondului în vederea acordării drepturilor conform contractului colectiv de muncă pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
La aceeași dată s-a întocmit expunerea de motive nr.10869 a Consiliului Județean V la proiectul de hotărâre privind rectificarea bugetului propriu al județului V, în care la pct.B lit.h se regăsește propunerea de alocare a sumelor necesare achitării drepturilor bănești asumate prin contractul adițional nr.4755 din 28 iunie 2007.
La data de 31 august 2007 s-a adoptat Hotărârea Consiliului Județean V nr.141, în care este menționată suma de 74 lei/lună pentru funcționarii publici și personalul contractual al pârâtei.
Se precizează că, anexele acestei hotărâri fac parte integrantă din aceasta.
De aceea, hotărârea instanței de fond este legală, întrucât a fost îndeplinită condiția prevăzută în actul adițional de a se stabili fondurile alocate prin Hotărârea Consiliului Județean
Așa fiind recursul nu este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, împotriva sentinței civile nr.137 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/16.06. 2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
