Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1044/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 1044/R/2008
Ședința publica din data de 14 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Laura Dima Ioan Daniel
- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 282 din 11 februarie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr- privind și pe pârâta INTERNAȚIONAL SRL având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă reclamanta recurentă și pentru pârâta intimată consilier juridic, care depune delegația la dosar, la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că ecursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 23 aprilie 2008, s-a depus de către pârâta intimată întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reclamanta recurentă.
Se constată, de asemenea, că s-a formulat de către pârâta intimată o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Reclamanta recurentă solicită amânarea cauzei în vederea studierii întâmpinare.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei întrucât întâmpinarea a fost depusă la data de 23 aprilie 2008, cauza lăsându-se la a doua strigare.
Întrebată fiind de instanță reclamanta recurentă arată că drepturile salariale se plăteau în data de 20 lunii pentru luna anterioară, aspect confirmat și de reprezentanta pârâtei intimate.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că se acordă alimente și nu tichete de masă.
Reclamanta recurentă infirmă acest aspect.
Reclamanta recurentă și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai are alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acorda cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului arătând că a acțiunea nu este prescrisă, că refuzul societății de a-i acorda tichete de masă nu se justifică și că cererea pentru acordarea daunelor interese se justifică întrucât angajatorul a tergiversat înregistrarea demisiei sale.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului arătând că acțiunea este prescrisă, a depus grilele de salarizare cum a fost calculat salariul reclamantei recurente, iar temporar când situația economică permitea, acorda alimente și nu tichete de masă și i s-a plătit reclamantei recurente salariul și concediul de odihnă.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 282 din data de 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantei, împotriva pârâtei INTERNAȚIONAL, ca fiind prescrisă pentru perioada octombrie 2004 -18 decembrie 2004 pentru drepturi salariale și pentru perioada 1 noiembrie 2004 - 18 decembrie 2004 pentru tichete de masă. S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei împotriva pârâtei pe perioada 19 decembrie - 20 decembrie 2004 privind drepturile bănești și tichete de masă, precum și pentru daune interese în cuantum de 5000 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă în baza contractului individual de muncă nr. 4861 încheiat la data de 2 iunie 2004 și și-a început activitatea la data de 28 mai 2004, având funcția de gestionar la magazinul din Z ( 9).
Reclamantei i-a fost desfăcut contractul individual de muncă prin decizia nr. 7657 din 29 decembrie 2004 emisă de către societatea pârâtă, începând cu data de 20 decembrie 2004 ( 10).
În temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. l lit. c din Codul muncii tribunalul a constatat că întrucât reclamanta a formulat acțiunea la data de 18 decembrie 2007, până la data de 18 decembrie 2004 acțiunea este prescrisă.
În ceea ce privește acțiunea reclamantei pentru zilele de 19 și 20 decembrie 2004, s-a reținut că este nefondată, deoarece din contractul individual de muncă încheiat între reclamantă și societatea pârâtă ( 9), rezultă că salariul de bază lunar brut negociat între părți era de 3.000.000 lei vechi, în acord cu realizările.
Dat fiind faptul că negocierea salariului reclamantei a fost făcută în acord cu realizările efective, iar martorul ( ) arată în depoziția sa că reclamanta nu a beneficiat de o bună aprovizionare cu marfă, rezultă că și realizările acesteia erau în consecință, deci capătul de cerere privind acordarea unui salariu de 7.000.000 lei vechi lunar net apare ca nefondată.
Referitor la tichetele de masă, instanța a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1999, societatea pârâtă nu poate fi obligată la acordarea tichetelor de masă către salariați câtă vreme conducerea societății nu și-a asumatoastfel de obligație, acțiunea reclamantei apărând ca nefondată și în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Legat de solicitarea reclamantei la obligarea pârâtei la plata de daune interese, instanța a apreciat că nici acest capăt de cerere al acțiunii reclamantei nu este fondat, deoarece reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin demisie, conform deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 7.657 din 29 decembrie 2004 emisă de către societatea pârâtă ( 10), iar reclamanta era datoare să acorde societății pârâte un termen de preaviz.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea Sentinței Civile nr. 282/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta a apreciat soluția instanței că este lipsită de temei legal întrucât plata drepturilor salariale și daune-interese nu au fost prescrise deoarece termenul de prescripție a început să curgă din data de 20.12.2004, la încetarea contractului său individual de munca, iar acțiunea civilă a fost depusă de către recurentă la Tribunalul Sălaj în data de 18.12.2007.
Cererea privind acordarea diferenței de drepturi salariale a fost justificată, chiar pârâta a administrat la dosarul cauzei grila de salarizare în care recurenta figurat pentru luna decembrie 2004 cu un calcul în două modalități = o grila conform salariului care a fost primit în fapt de către recurentă și o alta grila din care a reieșit un alt salariu pe care era în drept să-l primească recurenta.
S-a apreciat că refuzul societății comerciale de a acorda tichetele de masa nu s-a justificat, pentru că acest drept i-a fost confirmat și de către Inspectoratul Teritorial d e munca al județului B, în data de 18.02.2005 prin adresa nr. 32796. De asemenea, la dosarul cauzei există copia după adresa nr. 1494/03.03.2005 prin care a fost înștiințată recurenta chiar de către pârâtă pentru a se prezenta la sediul din O în vederea ridicării acestor tichete.
Recurenta a mai invocat că cererea privind acordarea de daune-interese este întemeiată având în vedere că tergiversarea angajatorului cu privire la înregistrarea demisiei sale din funcția de gestionar a fost de natura să-i aducă prejudicii de ordin moral și mai ales patrimonial, în sensul că a fost obligată să-și continue activitatea din moment ce angajatorul nu a efectuat inventarul, în condițiile în care ar fi putut obține venituri mai mari de pe urma exercitării activității de agent de asigurări care presupunea un contract de mandat. Din copia deciziei de impunere anuală pe care a administrat-o în probațiune a reieșit că veniturile pe care le-a obținut urmare a vânzării polițelor de răspundere civilă auto în anul 2003, în condițiile în care mai avea un loc de munca.
A apreciat că au fost întrunite condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii angajatorului față de salariat: faptă ilicită, constând în refuzul angajatorului de a înregistra demisia cu data de 01.11.2004, data la care a fost înaintată, aceasta fiind înregistrată doar în data de 30.11.2004, dovada în acest sens a fost adresa de la.M B, prejudiciul și raportul de cauzalitate.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 312 alin.1 și 2 Cod.pr.civ. raportat la prevederile art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata INTERNAȚIONAL prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nefondat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta arătat că din Contractul individual de muncă al recurentei rezultă că aceasta a fost angajată cu contract individual de muncă pe postul de gestionară la Magazinul din Z, până în data de 20.12.2004, când și-a încetat raporturile de muncă prin demisie, conform Deciziei nr. 7657/29.12.2004. Recurenta a avut dreptul la un salariu lunar brut de 3.000.000. ROL, în acord, și așa cum a reieșit și din statele de plată, precum și din înscrisurile-dispoziții de plată ( care au dovedit ridicarea salariului ) recurenta a primit salariul conform vânzărilor realizate în fiecare lună.
Cu privire la tichetele de masă, intimata-pârâtă a arătat că a dovedit că societatea nu și-a asumat obligația de a acorda lunar salariaților tichete de masă, neavând loc nici o negociere între reprezentanții salariaților și angajator în acest sens. Conform cap. 6 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate nr. 38/03.03.2004 " la salariul de bază angajații au putut beneficia de sporuri, adaosuri ", fără a face referire la acordarea tichetelor de masă.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a societății la plata de daune interese în cuantum de 5.000 lei s-a dovedit faptul că nu au fost întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului, întrucât desfacerea contractului de muncă a avut loc ca urmare a demisiei depuse de fosta salariată, fiind absolut de neimaginat situația de a obliga salariata de a desfășura activitate contra voinței sale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este parțial fondat, urmând să îl admită în parte, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din Contractul individual de muncă al recurentei-reclamante (fila 10 dosar fond) și așa cum au confirmat și părțile în ședința publică din 14 mai 2008 intimata-pârâtă plătește salariile în data de 20 lunii pentru luna anterioară. Drept urmare, salariul aferent lunii noiembrie 2004 trebuia să îi fie achitat recurentei în 20 decembrie 2004, iar cel aferent lunii decembrie 2004 în 20 ianuarie 2005.
Având în vedere că în conformitate cu art. 7 alin. (1) din Decretul nr.167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, că intimata era obligată la plata unor prestații succesive astfel încât dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție distinctă (art. 12 din același act normativ) și că termenul de prescripție este de 3 ani conform art. 283 alin.(1) lit. c) din Codul muncii, Curtea constată că în mod netemeinic prima instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și pentru plata salariului aferent perioadei 01.11.2004-20.12.2004, în condițiile în care acțiunea recurentei a fost înregistrată la data de 18.12.2007.
Referitor la tichetele de masă, se reține că prin Adresa nr. 1494 din 03.03.2005 (fila 29 dosar fond) intimata-pârâtă i-a solicitat recurentei-reclamante să se prezinte la sediul societății pentru a-și ridica tichetele de masă. Apreciind că prin acest înscris intimata-pârâtă a recunoscut în mod expres dreptul a cărui acțiune se prescrie, Curtea apreciază că în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 a operat o întrerupere a cursului prescripției dreptului recurentei de a solicita tichetele de masă. În consecință, în mod nelegal prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2004-18.12.2004, în condițiile în care conform art. 17 din Decretul nr. 167/1958 întreruperea cursului prescripției determină începerea cursului unei noi prescripții extinctive după încetarea cauzei de întrerupere.
De asemenea, deși în dispozitivul hotărârii s-a admis în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2004-18.12.2004, din considerentele hotărârii rezultă că acest petit a fost respins ca nefondat, astfel încât există contrarietate între cele două părți ale hotărârii, fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește daunele interese solicitate instanța de fond a omis să analizeze motivele invocate de către reclamantă, astfel încât cu privire la hotărârea pronunțată nu se poate exercita un control judiciar eficient.
Sub acest aspect, este de observat că în considerentele sentinței nu
s-a răspuns motivat la apărările reclamantei, iar considerentele expuse în sentința atacată sunt străine de cele solicitate de către reclamantă, cele expuse de către aceasta nefiind analizate. Astfel, deși reclamanta a invocat că refuzul angajatorului de a-i înregistra demisia i-a adus prejudicii de ordin moral, tribunalul a respins acest petit motivând că întrucât contractul individual de muncă al reclamantei a încetat prin demisie, aceasta era obligată să acorde societății un termen de preaviz.
Conform art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Aceste dispoziții au fost edictate atât în interesul unei bune administrări a justiției și a încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de realiza controlul judiciar. Obligația instanțelor de a-și motiva în mod corespunzător deciziile reprezintă și una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că absența motivării poate impieta asupra dreptului menționat anterior mai ales în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară.
Reținând că prima instanță a pronunțat hotărârea prin admiterea în mod nelegal a excepției prescripției dreptului la acțiune, că petitul referitor la acordarea daunelor interese nu este motivat și că există și contrarietate între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia, Curtea apreciază că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei. În consecință, în temeiul art. 304 pct.7 și 312 alin. 3 și art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul, se va casa în parte a sentinței și se va trimite spre rejudecare primei instanțe cauza sub aspectul cererii de acordare a drepturilor salariale pentru perioada 01.11.2004-20.12.2004 și a tichetelor de masă, precum și a daunelor interese, petite care vor fi soluționate pe fond conform considerentelor expuse anterior.
Deși prima instanță s-a pronunțat pe fond în ceea ce privește cererea reclamantei pentru acordarea drepturilor salariale și a tichetelor de masă pentru perioada 19.12.2004-20.12.2004, Curtea apreciază că se impune casarea sentinței și pentru această perioadă, pentru a se realiza soluționarea unitară a acestor petite, o eventuală analiză a instanței de control judiciar asupra acestor capete de cerere respinse pe fond echivalând cu o antepronunțare.
De asemenea, întrucât așa cum s-a învederat anterior s-a admis în mod nelegal excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata drepturilor salariale aferente doar perioadei 01.11.2004-20.12.2004, se va menține dispoziția de respingere ca prescrisă a cererii reclamantei de acordare a drepturilor salariale pentru luna octombrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 282 din 11.02.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar -, pe care o casează în parte și în consecință trimite spre rejudecare primei instanțe cauza sub aspectul cererii de acordare a drepturilor salariale pentru perioada 01.11.2004-20.12.2004 și a tichetelor de masă, precum și a daunelor interese.
Menține dispoziția de respingere ca prescrisă a cererii reclamantei de acordare a drepturilor salariale pentru luna octombrie 2004.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. 3EX./06.06.2008
JUD.FOND.,
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
