Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1052/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.1052/R/2008
Ședința publică din 14 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR împotriva sentinței civile nr.360 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții și precum și pârâtul TRIBUNALUL CLUJ având ca obiect calcul drepturi salariale
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților la prima și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs depus la dosar de pârâții recurenți, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
În baza actelor de la dosar, curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.360 din 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă excepția necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Cluj, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință au fost obligați pârâții de rândul 1 și 2 să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând diferența dintre indemnizația de judecător cu grad de curte de apel și indemnizația efectiv încasată în perioada 01.04.2006 - 01.11.2007 pentru reclamanta și în perioada 01.04.2006 - 15.07.2006 pentru reclamanta, actualizate până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul de rândul 1 să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligat pârâtul de rândul 3 să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele au grad profesional de judecător de curte de apel și au exercitat funcția de președinte secție penală la Tribunalul Cluj - și președintele Judecătoriei Cluj - -.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1108/C/2006 i s-a stabilit fiecăruia o indemnizație care a pornit de la coeficientul de multiplicare aferent funcției de conducere deținute.
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii de numire în funcție a precizat că exercitarea funcției de conducere se face cu păstrarea drepturilor salariale deținute.
Având o astfel de indemnizație, reclamantele au fost discriminate față de ceilalți judecători care aveau gradul profesional superior instanței și nu exercitau funcții de conducere.
Nu este corect să exerciți o funcție de conducere cu gradul profesional superior și să fi plătit cu o indemnizație mai mică decât alt judecător cu același grad profesional și fără funcție de conducere.
În temeiul art.5 alin.4 din Legea nr.53/2003 cererea reclamantelor a fost admisă și în consecință pârâții de rândul 1 și 2 au fost obligați să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând diferența dintre indemnizația de judecător cu grad de curte de apel și indemnizația efectiv încasată în perioada 01.04.2006 - 01.11.2007 pentru reclamanta și în perioada 01.04.2006 - 15.07.2006 pentru reclamanta, actualizate până la data plății efective.
Conform prevederilor Decretului 92/79, pârâtul de rândul 1 fost obligat să efectueze cuvenitele modificări în carnetul de muncă al fiecărei reclamante.
În conformitate cu prevederile Legii nr.500/2002, pârâtul de rândul 3 fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de către reclamante.
Excepțiile invocate au fost respinse, deoarece reclamantele solicită drepturi salariale cuvenite și neîncasate și în conformitate cu prevederile Legii nr.500/2002 are calitatea de a aloca fondurile necesare plății.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției au declarat recurs.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii îndreptate împotriva sa.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor atâta vreme cât dispozițiile legale incidente sunt foarte clare în sensul admiterii acestor excepții.
Astfel, potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București, motiv pentru care s-a solicitat instanței de fond să-și decline competența în favoarea acestei instanțe.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și inadmisibilitatea acțiunii s-a arătat că instituția nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamantele intimate, astfel încât acestea să fie îndreptățite să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept și nicidecum Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cererea de chemare în judecată formulată direct împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă.
În sensul celor de mai sus rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului respectiv Parlamentului potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că aceasta asigură însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum și supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetară și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții admiterea cererii formulate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, în nume propriu ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații Ministerului Economiei și Finanțelor încălcându-se astfel reguli prevăzute la art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, respectiv "(1) Cheltuielile bugetare au destinația precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1 alin.2 și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
(3) Nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".
Pe de altă parte, potrivit art.20 și 21 din aceeași lege sus menționată, Ministerul Economiei și Finanțelor nici nu are calitatea de ordonator de credite, această calitate având-o ministerul respectiv conducătorul pârâtului de rândul 2.
În acest sens, bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat prin Legea nr.486/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.1043/29.12.2006 iar conform art.4 alin.1 și alin.2 din Legea nr.500/2002, legea bugetară anuală prevede și autorizează pentru anul bugetar veniturile și cheltuielile, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maximă care nu poate fi depășită. Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate, atâta timp cât acestea nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală. Iar legea bugetară anuală poate fi modificată în cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare, legi care potrivit art.17 alin.1 sunt elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta și adoptate de Parlamentul României.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției s-a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului în ce privește soluționarea acestei spețe, având în vedere că potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006, competența soluționării cererilor privind drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat magistraților și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
De asemenea având în vedere dispozițiile art.36 din OUG nr.27/2006, în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Potrivit dispozițiilor art.36 din OUG nr.27/2006 "(1) Personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliul Superior al magistraturii, parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin.(1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
În privința primului motiv de recurs, invocat de ambele pârâte, respectiv necompetența materială a primei instanțe, Curtea reține că în mod corect a fost sesizată prin hotărârea recurată, diferența dintre prezenta acțiune, având ca obiect nu stabilirea unui drept de natură salarială, ci acordarea drepturilor salariale corespunzătoare gradului de judecător la Curtea de Apel și acțiunea prevăzută de art.36 alin.1 și 2 din OUG nr.27/2006 care are ca obiect modul de determinare, de stabilire a drepturilor salariale.
Astfel, Curtea de Apel constată că sub acest aspect, hotărârea recurată a respectat normele de competență prevăzute de art.2 alin.1 lit. c pr.civ. care atribuie tribunalelor competența soluționării litigiilor de muncă.
Nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art.36 din OUG nr.27/2006 datorită naturii juridice a acțiunii, după cum s-a menționat anterior, Curtea reține că reclamantele nu aveau obligația urmării procedurii prealabile prevăzute de același act normativ, astfel încât nu este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, subsumată celui de-al doilea motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției.
De asemenea, susținerile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar), considerente care răspund atât excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, cât și apărărilor de fond subsumate acelorași norme juridice.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri formulate în cauză, menținând hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile 360 din 28 februarie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar -, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
2 ex./29.05.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
