Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1060/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1060/R/2009
Ședința publică din 27 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja președintele secției
- - - vicepreședinte al instanței
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 782 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, și -, precum și pe pârâtul TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
dezbaterilor fost consemnat în încheierile de ședință din 21 aprilie 2009 și 23 aprilie 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.782 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocate din oficiu de instanța și s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respins excepția necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins excepția prescripției invocate de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CLUJ, Tribunalul Cluj.
Pârâții Tribunalul Cluj, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției, au fost obligați în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu luna noiembrie 2000 și până la data de 15.04.2008, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant.
Curtea de APEL CLUJa fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
S-a respins cererea privind obligarea plății sumelor menționate și pentru viitor.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de magistrați la Tribunalul Cluj.
În Legea nr.50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în art.47, care a fost abrogat de Guvernul României prin OG 83/2000.
În conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Prin urmare, abrogarea parțială a unui act normativ prin OG nr. 83/2000 reprezintă o modificare a acestuia efectuată printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanță de guvern și nu se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000.
Această intervenție a Guvernului României a prejudiciat magistrații și personalul auxiliar, deoarece ca urmare a specificului activității aceștia erau îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare. Chiar dacă ulterior acestei intervenții au fost alte acte normative care au majorat indemnizațiile reclamanților, ele nu au privit acest spor, ci au adaptat în context general salariile persoanelor care lucrează în activitatea judiciară la situația economică a statului.
Întrucât toate aspectele avute în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr.50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate inclusiv a reclamanților, aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, dreptul reclamanților este actual și evident.
În acest sens, sunt de amintit și prevederile Directivei nr. 89/391/CEE, implementată în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 319/2006, care prin art. 6 prevăzut obligația generală a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de muncă. Ca urmare, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constituie într-un echivalent bănesc privind asigurarea securității și sănătății, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație (în sensul îndeplinirii de către angajator obligației imperativ prevăzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului magistrații sunt nevoiți să suporte cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede că: "Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători". Acest spor trebuie acordat tocmai ca o măsură eficientă pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice. Așadar, afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia, iar abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
Raportat la art.57 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996. Nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
S-a reținut că excepțiile ridicate de pârâți nu sunt întemeiate. Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității chemării in judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost ridicată în considerarea faptului că acest pârât ar fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu ceea ce nu este real, deoarece în acțiune acest minister a fost chemat pentru a efectua toate demersurile legale ce se impun în vederea asigurării acestor drepturi salariale.
Fiind vorba de drepturi salariale considerate ca stabilite și actuale, excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost respinsă, nefiind aplicabile prevederile art.36 alin.2 din OUG 27/2006.
Excepția prescripției invocată de Ministerul Justiției nu a fost luată în considerare, deoarece față de prevederile art.41 alin.2 și 53 din Constituția României abrogarea unui text legal făcută cu încălcarea Constituției nu a produs nici un efect în afară de acela al suspendării cursului prescripției extinctive.
Potrivit Deciziei 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -secțiile unite, în dosar nr.5/2008 s-a statuat faptul că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salarul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art.329 alin.3 pr.civ. este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Drepturile salariale vor fi acordate până la data pronunțării, întrucât obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat-o ca deplin valabilă și nu în baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislație, în vigoare la data pronunțării, neputând constitui bază pentru un drept salarial în viitor.
În consecință, apreciind că drepturile salariale solicitate sunt întemeiate, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Curtea de APEL CLUJ, a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii în ceea ce privește plata sporului de risc și suprasolicitare aferent perioadei 2000-2004, ca fiind prescris.
În motivarea recursului a arătat că raportat la data înregistrării acțiunii, 19 dec.2007, este evident că prescripția dreptului la acțiune al reclamanților pentru orice sume aferente unor intervale de timp anterioare lunii decembrie 2004 era deja împlinită.
Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței criticate.
În motivarea recursului a arătat că pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare.
Consideră că tribunalul în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. nr.OG83/2000 a abrogat expres și în totalitate sporul de risc prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, prin urmare termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data intrării în vigoare a OG83/2000.
Arată că nr.OG83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de această lege, cu respectarea principiilor constituționale și a normelor de tehnică legislativă, fiind ulterior aprobată de legiuitor.
Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței cu respingerea acțiunii față de acest pârât.
În motivarea recursului a arătat referitor la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și inadmisibilitatea acțiunii, că acest pârât nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetară revine Guvernului respectiv Parlamentului, potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator de credite.
Consideră că acțiunea este prescrisă pentru anii 2000-2004.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâți, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008, pronunțată în recursul în interesul legii, formulat de Procurorul General, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constatată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie, fiind obligatorie conform art.329 alin.3 proc.civ. înseamnă că efectele ei cel puțin se întind asupra acelor categorii, menționate în cuprinsul deciziei, astfel că sub acest aspect, recursurile vizând pe reclamanta care are calitatea de judecător nu se justifică.
Dar și ceilalți doi reclamanți, și, care au calitatea de asistenți judiciari. Dar, asistenții judiciari, sunt asimilați din punct de vedere al salarizării cu judecătorii (prin nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006) iar legiuitorul le-a impus condiții stricte și severe, definitorii și specifice numai pentru magistrați, inclusiv aceea a respectării tuturor obligațiilor prevăzute pentru magistrați.
Ca atare, pe lângă faptul că se impune respectarea principiului nediscriminării, respectiv că persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratați diferit, trebuie conchis că cele statuate în decizia se referă și la asistenții judiciari care la fel sunt îndreptățiți la sporul de 50% din venitul de bază brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că și sub acest aspect recursurile nu sunt fondate.
Dar este de reținut faptul că pretențiile reclamanților cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică au fost solicitate și acordate pentru perioada nov. 2000 - 15.04.2008, respingând excepția prescripției invocată de pârâtul Ministerul Justiției pentru perioada nov. 2000 - 19 dec. 2004.
De fapt acesta este unicul motiv pentru care și pârâta Curtea de APEL CLUJa formulat recurs solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii pretențiilor reclamanților pentru perioada prescrisă.
În acest sens sunt de reținut dispozițiile art.1 și 3 din Legea 167/1958, potrivit cărora, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Mai mult, dispozițiile art.283 alin.2 muncii aplicabile în cazul din speță, prevăd de asemenea că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, având ca obiect drepturi salariale, este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin decizia în interesul legii. nr.21 din 10 martie 2008, s-a statuat în sensul recunoașterii drepturilor restante neacordate în baza unor dispoziții legale în vigoare.
Așadar, prin decizia amintită nu s-a statuat asupra cursului prescripției dreptului celor vizați de a formula pretenții salariale, astfel că, constatând că acțiunea promovată de reclamanți vizează și o perioadă ce se situează peste termenul de prescripție de 3 ani (nov.2000 - 19 dec.2004) acțiunea fiind promovată la 19 dec.2007 și cum nu subzistă nici o cauză de întrerupere a cursului prescripției, decizia neputând constitui un motiv de întrerupere a acestui curs, se impune a se admite recursurile doar sub acest aspect în sensul că se va modifica în parte sentința respingându-se ca prescrise pretențiile reclamanților pentru perioada nov. 2000 - 10 dec. 2004, menținându-se sentința doar pentru pretențiile ulterioare datei de 19 dec. 2004.
Mai este de reținut faptul că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a mai invocat în recursul său faptul că sentința este greșită deoarece nu s-a avut în vedere că el nu are calitate procesuală pasivă, nefiind în raporturi de muncă cu reclamanții.
Această susținere a pârâtului nu poate fi privită cu succes în condițiile în care pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitatea sa de parte în vreun raport de muncă cu reclamanții ci pentru că în virtutea obligației ce îi revine de a aproba bugetul să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatul să poată plăti drepturile salariale la care angajatorul este obligat prin aceeași hotărâre judecătorească.
De fapt, potrivit dispozițiilor art.19 din Legea 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context, pentru pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea lor de către pârât, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să le aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unor instituții publice cum sunt în speță pârâții.
Așa fiind față de cele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL CLUJ și în parte recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge ca prescrise pretențiile reclamanților pentru perioada nov. 2000-19 dec. 2004.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE APEL CLUJ și admite în parte recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 782 din 08.05.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca prescrise pretențiile reclamanților pentru perioada nov. 2000-19 dec. 2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.AR
Dact./3ex.
04.06.2009
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
