Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1061/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1061/R/2009
Ședința publică din 28 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și TRIBUNALUL BISTRIȚA - împotriva sentinței civile nr.207/F din data de 24.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BISTRIȚA -N în dosarul civil nr-, privind și pe reclamanții, A, -, -, -A, -, vând ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 aprilie 2009, prin registratura instanței, reclamanții intimați, și au depus la dosar note de ședință la care au anexat copia Deciziei nr. 5782 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, copia deciziei nr. 1798 din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, copia deciziei civile nr. 296 din 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
De asemenea, se constată că prin memoriul de recurs pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice BNa solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.207 din 24.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BISTRIȚA -N în dosarul nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost admisă, ca fiind întemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, -, A, -, -, -A, -, - și împotriva pârâților Ministerul Justiției și TRIBUNALUL -N, Ministerului Economiei și Finanțelor, reprezentat în proces de DGFP B-N, și în consecință au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu luna octombrie 2004 până la 31.03.2008 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă a acestora, cu excepția reclamanților -, -A, în privința cărora sumele au fost calculate pentru perioada în care au avut raporturi de muncă cu Tribunalul BN, iar în privința reclamantei - sumele au fost calculate începând cu 16 aprilie 2007 până la 31.03.2008 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație;
A fost obligat pârâtul TRIBUNALUL BISTRIȚA -N să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Totodată a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor și Economiei să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
S-a disjuns acțiunea reclamanților precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul G având obiect sumele de bani ce reprezintă plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică aferente perioadei 1 septembrie 2000-1 octombrie 2004 și dispune formarea unui nou dosar, fixând termen de judecată la data de 29 mai 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamanții, A, -, -, sunt judecători, -A, foști judecători (în prezent primii doi fiind pensionați iar este judecător la ÎCCJ) la Tribunalul BN iar, și sunt asistenți judiciari la TRIBUNALUL BISTRIȚA -
Sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art.47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților prevăzute în Legea nr.50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin.1 din Constituția României, respectiv art.115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr.83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr.50/1996, în sensul că prin aceasta a fost "abrogat" art.47 din Legea 50/1996.
Tribunalul a reținut însă că abrogările textelor legale din Legea nr.50/1996 dispuse prin această ordonanțăsunt neconforme cu Constituțiaîntrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art.72 alin.3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art.73 alin.3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că "Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte" iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României.
În consecință și după adoptarea OG nr.83/2000, art.47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul a reținut că, articolul 47 din Legea 50/1996nu a fost abrogat de art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002,deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul "dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în OUG nr.177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această OUG nr.177/2002.
Nici prin OUG nr.27/2006 nu a fost abrogat art.47 din Legea 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar OUG nr.177/2002( prin art.4 lit."a"), nu și dispozițiile din Legea nr.50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art.47. Cum dreptul reglementat de art.47 din Legea 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de OUG nr.27/2006 (fiind complementară) nu fost abrogat nici de art.4 lit."f" din OUG nr.27/2006.
Dimpotrivă, prin art.32 din OUG nr.27/2006, se prevede că JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repedebeneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Concluzionând, tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a OUG nr.27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 al Legii nr.50/1996.
Este adevărat că OG nr.8/2007 abrogă Legea nr.50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitareneuropsihicăîn procent de 50% dinindemnizația de încadrare brută lunară(noțiunea de "salariu de bază" din art.47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art.44 din OUG nr.177/2002) beneficiază și în prezent.
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare(respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate).
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat și ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art.47 din Legea nr.50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existența dreptului reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doaro interpretare a unei dispoziții legaleși nu o "legiferare" și cum normele și actele de interpretare a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de ÎCCJ are efect începând cu data intrării în vigoare a OG nr.83/2000 și nu doar de la data publicării deciziei ÎCCJ în Monitorul Oficial al României.
În consecință chiar dacă la data soluționării prezentei acțiuni Decizia nr.21/2008 nu este publicată în Monitorul Oficial acest aspect nu determină altă concluzie, publicarea în Monitorul Oficial având consecințe doar sub aspectul impunerii caracterului ei obligatoriu, potrivit art.329 alin.3 pr.civ. pentru toate instanțele, inclusiv pentru cele care, anterior publicării ei, au interpretat în altă modalitate dispoziția legală.
De acest spor beneficiază și asistenții judiciari motivat de faptul că potrivit art.17 (1) din Ordonanța nr.83/2000, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare unui judecător de judecătorie iar potrivit art.15 din OUG 177/2002 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți s-a stabilit că aceștia beneficiază de indemnizația lunară prevăzută la anexa A pct.28-32 în funcție de vechimea în magistratură, respectiv a judecătorilor de la judecătorii. Aceleași criterii de salarizare sunt stabilite și prin Ordonanța nr.27/2006 la art.16.
Acordarea unui anumit spor judecătorilor fără ca acesta să fie acordat și asistenților judiciari ar reprezenta o discriminare ce nu are la bază un criteriu rațional, obiectiv, atâta timp cât potrivit textelor legale mai sus arătate asistenților judiciari li se aplică dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor.
Față de cele anterior arătate, tribunalul a reținut că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul BN de a plăti reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50% indemnizația brută lunară, noțiunea de "salariu de bază" din art.47, fiind înlocuită de "indemnizația de încadrare brută lunară", prin art.44 din OUG nr.177/2002, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial ce trebuiau executate succesiv de către pârâții MJ și tribunalul BN, prin plata lor lunară.
Cum data de efectuare a plății drepturilor salariale pentru personalul din justiție, din cadrul căruia fac parte și reclamanții,este 10 lunii în curs, pentru drepturile salarialeaferente pentru întreaga lună precedentă, termenul de prescriere a dreptului la acțiune este distinct, pentru fiecare prestație succesivă și începe să curgă din data de 10 lunii pentru drepturile bănești aferente lunii precedente.
Acțiunea reclamanților pentruplata drepturilor restante începând cu datade 01.10.2004 la zi și în continuare,ce face obiectul prezentului dosar (pentru drepturile aferente perioadei anterioare acțiunea fiind disjunsă), deși a fost promovată la data de 19.10.2007, este în termen formulată pentru pretențiile aferente întregii luni octombrie 2004 și nu doar pentru cele de după această dată, scadența plății drepturilor aferente întregii luni octombrie fiind 10.11.2004.
Prin urmare acțiunea a fost admisă și pârâții MJ și Tribunalul BN au fost obligați să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, pentru perioada01.10.2004-31.03.2008precumși în continuare, cu excepția reclamanților -, -A, și în privința cărora sumele vor fi calculate pentru perioada în care au avut raporturi de muncă cu Tribunalul BN, iar în privința reclamantei - sumele vor fi calculate începând cu 16 aprilie 2007 până la 31.03.2008 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație, deoarece refuzul acestora de a achita aceste drepturi bănești este evident, rezultând și din faptul că deși din data de 10 martie 2008 s-a statuat în sensul că acest drept este și în prezent în ființă, pârâții au continuat să se opună admiterii acțiunii. Apare astfel justificată cererea reclamanților de a solicita plata unor drepturi bănești care încă nu au ajuns la scadență.
În baza art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, sumele datorate fiecărui reclamant au fost actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă a acestora, pentru a se realiza o despăgubire integrală a reclamanților, ca urmare a neexecutării lor de bună voie, la scadență.
Totodată, TRIBUNALUL BISTRIȚAN fiind cel care deține carnetele de muncă ale reclamanților, în baza art.7 alin.2 din Decretul nr.92/1976, a obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF, tribunalul a reținut că nu este întemeiată și a fost respingă.
Aceasta deoarece, potrivit art. 3 alin.1 litera A, pct.2 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat iar, potrivit art.22 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pentru anul 2008, Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să acopere cheltuielile privind despăgubirile stabilite ca fiind datorate în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului pe baza hotărârii definitive ale instanțelor judecătorești, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul 2008.
Așa fiind, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligatsă alocefondurile necesare efectuării plăților către reclamanți, inclusiv cele necesare angajatorului pentru plata contribuțiilor către diversele fonduri și impozitului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept acțiunea reclamanților a fost admisă și au fost obligați Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N să calculeze și să plătească sumele datorate reclamanților iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților către reclamanți, inclusiv cele necesare angajatorului pentru plata contribuțiilor către diversele fonduri și impozitului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii invocând ca motive de recurs dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că art.47 din Legea nr.50/1996 care reglementa acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, a fost abrogat expres prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000.
În ceea ce privește acordarea sporului de 50% pe viitor s-a solicitat instanței respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiată, având în vedere faptul că obiectul acestuia se referă la un drept care nu s-a născut încă, astfel încât reclamantul nu justifică un interes actual, drepturile solicitate pe viitor nefiind creanțe certe, lichide și exigibile. Totodată prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
Totodată, având în vedere calitatea reclamanților, și anume aceea de asistenți judiciari s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind vădit neîntemeiată, sporul în cauză nefiind prevăzut în favoarea acestei categorii de salariați, așa cum reiese fără echivoc din conținutul art.47 din Legea nr.50/1996, care se referă doar la magistrați și la personalul auxiliar de specialitate.
De altfel, modalitatea de stabilire a indemnizației magistraților consultanți, precum și drepturile de care aceștia beneficiază, reglementate prin OUG nr.177/2002, în capitolul 3, intitulat "Salarizarea și alte drepturi ale magistraților consultanți", prevede, la art.15 alin.2 că, "magistrații consultanți beneficiază de drepturile prevăzute la art.5,21, art.25 alin.1, art.27, 28 și 30" din aceeași ordonanță, texte care nu fac referire la sporul de stres de 50%.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei capacității procesuale pasive a recurentei iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondate.
În motivarea recursului s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator, și în consecință, nu are nici obligația de a plătii reclamanților drepturile bănești solicitate.
De asemenea, nici faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat și proiectul legii de rectificare a bugetului, nu îi conferea acestuia calitatea procesuală pasivă în această cauză, întrucât reclamanții nu se pot adresa direct Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca aceasta să aloce sumele de bani necesare drepturilor bănești solicitate.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, însă cu respectarea procedurii reglementată prin dispozițiile Legii nr.500/2004, art.14 și art.33-34.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate echivalează practic cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume, cu titlu de drepturi bănești, unor persoane care nu sunt angajații acestuia, încălcându-se prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 care prevăd "Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legi bugetare anuale.
Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1 alin.2 și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Este real că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar pregătirea proiectelor bugetare anuale a legilor de rectificare bugetară, de a probare a contului general de execuție bugetară, dar cu toate acestea nu poate fi obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi bănești pentru salariații unui alt minister, care are calitatea de ordonator principal de credite și care își va cuprinde în bugetul propriu sau în proiectul de rectificare bugetară sumele necesare efectuării plății către reclamanți.
Prin urmare cererea reclamanților de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la acordarea fondurilor necesare efectuării drepturilor bănești solicitate nu putea și nu trebuia admisă de către instanța de fond, întrucât admiterea acestei cereri încalcă prevederile Legii nr.500/2004.
Alocarea fondurilor pentru plata drepturilor bănești putea fi solicitată Ministerului Economiei și Finanțelor numai de către Ministerul Justiției în baza unei sentințe definitive și irevocabile.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză și prin urmare se impunea admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii reclamanților față de acest pârât.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge ca nefundate recursurile pentru următoarele considerente
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Astfel, prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supusă acestei probleme de drept conform art.329 alin.3 pr.civ. Curtea de Apel va înlătura susținerea recurentei privind abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000.
De asemenea, Curtea observă că acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică și pentru viitor este justificată în raport de dispozițiile art.110 alin.2 pr.civ. conform cărora "se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei.prestațiuni periodice".
Cum sporul pretins prin acțiune are caracterul unui drept salarial, așadar al unei "prestațiuni periodice" și având în vedere că nu este justificată intentarea periodică de către reclamanți a unor acțiuni având ca obiect plata acestui spor câtă vreme starea de fapt și de drept este neschimbată, Curtea de Apel va respinge și acest motiv de recurs.
În fine îndreptățirea reclamanților care sunt asistenți judiciari de a beneficia de sporul de risc și solicitare neuropsihică este recunoscută chiar de către recurent care prin Ordinul Ministrului Justiției și Libertăților nr.1167/C din 09.04.2003 confirmă justețea pretențiilor acestei categorii socio-profesionale, lipsind practic litigiul de elementul său contencios sub acest aspect.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar), ceea ce îi conferă legitimare procesuală și, în egală măsură, infirmă apărările sale ce concură la respingerea acțiunii ca nefondate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâțiiMINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORîmpotriva sentinței civile nr. 207 din 24.04.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-,pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede
- - - - - -
GREFIER
- -
în concediu medical
semnează prim-grefier
Red./
2 ex./14.05.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede
