Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1065/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1065/R-CM
Ședința publică din 03 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA-pentru membrii de sindicat, și și de pârâtul ORAȘUL PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.257/CM din data de 9.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns reprezentantul recurentului-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, lider, în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, întâmpinări, din partea intimatelor-pârâte Ministerul Educației, Cercetării și și Ministerul Finanțelor-prin A, care se comunică, în copie, părții prezente.
Reprezentantul recurentului-reclamant, lider, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinărilor și nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentului-reclamant, lider, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris și casarea parțială a sentinței, în sensul acordării tranșelor de vechime, cu cheltuieli de judecată. Arată că aceste tranșe de vechime nu sunt acordate reclamanților nici în prezent. Solicită respingerea recursului pârâtului Orașul -prin Primar.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 21.08.2008, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat - C, -, și -, a chemat în judecată pe pârâții Școala, Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași și Orașul, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin nr.OUG68/2004, privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15 % față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
Prin nr.OUG18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la nr.OG11/2007, membrii de sindicat nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de disp.art.50 alin.1.
La data de 24.09.2008, pârâtul Orașul a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, apreciind că nu are obligația legală de a calcula și acorda diferența drepturilor salariale solicitate de către reclamanți și nici nu are calitate de ordonator principal de credite.
Totodată, pârâtul a depus și o cerere de chemare în garanție a Județului A, Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a Ministerului Educației, Cercetării și T, solicitând ca în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați să vireze către Orașul fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de către reclamanți.
La data de 05.11.2008, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, susținând că nu există raporturi de muncă între aceste minister și reclamanți, iar Ministrul Finanțelor este ordonator principal de credite ca și Ministrul Educației și Cercetării.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, pe considerentul că nu există nici un fel de obligație de garanție între părțile din acest proces.
Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, cu motivarea că sumele de bani reprezentând salariile personalului didactic sunt cuprinse în bugetul autorităților locale potrivit art.13 alin.1 din nr.OUG32/2001, iar finanțarea cheltuielilor de personal se face prin consiliile locale și nu prin
La data de 05.02.2009, potrivit art.137 alin.2 Cod procedură civilă, prima instanță a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție s-a apreciat că aceasta nu este o veritabilă excepție, motivele invocate urmând a fi avute la pronunțarea în fond asupra acestei cereri.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.257/CM/09.02.2009, respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, respingând cererea de chemare în garanție a acestuia.
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Școala și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 21.08.2005 și până la data de 31.12.2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Orașul a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată, precum și cererea de chemare în garanție a Județului A și a Ministerului Educației, Cercetării și
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât acesta nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu este nici ordonator de credite.
În consecință, s-a reținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sens în care a fost respinsă cererea de chemare în garanție a acestuia.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului a fost respinsă ca neîntemeiată, avându-se în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților-administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții, membri de sindicat, sunt încadrați în funcții de cadre didactice la Școala " " din orașul.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând, pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prev.de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea 128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea 128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Ca atare, tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997, ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei, noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin nr.OG39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 inclus în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit disp.art.167 alin.2 din Legea 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II - a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea 84/1995). Potrivit alin.5 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean, este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera, dar mai ales în spiritul acestora.
Așa fiind, în temeiul art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, a fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții Școala și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 21.08.2005 și până la data de 31.12.2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 alin.4 Cod procedură civilă.
Tribunalul a apreciat că în cauză urmează a acorda aceste drepturi bănești doar până la data de 01.01.2008, având în vedere că de la această dată își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OG15/2008. Astfel, potrivit art.5 din acest act normativ, "n coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr.1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.90 alin.(3) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
2 al aceluiași text legal prevede în continuare că, "în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.(2) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Analizând textele, tribunalul a apreciat că din data de 01.01.2008, prin aplicarea acestui act normativ, sunt cuprinse creșterile din coeficientul de multiplicarea corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât dreptul nu mai trebuie acordat prin intermediul instanței de judecată.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, coroborate cu dispozițiile nr.OG17/2006, pârâtul Orașul a fost obligat să vireze celorlalte două pârâte fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Întrucât la dosar nu s-au găsit dovezi privind achitarea unor cheltuieli de judecată, cererea reclamanților în acest sens a fost respinsă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Județului A și a Ministerului Educației, Cercetării și T, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Județul A are doar un rol consultativ la repartizarea sumelor de bani destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, așa încât nu poate exista o obligație de garanție în sarcina sa.
Ministerului Educației, Cercetării și T nu i se poate reține o obligație de garanție, întrucât în litigiile de muncă raporturile juridice se stabilesc între angajat și angajator, iar între aceste minister și Orașul nu există nici un raport juridic de coordonare sau subordonare. Mai mult, din anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, Sindicatul Preuniversitar "Muntenia" și Orașul - prin Primar.
Prin recursul său, Sindicatul Preuniversitar "Muntenia" a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, că drepturile recunoscute reclamanților în temeiul art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997, care este lege organică, trebuie acordate și după data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.15/2008, care nu poate abroga dispozițiile legii organice.
S-a mai arătat că art.5 din nr.OG15/2008 nu ține cont de prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ - 2007/2008 înregistrat sub nr- la Ministerul Muncii.
Prin recursul său, Orașul - prin Primar a criticat sentința pentru nelegalitate arătând, în esență, următoarele:
- În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, care nu are calitatea de angajator al reclamanților, raportul juridic de serviciu existând între reclamanți și Școala din, căreia îi revin obligațiile angajatorului.
Recurentul are calitatea de ordonator secundar de credite și potrivit art.21 al.2 din Legea nr.500/2002 doar repartizează creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal, recurentul neputând aloca fonduri mai mari decât cele repartizate.
- În mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție, formulată de recurent, în condițiile în care temeiul juridic al acestei cereri este Legea bugetului de stat pe anul 2008, respectiv Legea nr.338/2007. În acest sens sunt și dispozițiile art.167 al.5 din Legea nr.84/1995 a învățământului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Educației, Cercetării și a solicitat menținerea dispozițiilor privind respingerea cererii de chemare în garanție, recurentul nefiind ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, deoarece dispozițiile art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 au fost aplicate greșit în cauză.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de către sindicat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței față de intimat, nefiind criticată sentința sub acest aspect.
Prin întâmpinarea depusă la recursul formulat de către Orașul, Sindicatul Preuniversitar "Muntenia" a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză, dispozițiile art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 au fost aplicate corect, iar cererea de chemare în garanție a fost respinsă corect.
Recursul formulat de reclamant este fondat, iar recursul pârâtului este nefondat.
Recursul formulat de către Sindicatul Preuniversitar "Muntenia" este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Trebuie reținut că, prin art.50 al.1 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic s-a stabilit, fără nici un echivoc, că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Potrivit art.50 al.2 din aceeași lege, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Potrivit acestor dispoziții, nu trebuie confundate tranșele suplimentare de vechime cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare, la care fac referire dispozițiile art.50 al.2 din Legea nr.128/1997 și cele din nr.OG15/2008.
Ca atare, prin intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, pentru determinarea tranșei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al tranșei respective, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând 1/25 din tranșa anterioară de vechime.
Aceasta nu înseamnă că, prin art.5 al.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșteri de 1/25 din tranșa anterioară de vechime.
Esențial este faptul că dreptul la tranșele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime, această creștere fiind inclusă în coeficienții de multiplicare ai tranșelor de vechime stabilite de lege.
Dacă s-ar interpreta altfel dispozițiile susmenționate, s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor Contractului de muncă la Nivel de de Învățământ, care constituie legea părților în raport de dispozițiile Legii nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă, care stipulează în art.4 al.1 că părțile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului de muncă, să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului.
Făcând o altă interpretare a dispozițiilor legale susmenționate și obligând pârâta la plata drepturilor bănești doar până la data de 31.12.2007, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, respectiv cu aplicarea greșită a legii, situație în care, recursul este fondat raportat la motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul formulat de către recurentul Orașul - prin Primar este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Prima critică privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului este nefondată, tribunalul respingând corect această excepție, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate.
Astfel, tribunalul a reținut corect că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare și având în vedere și dispozițiile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006.
Chiar dacă aceste fonduri sunt asigurate de la bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, alocarea efectivă a fondurilor către unitățile de învățământ preuniversitar, în limita sumelor repartizate, se face prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
În aceste condiții și având în vedere că recurentul nu a fost obligat să plătească efectiv drepturile salariale către reclamanți, ci doar să vireze fondurile necesare achitării acestor drepturi, rezultă că și cea de-a doua critică este nefondată, neavând importanță că recurentul nu are calitatea de angajator.
Este nefondată și critica privind respingerea greșită a cererii de chemare în garanție în condițiile în care, astfel cum corect a reținut tribunalul, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru reclamanții reprezentați de sindicat și nici nu este angajator al acestora, Județul A are doar un rol consultativ la repartizarea sumelor de bani destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, iar Ministerului Educației, Cercetării și nu i se poate reține o obligație de garanție în cauză.
Aceasta pentru că între acest minister și recurent nu există vreun raport juridic de coordonare sau subordonare, iar din anul 2001, potrivit nr.OUG32/2001, finanțarea cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Examinând cauza sub toate aspectele, se constată că nu există alte cauze de modificare sau de casare ale sentinței recurate.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința, în sensul că va dispune plata drepturilor bănești până la data de 09.02.2009, menținând în rest sentința.
În temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul pârâtului Orașul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR "MUNTENIA" -pentru membrii de sindicat, și C, împotriva sentinței civile nr.257/CM din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că dispune plata drepturilor bănești până la data de 09 februarie 2009.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul declarat de pârâtul ORAȘUL -PRIN PRIMAR, împotriva aceleeași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/26.06.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
