Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 107/
Ședința publică din 16 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H și pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2680 din 5.11.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei de timbru.
Având în vedere că pârâții - recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2680 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, iar pe fondul cauzei a admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, drept consecință, a obligat pârâții, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ și Tribunalul Harghita, să plătească pe seama reclamantei sumele, reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15%, calculate începând cu data de 16.06.2009 și până la data pronunțării hotărârii; a obligat pârâții, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ și Tribunalul Harghita, să plătească în continuare reclamantei sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 25.11.2009; a obligat pârâții să plătească dobânda legală, aferentă sumelor solicitate, calculată până la data plății efective, a obligat pârâtul Tribunalul Harghita să efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantei, a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H să aloce fondurile necesare achitării sumei menționate.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În susținerea recursului, pârâtul a arătat că, în speță, sunt incidente două motive de recurs, primul cel prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, susținând că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece a acordat drepturi bănești care nu erau prevăzute de lege și în felul acesta a exercitat atribuțiile Parlamentului României, fapt constatat de altfel și de Curtea Constituțională prin decizia nr. 838 din 27.05.2009, iar pe de altă parte, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece reclamantei i s-au acordat drepturi salariale și pentru perioada ulterioară intrării în vigoare la data de 12.11.2009 a Legii nr. 330/2009, lege care stabilește în mod clar și fără echivoc valoarea sporurilor acordate magistraților.
În fine, invocându-se același motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pârâtul a susținut că nu există nici un text de lege care să garanteze magistraților, categorie profesională din care face parte reclamanta, un spor de confidențialitate, Legea nr. 182/2002, arătând în mod expres căror salariați li se cuvine acest spor.
La rândul său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, a solicitat casarea hotărârii atacate și în rejudecare respingerea acțiunii reclamantei.
În primul rând pârâtul a susținut că, în mod nefondat, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece între reclamantă și pârât nu există raporturi de serviciu, rolul Ministerului Finanțelor Publice este doar acela de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor depuse de ordonatorii principali de credite cu respectarea legii finanțelor publice. Nu s-a dovedit, susține pârâtul, că ar fi prejudiciat într-o formă sau alta prin acțiuni sau inacțiuni drepturile și interesele salariaților altor instituții, și prin urmare, nu se poate dovedi că ar fi creat prin culpa sa un prejudiciu real și cert.
În al doilea rând, asupra fondului cauzei, pârâtul a susținut că legiuitorul a indicat în mod clar, precis, căror categorii de salariați li se cuvine sporul de confidențialitate, în cuantum de 15%, ori, reclamanta nu face parte din aceste categorii. Ca atare, pârâtul a considerat că în cazul de față nu se poate pune în discuție o eventuală discriminare în sensul prevăzut de OG137/2000.
Reclamanta nu a formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
1. Asupra modului în care instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, Curtea constată că acesta este legal și temeinic. Așa cum s-a arătat deja de către Tribunalul Harghita potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, pârâtul coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Pe de lată parte, ar fi iluzorie încercarea de executare a unei hotărâri judecătorești fără ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat în solidar cu ordonatorul principal de credite. În lipsa unor fonduri alocate special, punerea în executare a hotărârilor judecătorești de către pârâtul Ministerul Justiției ar fi imposibilă.
2. Asupra fondului cauzei, s-au formulat două critici de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Ministerul Justiției consideră că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece a acordat drepturi salariale pentru prevederile legale în materie.
Reclamata a solicitat să i se acorde sporul de confidențialitate în cuantum de 15%. Asupra acestui drept, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie în interesul legii, decizia nr. 46/15.12.2008, prin care a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 99 alin.1 lit. d din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 16 alin.1 și 2 din Codul deontologic, magistraților li se cuvin un spor de confidențialitate în procent de 15%.
Iată că, instanța supremă a stabilit temeiul de drept în baza căruia magistrații sunt îndreptățiți la acest spor de confidențialitate și deci, nu se poate susține că Tribunalul Harghita ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanță.
Pe de altă parte, decizia Curții Constituționale nr. 838/27 mai 2009, la care pârâtul Ministerul Justiției face referire, nu a produs efecte asupra deciziei pronunțate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție, ci doar a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională, între autoritatea judecătorească pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte. Chiar în considerentele acestei decizii la care pârâtul a făcut trimitere, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 146 din Constituție și ale Legii nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice. De altfel, Curtea a stabilit că deciziile sale produc efecte doar pentru viitor.
Pe de altă parte, instanța de fond a încălcat disp. art. 1 alin. 2 ale Legii nr. 330/2009 stabilind în favoarea reclamantei dreptul la sporul de confidențialitate în procent de 15 % și după data intrării în vigoare a acestei legi.
Așa cum corect a arătat pârâtul Ministerul Justiției începând cu data de 12.11.2009, pentru categoriile de personal din sistemul judiciar au intrat în vigoare noi dispoziții privind drepturile salariale. Astfel, pentru magistrați s-a prevăzut un spor de confidențialitate în procent de doar 5% din salariul de bază respectiv din indemnizația brută lunară, iar începând cu data de 01.01.2010 acest spor a fost majorat la 10%.
Prin urmare, Curtea stabilind că reclamanta este îndreptățită la un spor de confidențialitate în procent de 15% doar până în data de 12.11.2009, va admite în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursurile pârâților, și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul acordării acestui spor până la data de 12.11.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2680/25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâții la plata sporului de confidențialitate în procent de 15 % până la data de 12 noiembrie2009.
Respinge pretenția de plată pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
9 exp./16.03.2010
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
