Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1070/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1070/R-CM
Ședința publică din 03 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR și MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr. 69/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 27 mai 2009, iar discuțiile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.10.2008, reclamanții -, C, -, -, reprezentanți prin Sindicatul Preuniversitar "Muntenia", au chemat în judecată pe pârâții Școala nr.11, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Municipiul P - prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației și Cercetării B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalități de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
Se face trimitere la Deciziile nr. XXIII/12.12.2005, nr. XII/05.02.2007 și nr. LXXVII/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții apreciază că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Pai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că acest pârât nu este angajatul reclamanților și nu există niciun fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, se arată că pârâtul în cauză nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Pe cale de excepție, din oficiu, s-a invocat și prescrierea dreptului la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este trei ani.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salarizat potrivit prevederilor Legii nr.128/1997 în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță, iar prin dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 se specifică faptul că în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență intră funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Ceilalți pârâți nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.69/CM din 16 ianuarie 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Școala nr.11 " " și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal " " să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor.
A obligat pe pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
A obligat pe pârâții Școala nr.11 " " și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal " " la cheltuieli de judecată în cuantum de 280,09 lei.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Municipiul P este neîntemeiată, reținând următoarele:
În art.20 alin.1 din nr.OUG17/2006 se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, tribunalul a constatat că Municipiul P are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, a fost analizat, în primul rând, dreptul reclamanților la prima de vacanță, astfel cum aceasta a fost solicitată prin acțiune.
Reclamanții au invocat, în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, s-a reținut că potrivit art.241 alin.1 lit.c) din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate, reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
S-a reținut că în cauză nu a intervenit nicio clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001-2004 dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii.
Prin urmare, a fost admisă în parte acțiunea în modalitatea mai sus prezentată.
În temeiul dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, pârâtul Municipiul Paf ost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean A, deoarece printre atribuțiile reținute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu este menționată și obligarea acestei instituții la plata către reclamanți a primei de vacanță.
Împotriva sentinței civile nr.69/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen recurs pârâții Municipiul P - prin primar și Ministerul Educației Cercetării și.
Pârâtul Municipiul P - prin primar critică sentința conform motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.188/1999, atunci când a apreciat calitatea reclamanților de funcționari publici îndreptățiți la plata primei de vacanță.
În acest context solicită admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii.
La rândul său, pârâtul Ministerul Educației Cercetării și critică sentința pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, invocând faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, cât și aplicarea greșită a legii.
Motivând recursul, pârâtul susține că în mod greșit instanța a reținut că are calitate procesuală pasivă, întrucât aceasta presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul respectiv. Pârâtul nu este angajatorul reclamanților și între acesta și cadrele didactice nu există raporturi juridice de muncă.
Pe fondul cauzei, este nelegală soluția, întrucât instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.50 (12) din Legea nr.128/1997, cât și prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură. Astfel, pretenția dedusă judecății nu se poate bucura de protecția judiciară, protecție conferită și creată în speță în mod greșit de instanța de fond, ignorând argumentele de ordin legal invocate de pârât.
În considerarea celor de mai sus se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând recursurile formulate se constată că nu sunt fondate.
Astfel, analizând recursul pârâtului Municipiul P, în limita motivului invocat, se constată următoarele:
Dreptul reclamanților la plata primei de vacanță a fost analizat în baza art.37 lit.g) din contractul colectiv de muncă unic la nivel național și la nivel de ramură, care prevedea în beneficiul personalului didactic plata unei prime de vacanță acordată cu indemnizația de concediu, executarea clauzei fiind obligatorie potrivit art.30 din Legea nr.130/1996. Aprecierea pârâtului potrivit căreia doar funcționarii publici au dreptul la plata unei prime de vacanță este greșită, în lipsa unei reglementări exprese care să includă personalul didactic de la beneficiul unui astfel de drept, astfel că norma generală cuprinsă în art.50 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, precum și norma din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, îndreptățește intimații la plata acestui drept. De altfel, instanța de fond nici nu a motivat hotărârea în sensul că reclamanților le-ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, ci, așa cum s-a arătat mai sus, au fost avute în vedere Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare.
De aceea, pentru cele arătate mai sus Curtea consideră că recursul nu este fondat.
În ce privește recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, nici acesta nu este fondat.
Astfel, nu se poate invoca faptul că față de dispozițiile nr.OUG32/2001 și ale Legii nr.84/1995, acest pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea învățământului nr.84/1995 cu modificările ulterioare, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În procedura de defalcare din veniturile bugetului de stat, a sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, sunt implicați Direcția generală a finanțelor publice județene, Consiliul Județean, Primarul unității administrativ-teritoriale și Inspectoratul școlar, în acest sens existând prevederile art.14 alin.4 și 5, art.13 lit.b) din Legea bugetului de stat pe anul 2007.
Nu este mai puțin important că planul cadru de învățământ și programele școlare se aprobă și se elaborează de către Ministerul Educației, Cercetării și, cu consultarea factorilor interesați.
În mod legal s-a reținut faptul că acest pârât este semnatar al Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, însă această situație nu înseamnă că acest pârât dobândește calitatea de angajator, așa cum greșit susține.
Din dispozitivul sentinței rezultă că Ministerul Educației, Cercetării și nu a fost obligat în mod concret la plata sumelor către reclamanți, ci s-a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâtul pentru a-i fi opozabilă hotărârea.
Nefondată este critica prin care se susține că potrivit prevederilor Legii nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare, personalul din învățământ nu beneficiază de acordarea primei de vacanță, deoarece așa cum s-a precizat mai sus, acordarea acestei prime s-a făcut nu în baza legii speciale, care într-adevăr nu reglementează acest drept pentru reclamanți, ci în baza contractului colectiv de muncă care este obligatoriu pentru părțile semnatare.
Nu se poate susține faptul că acest contract colectiv de muncă ar cuprinde norme de recomandare și că plata acestor prime de vacanță ar trebui să fie negociate atâta vreme cât încă de la începutul apariției sale s-a statuat în mod clar dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
A considera că dispozițiile din contractul colectiv de muncă nu sunt obligatorii ar însemna ca această instituție juridică să fie golită de conținut.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Municipiul P - prin primar și Ministerul Educației, Cercetării și împotriva sentinței civile nr.69/CM din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI - prin primar și MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr. 69/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, C, reprezentanți prin Sindicatul Preuniversitar "Muntenia" și pârâții ȘCOALA NR.11 " " PITEȘTI, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL LICEAL " " și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
