Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1081/R-CM
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții ORAȘUL PRIN PRIMAR,-, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.112/CM din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns profesor pentru intimații-reclamanți și reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurenții-pârâți, intimații-pârâți Centrul Bugetar- Grup Școlar Construcții de Mașini Colibași, Școala cu clasele I-VIII Colibași, Inspectoratul Școlar al județului A, Consiliul Județean A, intimatul-pârât-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice A și intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia.
Reprezentantul intimaților-reclamanți depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepției privind tardivitarea recursului declarat de pârâtul Orașul prin Primar, cât și asupra fondului recursurilor.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită admiterea excepției și anularea recursului declarat de pârâtul Orașul prin Primar ca tardiv declarat iar cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.03.2008, reclamantele și, reprezentate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia, în contradictoriu cu pârâții Orașul - prin Primar, Centrul Bugetar Grupul Școlar Construcții Mașini Colibași, Școala Colibași, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Educației, Cercetării și T, Consiliul Județean A și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția -ă a Finanțelor Publice A și chemați în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin A și Județul A, în calitate de ordonatori de credite, au solicitat să fie obligați pârâții să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar; toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 05.04.2004, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective și să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt încadrate în funcții didactice la Școala cu clasele I - VIII Colibași.
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic " personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Au mai arătat reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise, întrucât potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs, prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, OUG nr.17/2006.
La data de 14.05.2008, pârâtul Orașul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de angajator al reclamantelor și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată în termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, iar OUG nr.17/2006 nu a întrerupt termenul de prescripție.
Pe fond, pârâtul a arătat că acțiunea este neîntemeiată pentru că drepturile salariale ale personalului didactic și auxiliar se calculează de personalul specializat al școlilor și de asemenea, în privința cheltuielilor de judecată a susținut că nu poate fi obligat la plata acestora întrucât nu are nici o culpă în proces.
La aceeași dată, pârâtul Orașul a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice A și a Județului A, având în vedere faptul că art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 prevede că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin.4 pe comune, orașe, municipii, se face prin decizie a directorului Direcției -e a Finanțelor Publice Județene
La rândul său, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că rolul acestei instituții este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, în raport de procedura reglementată în Legea nr.500/2002. De asemenea, atât ministrul economiei și finanțelor, cât și ministrul educației și cercetării sunt ordonatori principali de credite, primul neputând fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
La data de 23.09.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60, 61 Cod procedură civilă, pentru că nu există nici o obligație de garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor față de un municipiu în ceea ce privește plata drepturilor salariale ale personalului didactic
Mai mult, conform disp.art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995 și art.13 din nr.OUG32/2001, unitatea administrativ-teritorială în care funcționează instituția de învățământ este ordonator secundar de credite pentru aceasta. Ministerul Economiei și Finanțelor este la rândul său ordonator de credite pentru instituția pe care o conduce, neputând fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite salariaților Ministerul Educației, Cercetării și
Județul Aaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de ordonator de credite față de Orașul, având doar un rol consultativ în distribuirea bugetului, iar pe de altă parte nu are calitatea de angajator al reclamantelor.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții, Ministerul Educației Cercetării și T a arătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede ca "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 Codul muncii.
Referitor la întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, s-a arătat de către Minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T au fost de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Pârâtul Consiliul Județean Aaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că rolul acestei instituții este doar unul de consultare, decizia aparținând directorului Direcției -e a Finanțelor Publice Județene.
Prin sentința civilă nr.112/CM din 23 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T și excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, respingând acțiunea față de aceștia.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Școala Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Construcții de Mașini Colibași să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada octombrie 2001 - 05.04.2005, drepturi ce urmează a se actualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Acțiunea față de Inspectoratul Școlar Aaf ost respinsă și tot astfel cererea privind reducerea normei didactice.
Pârâtul Orașul a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Au fost obligați pârâții Școala Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Construcții de Mașini Colibași să plătească reclamantelor suma de 1071 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Județului A, instanța a apreciat că se impune analizarea acestora împreună cu cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Orașul.
Astfel, s-a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are rol de angajator al reclamantelor, ci are doar rol în elaborarea proiectelor de buget, însă numai la solicitarea ordonatorilor de credite, așa cum stipulează dispozițiile imperative ale Legii finanțelor publice nr.500/2002. Pe de altă parte, așa cum au statuat practica judiciară și literatura de specialitate, nu se poate formula o cerere de chemare în garanție în cadrul acțiunilor ce au ca obiect litigii de muncă. Constatând că între acest minister și reclamante nu există raporturi de muncă, instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului economiei și Finanțelor.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Privitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Finanțelor Publice, prima instanță a constatat că nu se află în prezența unei veritabile excepții, acestea constituind de fapt mijloace de apărare specifice, caracterizate prin trăsături care le apropie și în același timp le deosebesc de atât de apărările de fond, cât și de excepțiile de procedură. Prin intermediul lor, pârâtul se opune acțiunii reclamantului, declarând-o inacceptabilă. Legislația, doctrina și jurisprudența acoperă cu noțiuni consacrate deja situațiile avute în vedere, Codul d e procedură civilă făcând o clasificare a excepțiilor procesuale în excepții de fond și excepții de procedură, iar nu în excepții de procedură și inadmisibilități. Noțiunea de inadmisibilitate nu vizează excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere cererii.
Ca urmare, tribunalul a considerat cele învederate cu titlu de excepție ca fiind apărări de fond.
Cererea de chemare în garanție a Județului Aaf ost privită ca neîntemeiată, având în vedere că din anul 2001 finanțarea cheltuielilor cu salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar al unităților de învățământ preuniversitar este asigurată, potrivit art.3 din nr.OUG32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare, din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Aceasta înseamnă că unitatea administrativ-teritorială în care unitatea de învățământ funcționează, în speță Orașul, este ordonator de credite și are implicit calitate procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect plata drepturilor salariale ale personalului didactic.
Potrivit art.13 lit.b coroborat cu art.14 alin.4 și 5 din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, din taxa pe valoarea adăugată se alocă fonduri pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, respectiv pentru cheltuielile de personal al unităților de învățământ preuniversitar de stat, iar repartizarea acestor sume pe comune, orașe și municipii se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean și a primarilor, cu asistența tehnică a inspectoratului școlar județean.
Pentru finanțarea cheltuielilor de personal al unităților de învățământ preuniversitar de stat, pe lângă sumele defalcate din TVA, autoritățile administrației publice locale (orașe, comune și municipii) pot aloca și sume din bugetele locale.
Ca atare, Județul A nu are atribuții în a distribui de la bugetul său ori a prelua de la bugetul de stat fonduri pentru achitarea drepturilor salariale cuvenite cadrelor didactice reclamante, ci numai un rol consultativ în defalcarea de la TVA a sumelor alocate în acest scop comunelor, orașelor și municipiilor.
În consecință, instanța a respins cererea de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și Taf ost respinsă, cu motivarea că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Și excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de același pârât prin întâmpinare a fost respinsă, având în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean A, tribunalul a reținut că aceasta presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În prezenta cauză nu se regăsește această identitate, Consiliului Județean A având doar un rol consultativ la repartizarea sumelor de bani destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează: "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
Potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, Județul A nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean, așa încât urmează ca excepția să fie admisă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantele au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.l lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.l lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice, se referă și la învățământul preșcolar și la cel școlar.
În acest sens sunt dispozițiile art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, cu presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct. 8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.l lit. a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și art.284 din Codul muncii, instanța a admis în parte acțiunea.
În temeiul art.269 Codul muncii au fost obligați pârâții Școala Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Construcții de Mașini Colibași să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada octombrie 2001-5.04.2005, drepturi ce urmează a se actualiza în raport de rata inflației la data plății efective.
Acțiunea față de Inspectoratul Școlar Aaf ost respinsă, având în vedere că printre atribuțiile inspectoratelor școlare prevăzute de disp. art.142 din Legea nr.84/1995 nu se regăsește și cea a reducerii normei didactice și a plății drepturilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar.
Cererea privind reducerea normei didactice a fost respinsă având în vedere următoarele:
În ceea ce-i privește pe învățători, educatori, institutori, față de specificul activității didactice a acestora norma didactică nu se poate stabili pe ore pentru că planul de învățământ vizează o pregătire globală a preșcolarilor sau elevilor, iar structura după care se realizează este reprezentată de un număr fix de ore la grădiniță sau o metodologie didactică specifică învățământului primar stabilită prin național din învățământul preuniversitar. În aceste condiții nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor/elevilor pentru că activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar/școlar presupune existența unei programe ce trebuie respectată în sensul pe de o parte, al predării cunoștințelor, iar pe de altă parte - al fixării celor predate care nu pot fi realizate decât în cadrul normei didactice concretizate într-un post, conform Legii nr.128/1997.
Pârâtul Orașul a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Împotriva sentinței civile nr.112/CM/23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, au declarat recurs pârâții Ministerul Educației, Cercetării și și Orașul - prin Primar.
Astfel, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tac riticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- în mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive;
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamante, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
- în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără a avea în vedere că potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data drepturilor respective ce erau datorate.
Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
S-a precizat că în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunor motive de întrerupere a termenului de prescripție, situație în care acțiunea reclamantelor trebuia să fie respinsă.
- în mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de Guvern cu principalele Federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Recurentul a menționat că dreptul pretins de reclamante este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și nr.3351/2006 și că în nici unul din aceste acte normative nu există o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică.
Nici în Acordul încheiat la data de 27.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali și nici în cele două acte normative, respectiv nr.OUG17/2006 și Ordinul nr.3351/2006, nu se face referire în nici un fel la drepturile salariale reprezentând depășirea normei didactice.
A considera altfel, ar însemna ca instanța de judecată să prelungească sau chiar să schimbe voința reală a partenerilor sociali, dându-i o altă înțelegere decât cea la care cele două părți s-au oprit, fapt interzis de prevederile Legii nr.130/1996 și cele ale art.969 Cod civil.
Față de aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în totalitate.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 și art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, nr.OUG17/2005 și nr.3351/2006.
Recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Pârâtul Orașul - prin Primar a formulat, în sinteză, următoarele motive de recurs:
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de acest pârât, având în vedere că acesta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu este angajator al cadrelor didactice în sensul art.14 alin.2 din Codul muncii;
- în mod nelegal prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore față de norma didactică pentru perioada octombrie 2001 - 04.04.2005 și ținând cont că în speță nu există o întrerupere a termenului de prescripție, deoarece Acordul încheiat între Guvernul României și președinții federațiilor sindicale nu reprezintă o recunoaștere a dreptului pretins de reclamante;
- în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât;
- în mod netemeinic și nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Județul A și de Ministerul Economiei și Finanțelor, cu motivarea că aceste instituții nu sunt angajatorii cadrelor didactice și nu sunt ordonatori de credite.
Pârâtul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii lipsei calității procesual pasive a Orașului și a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, precum și a cererii de chemare în garanție formulată de această instituție.
În drept acest pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de pârâtul Orașul - prin Primar.
Intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și ca nefondat și judecarea în lipsă.
De asemenea, intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a formulat și oad oua întâmpinare la recursul promovat de pârâtul Orașul - prin Primar, prin care a solicitat respingerea acestuia.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Analizând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ, a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Motivul doi de recurs este nefondat, deoarece în mod corect instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958 privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, fapt care rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții Federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamante de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres, fără nici o limitare sau condiționare.
Reclamantele sunt îndreptățite să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții și întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamantele sunt îndreptățite la plată suplimentară.
Trebuie menționat faptul că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și împotriva sentinței civile nr.112/CM din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Referitor la recursul promovat de pârâtul Orașul - prin Primar, Curtea, la termenul de judecată din 5 iunie 2009, pus în discuția părților procesuale excepția tardivității acestui recurs.
Analizând această excepție cu prioritate, Curtea constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă prevăd că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
În speță, sentința civilă nr.112/CM din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a fost comunicată recurentului-pârât la data 6 martie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la dosar (fila 180), pe care există semnătura și ștampila de primire a acestuia.
Recursul a fost declarat de pârâtul Orașul - prin Primar la data de 18 martie 2009, iar ultima zi de înregistrare era 16 martie 2009.
Cum de la data comunicării hotărârii și până la data formulării recursului au trecut mai mult de 10 zile, pentru considerentele sus-citate se constată că acesta este tardiv și urmează a fi respins ca atare, conform art.312 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.112/CM din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimați fiind reclamantele, reprezentate de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județ A, pârâții CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII MAȘINI COLIBAȘI, cu sediul în,--3, județ A, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII COLIBAȘI, cu sediul în Colibași, județ A, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, cu sediul în P,--6, județ A, CONSILIUL JUDEȚEAN A, cu sediul în P, nr.1, județ și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județ
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de pârâtul ORAȘUL - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.112/CM din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/03.07.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
