Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 110/2008. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ nr.110
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Năstase Pîrjol
ASISTENȚI JUDICIARI:
:
GREFIER:
-----------------------------------------------
La ordine a venit spre pronunțare acțiunea civilă privind pe reclamant în contradictoriu cu Ministerul Justiției și alții, având ca obiect drepturi salariale. -
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi. -
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin ca în contradictoriu cu acestea să se constate discriminarea cauzată de prevederile art.51 lit.a din Codul Muncii, să fie anulată situația creată prin discriminare, prin obligarea primilor trei pârâți să recunoască ca fiind vechime în magistratură și în funcția de judecător perioada în care a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani (respectiv 17 octombrie 2005 - 3 iulie 2006) și acordarea unor despăgubiri egale cu diferența dintre sporul de vechime cuvenit în raport cu dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006 și cel efectiv acordat în perioada 1 octombrie 2006 - 1 iunie 2007, sumă actualizată cu indicele de inflație la data executării efective.-
Reclamanta a mai solicitat ca pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă iar pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării despăgubirilor acordate.-
În susținerea acțiunii reclamanta a invederat următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.271 din 1 noiembrie 2005 Curții de APEL BACĂUs -a dispus suspendarea din funcția de judecător, pentru reclamantă, începând cu 17.10.2005 consecință a faptului că a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la ani.
Măsura suspendării din funcția de judecător a încetat la data de 1.08.2006 potrivit deciziei 161 din 4 august 2006 Curții de Apel, ca urmare a reluării activității.-
Conform art.24 ind.1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.325/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind concediile judecătorilor și procurorilor introdus prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.422/2007, în vigoare la data de 25 iunie 2007, perioada în care judecătorul și procurorul s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani constituie, potrivit legii, atât vechime în magistratură cât și vechime în funcția de judecător sau procuror.-
Reclamanta arată că prin excluderea sa de la beneficiul dreptului la vechime în funcția de judecător în intervalul de timp în care a fost în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în perioada anterioară intrării în vigoare a nr.422/2007, s-au încălcat prevederile art.1 alin.2 lit.e pct (1) din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.-
Prin suspendarea sa din funcția de judecător, reclamanta arată că s-a aplicat un tratament diferențiat și discriminatoriu între ei și ceilalți magistrați care s-au aflat într-o situație similară anterior intrării în vigoare a noului Cod al muncii și după adoptarea nr.422/2007, al căror drept de a beneficia de vechimea în magistratură în intervalul în care s-au aflat în concediu de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, a avut un conținut identic.-
Acest tratament, arată reclamanta nu este justificat în mod obiectiv de un scop legitim, iar de atingere a acestuia este inadecvată.
Justificarea acestei măsuri arată reclamanta prin aceea că în perioada concediului de creștere a copilului în vârsta de până la doi ani, magistratul nu își desfășoară în mod efectiv activitatea profesională este subiectivă și arbitrară dacă se are în vedere că dreptul de a beneficia de vechime în muncă pentru perioada respectivă a fost recunoscut unora dintre magistrați, iar pe de altă parte există intervale de timp recunoscute ca fiind vechime în funcție, deși magistratul nu-și își desfășoară activitatea profesională (de exemplu perioada concediului medical sau concediului de maternitate). In aceste condiții dreptul în discuție nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Tot astfel, scopul urmărit prin excluderea sa de la beneficiul dreptului menționat mai sus nu este legitim din moment ce și drepturile magistraților sunt reglementate prin dispoziții legale speciale, iar prin Regulamentului privind concediile judecătorilor și procurorilor s-a statuat că perioada în care judecătorul și procurorul s-au aflat în concediu de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani constituie, potrivit legii, atât vechime în magistratură, cât și vechime în funcția de judecător sau procuror.
Apreciez că reintroducerea acestui drept prin nr. 422/2007 reprezintă tocmai o recunoaștere a injusteții prevederilor Codului muncii. Dreptul în discuție face parte din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrină ca fiind. "drepturile intrate definitiv in patrimoniul nostru si care nu ne mai pot fi, răpite prin faptul nimănui . constituind o excepție de la principiul neretroactivității legii civile. [, -, Al., Tratat de drept civil R, Editura, B, 1998, voi. I, p. 45, pct. 76].
de atingere a scopului urmărit prin excluderea sa de la beneficiul dreptului la vechime în muncă este și ea inadecvată întrucât se ajunge la o diferențiere nejustificată între magistrați, recunoașterea acestui drept având un caracter aleatoriu, depinzând în mod exclusiv de momentul nașterii copilului.
Se invocă practica Curții Constituționale, care în considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a reținut jurisprudența îndelungată a Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul Marks contra Belgiei, 1979) ce statuează că "în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă", iar prin Decizia nr. 1/08.02.1994 a stabilit că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional in respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice."
Tot astfel, prin Decizia nr. 135/05.11.1996 Curtea Constituțională a reținut că " principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite
Un alt argument care pledează în favoarea recunoașterii ca vechime în funcția de judecător a perioadei în care s-a aflat în concediu de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani este acela că dispoziția legală în temeiul căreia a fost suspendată din funcție se referă la una dintre ipotezele în care se poate suspenda un contract de muncă din inițiativa salariatului. Or, magistrații nu au calitatea de salariați în accepțiunea Codului muncii și nu sunt părți ale unui contract de muncă, având un statut special, fiind numiți în funcție de către președintele țării, astfel că nu le pot fi aplicabile prevederile legale ce reglementează raporturile de muncă stabilite în baza unui contract individual de muncă, ci legislația specială în materie.
Nerecunoașterea ce vechime în muncă a intervalului de timp în care a fost în concediu legal de creștere a copilului în vârstă de până la doi ani a avut drept consecință calcularea sporului de vechime cuvenit în raport cu dispozițiile art. 4 alin. 1 pct. 2 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (pentru 5 ani vechime în magistratură), respectiv 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, de la data de 01.06.2007 și nu de la data de 01.10.2006 astfel cum ar fi fost legal. In consecință, solicită obligarea ordonatorilor de credit pârâți la acordarea unei despăgubiri egală cu diferența dintre sporul de vechime cuvenit în raport cu articolul anterior invocat (15% din indemnizația de încadrare brută lunară) și cel efectiv acordat în perioada 01 octombrie 2006 ( data la care;im cumulat 5 ani de vechime în magistratură) - 01.06.2007 (dată de la care mi s-a acordat efectiv sporul de vechime în cuantumul susmenționat, conform Ordinului Ministerul justiției nr. 1710/C/2OO7), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data executării efective.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus copie de pe carnetul de muncă; copie de pe decizia 161/2006 a Curții de APEL BACĂU; copie de pe Ordinul nr.1710/C/2007 al Ministerului Justiției.-
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii față de el pentru lipsa calității procesuale pasive. -
Această excepție a fost invocată prin întâmpinare și de către pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. -
La termenul din 26.06.2008 Tribunalul Neamț în baza dispozițiilor art. II alin.2 din OUG nr.75/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre competentă soluționare la Curtea de APEL BACĂU, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.-
După înregistrarea pe rolul acestei instanțe Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a arătat că exercitarea unor drepturi în justiție se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.-
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, arată pârâtul și invocă în sprijinul susținerilor sale Hotărârea Curții Constituționale nr.818/2008 asupra excepției de neconstituționalitate a unor dispoziții din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. -
Privitor la referirea reclamantei la Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.422/2007, în vigoare la data de 25 iunie 2007 pârâtul susține că ținând cont de principiul neretroactivității legii, aceste dispoziții se aplică doar pentru persoanele ce au beneficiat de concediu pentru creșterea copilului după intrarea în vigoare a acestei hotărâri. -
Curtea, examinând obiectul acțiunii în raport de susținerile și apărările pârâților constată următoarele:
Privitor la excepția lipsei calității procesuale invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării constată a fi nefondată, având în vedere, în ceea ce privește pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor atribuțiile ce-i revin acestuia conform dispozițiilor din Legea 500/2002, în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție iar privitor la pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării faptul că aceasta a fost citată în cauză în temeiul dispozițiilor art.27 din OG 137/2000.-
Pe fondul cauzei se constată că reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că perioada 17 10.2005 - 31 iulie 2006 cât a fost în concediu pentru creșterea copilului constituie vechime în magistratură și să fie obligați pârâții la plata unei despăgubiri ce reprezintă diferența dintre sporul de vechime cuvenit și cel acordat efectiv.-
Prin decizia civilă nr.271/1.11.2005 Curtea de APEL BACĂUa dispus suspendarea activității reclamantei în baza art.51 lit. "a" din Codul Muncii iar prin Decizia nr.161 din 4.08.2006 a aceleiași instituții s-a dispus încetarea măsurii suspendării activității. -
Concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, de care a beneficiat reclamanta în perioada 17.10.2005 - 31.07.2006, este reglementat prin art.51 lit. a din Codul Muncii dar și prin Ordonanța de Urgență nr.148 din 3 noiembrie 2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. -
În raport de situația de fapt constată în cauză, Curtea constată că are a se pronunța asupra modului de aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și nu a crea noi norme în materie astfel încât să se dea eficiență deciziilor Curții Constituționale privitoare la neconstituționalitatea unor dispoziții din OG nr.137/2000.-
Art.51 lit.a din Codul Muncii, reglementează doar condițiile în care se suspendă din inițiativa salariatului, contractul de muncă, în timp ce OUG nr.148 din 3 noiembrie 2005, constituie actul normativ special de reglementare a tuturor facilităților acordate pentru susținerea familiei în vederea creșterii copilului. -
OUG nr.148/2005, prevede la art.18 alin.7 că " perioada concediului, pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta".
Legea nr.7/2007 pentru aprobarea OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede deasemeni că aliniatul 7 al art.18 al OUG nr.148/2005 va avea următorul cuprins: " perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă și în serviciu, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta".
Curtea, constată că normele legale în materie sunt clare și nu lasă loc de interpretare, în sensul că perioada concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, constituie vechime în muncă.-
Suspendarea raporturilor de serviciu astfel cum este reglementată de art.51 lit.a din Codul Muncii operează numai în ceea ce privește obligația de prestare a muncii și cea corelativă de plată a salariului, care este înlocuită cu îndemnizația specială prevăzută de OUG nr.158/2005, însă curgerea vechimii nu este întreruptă sau suspendată prin acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani. Referitor la Statutul special al magistraților, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.422/2007, în vigoare începând cu 25 iunie 2007, se recunoaște deasemeni vechimea în magistratură cât și în funcția de judecător sau procuror persoanelor care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.-
Dreptul în discuție, recunoscut atât prin OUG nr.158/2005 cât și prin nr.422/2007 face parte din categoria drepturilor câștigate astfel încât nu poate fi reținut în cauză, principiul nerectroactivității legii civile.
Pentru considerentele ce preced Curtea va admite acțiunea și va constata că perioada 17 octombrie 2005 - 31 iulie 2006, constituie vechime în magistratură și în funcția de magistrat și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre sporul de vechime cuvenit conform dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006 și cel efectiv acordat. -
Pentru o justă despăgubire, diferența cuvenită reclamantei va fi reactualizată cu indicele de inflație, la data executării.-
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să asigure sumele necesare efectuării plății drepturilor bănești acordate iar Tribunalul Neamț să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea promovată de reclamanta cu domiciliul în P N, nr.8, -- 3,.B,.24 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Constată că perioada 17 octombrie 2005 - 31 iulie 2006 constituie vechime în magistratură și în funcția de magistrat și în consecință; Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferența dintre sporul de vechime cuvenit conform dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.27/2006 și cel efectiv acordat, despăgubire actualizată cu indicele de inflație la data executării.-
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare efectuării plății drepturilor acordate.-
Obligă pârâtul Tribunalul Neamț să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei. -
Definitivă și executorie.-
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.-
Pronunțată în ședință publică azi 24 octombrie 2008. -
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Asistenți Judiciari:
Red.sent.CV/24.11.2008
Tehn.red.EG/25.11.2008.
Ex.8
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Doru Octavian Năstase Pîrjol