Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1102/R/2009
Ședința publică din 30 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr.215/F din 24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul civil nr-, privind și pe reclamanții, G, G, -, precum și pe pârâtele CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N vând ca obiect calcul drepturi salariale- spor de risc 50%.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 28 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.215/F din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis, ca fiind întemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, G, -, -, -, G, -, -, -, -, Onul, -, a, și -, împotriva pârâților Ministerul Justiției, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL -N, Ministerului Economiei și Finanțelor, reprezentat în proces de DGFP B-N și în consecință pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița -N au fost obligați să calculeze și să plătească reclamanților, G, -, -, -, -, Onul, și a, sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.01.2005-31.03.2008 și în continuare; reclamanților: -, -, - de la data începerii raporturilor de muncă până la 31.03.2008 și în continuare; reclamanților: -, G, pentru perioada, de după 01.01.2005, în care au avut raporturi de muncă cu Tribunalul BN (pentru Judecătoria Năsăud ); reclamantului - pentru perioada 01.01.2007-31.03.2008 și în continuare.
Pârâtul Ministerul Finanțelor și Economiei a fost obligat să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul - împotriva acelorași pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții, G, -, -, - sunt judecători, reclamanții, G, -, -, -, -, Onul, -, a, sunt personal auxiliar de specialitate, - este șofer care, începând cu data de 1 ianuarie 2007 face parte din categoria personalului conex celui auxiliar de specialitate și beneficiază de drepturile de care beneficiază și personalul auxiliar de specialitate, potrivit art.1 pct.3 și art.7 din Legea nr.17/2006 de modificare a Legii nr.567/2004 și OG nr.8/2007, iar - este îngrijitor, fiind personal contractual salarizat conform OUG nr.24/2000, toți la Judecătoria Năsăud, din raza teritorială a Tribunalul Bistrița -
Sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art.47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților și ale a personalului auxiliar (grefieri, grefieri dactilografi, arhivari, registratori, agenți procedurali și aprozi) prevăzute în Legea nr.50/1996 cu referire la Anexa 2 vizând salarizarea au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin.1 din Constituția României, respectiv art.115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr.83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr.50/1996, în sensul că prin aceasta a fost "abrogat" art.47 din Legea 50/1996.
Tribunalul a reținut însă că abrogările textelor legale din Legea nr.50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art.72 alin.3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art.73 alin.3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că "Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte" iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României.
În consecință și după adoptarea OG nr.83/2000, art.47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul a reținut că, articolul 47 din Legea 50/1996 nu a fost abrogat de art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul "dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în OUG nr.177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această OUG nr.177/2002.
Nici prin OUG nr.27/2006 nu a fost abrogat art.47 din Legea 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar OUG nr.177/2002( prin art.4 lit."a"), nu și dispozițiile din Legea nr.50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art.47. Cum dreptul reglementat de art.47 din Legea 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de OUG nr.27/2006 (fiind complementară) nu a fost abrogat nici de art.4 lit."f" din OUG nr.27/2006.
Dimpotrivă, prin art.32 din OUG nr.27/2006, se prevede că judecătorii beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Concluzionând, tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a OUG nr.27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 al Legii nr.50/1996.
Este adevărat că OG nr.8/2007 abrogă Legea nr.50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară (noțiunea de "salariu de bază" din art.47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art.44 din OUG nr.177/2002), respectiv din salariu de bază brut lunar).
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, magistrații și personalul auxiliar desfășurându-și activitatea în condiții de stres or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare, respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex.
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat și ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art.47 din Legea nr.50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existența dreptului reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doar o interpretare a unei dispoziții legale și nu o "legiferare" și cum normele și actele de interpretare a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de ÎCCJ are efect începând cu data intrării în vigoare a OG nr.83/2000 și nu doar de la data publicării deciziei ÎCCJ în Monitorul Oficial al României.
În consecință chiar dacă la data soluționării prezentei acțiuni Decizia nr.21/2008 nu este publicată în Monitorul Oficial acest aspect nu determină altă concluzie, publicarea în Monitorul Oficial având consecințe doar sub aspectul impunerii caracterului ei obligatoriu, potrivit art.329 alin.3 pr.civ. pentru toate instanțele, inclusiv pentru cele care, anterior publicării ei, au interpretat în altă modalitate dispoziția legală.
Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 17/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, începând cu 1 ianuarie 2007, și a nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, agenții procedurali și aprozii devin personal conex la cel auxiliar de specialitate, în consecință, în continuare vor fi nominalizați ca atare. Întrucât au beneficiat de drepturile bănești în discuție potrivit reglementărilor Legii nr.50/1996, își păstrează această calitate instituită de actul normativ enunțat, de la acel moment.
Distincția temporală vizează doar categoria profesională a șoferilor care doar începând cu data de 1 ianuarie 2007, când a intrat în vigoare Legea nr.17/2006, dobândesc calitatea de personal conex celui auxiliar de specialitate și beneficiază de drepturile bănești în discuție (art.3 alin.3 din actul normativ citat).
Față de cele anterior arătate, tribunalul a reținute că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul BN de a plăti reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50% indemnizația brută lunară, noțiunea de "salariu de bază" din art.47, fiind înlocuită de "indemnizația de încadrare brută lunară", prin art.44 din OUG nr.177/2002, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial ce trebuiau executate succesiv de către pârâții MJ, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul BN, prin plata lor lunară.
Cum data de efectuare a plății drepturilor salariale pentru personalul din justiție, din cadrul căruia fac parte și reclamanții, este 10 lunii în curs pentru drepturile salariale aferente pentru întreaga lună precedentă, termenul de prescriere a dreptului la acțiune este distinct, pentru fiecare prestație succesivă și începe să curgă din data de 10 lunii pentru drepturile bănești aferente lunii precedente.
Acțiunea reclamanților pentru plata drepturilor restante începând cu data de 01.01.2005 la zi și în continuare, ce face obiectul prezentului dosar (pentru drepturile aferente perioadei anterioare acțiunea fiind disjunsă), deși a fost promovată la data de 07.01.2008, este în termen formulată pentru pretențiile aferente întregii luni ianuarie 2005 și nu doar pentru cele de după această dată, scadența plății drepturilor aferente întregii luni ianuarie fiind 10.02.2005.
Prin urmare acțiunea reclamanților, cu excepția reclamantului - acesta fiind angajat ca personal contractual (îngrijitor), a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin reprezentantul său Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
În motivarea recursului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că între părți nu există raporturi juridice de muncă.
Arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu bugetul de stat, el doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, aceștia fiind cei care solicită în baza bugetelor de venituri și cheltuieli întocmite, alocarea fondurilor necesare funcționării lor.
Alocarea fondurilor pentru plata drepturilor bănești putea fi solicitată numai de către Ministerul Justiției în baza unei sentințe definitive și irevocabile.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, neexistând nici un impediment în a accepta și recunoaște că OG83/2000 și-a produs pe deplin efectele, art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, iar soluția instanței de fond este nelegală.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâți, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 Inaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie, fiind obligatorie conform art.329 alin.3 proc.civ. înseamnă că efectele ei se întind asupra acelor categorii menționate expres și limitativ în cuprinsul deciziei, astfel că sub acest aspect, recursurile ce vizează pe reclamanții care fac parte din aceste categorii, nu pot fi privite ca fondate.
Dar, din analiza actelor dosarului se constată că reclamantul, nu face parte din categoria profesională expres și limitativ prevăzută de decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție, el fiind angajat în calitate de conducător auto.
Cum salarizarea categoriei profesionale din care face parte reclamantul este reglementată direct și limitativ de nr.OG8/2007 prin indicarea expresă în anexele acestui act normativ a drepturilor salariale cuvenite acestora, este evident că reclamantul nu este îndreptățit la a i se acorda sporul de confidențialitate solicitat astfel că sub acest aspect recursurile se impun a fi admise cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de acest reclamant.
De fapt, în susținerea celor de mai sus, prin chiar considerentele deciziei dată în interesul legii, în care se arată că de fapt intenția legiuitorului, când a instituit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin Legea nr.50/1996, a fost de a recompensa efortul intelectual și consumul psihic iminent actului de justiție, care impune personalului implicat efectiv în activitatea de judecată și urmărire penală atribuții, obligații și restricții specifice. Cum activitatea categoriei de personal din care face parte reclamantul, este străină obligațiilor menționate anterior, evident că nu se impune acordarea acestui spor, care este corelativ actului efectiv de justiție.
Așa cum s-a arătat mai sus, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin B-N, atât la fond cât și în recursul său a invocat lipsa calității sale pasive în cauză, pe considerentul că aceasta nu se află în raporturi de muncă cu reclamanții.
Dar, sub acest aspect recursul pârâtului nu poate fi privit cu succes, pentru următoarele considerente:
În primul rând este de observat că de fapt pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitatea sa de parte în vreun raport de muncă cu reclamanții ci pentru că în virtutea obligației ce îi revine de a aproba bugetul să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale la care angajatorul este obligat prin aceeași hotărâre judecătorească.
De fapt, potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context, pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către chematul în garanție este necesar ca aceasta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să le aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță pârâții.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite recursurile și va modifica doar în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea promovată de reclamantul.
Vor fi menținute celelalte dispozițiuni ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 215 din 24 aprilie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea promovată de reclamantul.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.AR
Dact./3ex.
02.06.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede
