Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1104/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZ I A NR.1104
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Mihai Viorel Tudoran
: - -- -
Grefier:- --
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției B cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P, împotriva sentinței civile nr. 122 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, -, -, -, -, C, -, a, a-, -, C, -, și -, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P, intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1,--3, și intimații-intervenienți în nume propriu domiciliat în P,-,. 132,.B,.22, județul P și G cu domiciliul ales în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 20 mai 2009, dând următoarea decizie.
C rtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, G A, A, G, A, C, A, A, C, G, intervenienți în nume propriu, G, în contradictoriu cu pârâții: STATUL R prin - MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL P, TRIBUNALUL PRAHOVA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții la plata pentru fiecare reclamant sporurilor de risc si suprasolicitare neuropsihica în procent de 50% calculat lunar la salariul de bază începând cu 01.01.2003- de la data sistării plății acestuia și în continuare cât timp vor îndeplini funcția de magistrați, sumele rezultate să fie actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație de la 01.01.2003 și până la momentul efectuării plătii efective, precum și plata dobânzilor legale pentru sumele restante calculate conform art. 3 alin.3 din OG nr. 9/2000 cu începere de la data de 01.01.2003 și până la plata sumelor datorate.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților să efectueze cuvenitele mențiuni corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în conformitate cu disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 magistrații beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 30% calculat la salariul de bază drepturi salariale ce au fost abrogate prin art. 50 din OUG nr. 177/2000.
De asemenea, au mai arătat reclamanții că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă, nu poate fi admisibilă modificarea unei dispoziții a unei legi printr-un act normativ de valoare inferioară, respectiv printr-o ordonanța de guvern, în disprețul principiului constituțional al supremației legii decât cu încălcarea art. 53 alin. din Constituție și principiului ierarhiei actelor juridice consacrat de art. 1 pct.5, art.73, 76, 108 si 115 din Constituția revizuită.
Aceștia au mai susținut ca urmare neacordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și persoanele de specialitate juridică asimilate, au fost încălcate disp. art. 5 alin.l din Legea nr. 53/2000 care stipulează că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, art. 41 alin.2 din Constituția revizuită care stipulează dreptul la muncă și la protecție socială a muncii, precum și prevederile art. 7 din Declarația universală drepturilor omului ce fac parte din dreptul intern potrivit cărora, toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a acesteia.
Au mai precizat reclamanții că, întrucât cererea este întemeiată pe principiul discriminării statuat în mai multe acte normative între care și OG 137/2000 care în art. 27 alin.2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și care curge de la data săvârșirii faptei sau de la care persoana interesată putea să ia cunoștința de săvârșirea ei, rezultă ca termenul de 3 ani în acest caz curge cu începere din luna ianuarie 2007 când Guvernul a emis un număr important de ordonanțe prin care acordat drepturi salariale tuturor funcționarilor publici și demnitarilor exceptându-i doar pe magistrați și nu de la data comiterii discriminării de către pârâți.
La data de 5.11.2007, respectiv 30.11.2007, și G au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare nervoasă de 50 % pentru perioada în care au îndeplinit funcția de magistrat.
Pârâtul Tribunalul Prahova prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale instanței deoarece potrivit disp. art. 36 din OUG nr. 27/2006 pentru verificarea drepturilor salariale ale magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției, se instituie o procedură derogatorie de la dreptul comun, instanța de fond fiind reglementată prin norma specială, respectiv Curtea de Apel București.
Prin aceeași întâmpinare pârâtul Tribunalul Prahova invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților privind plata sporului de 50% din salariul lunar brut pentru perioada 01.ianuarie.2003- 30 octombrie 2004 întrucât în raport de data introducerii acțiunii potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 dreptul la acțiune pentru perioada menționată este prescris.
Pârâtul Tribunalul Prahova prin întâmpinare a invocat și excepția lipsei calității procesual pasive față de intervenienții și G, întrucât în perioada 2003-2007 aceștia nu au avut calitatea de judecători în cadrul Tribunalul Prahova.
Pe fondul cauzei pârâtul Tribunalul Prahova solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, întrucât textele de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea au fost in vigoare pana la data de 01.11.2000, când prin OG nr. 83/2000 acestea au fost abrogate.
Pârâta, Curtea de APEL PLOIEȘTI prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata întrucât art.47 din Legea nr. 50/1996 care prevedea acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar, a fost abrogat prin art.50 din OUG nr.177/2002.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată la 20.11.2007 a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiat și a cererilor de intervenție în interes propriu ca nefiind admisibile în principiu.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată la data de 20.11.2007 invocat excepția lipsei calității procesuale pasive sa cu motivarea că nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite.
Prin sentința civilă nr.122 din 18.01.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția necompetentei materiale a instanței invocată de Tribunalul Prahova și excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de paratul Tribunalul Prahova.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Tribunalul Prahova față de cererea de intervenție în nume propriu a intervenienților, G, și a respins cererea de intervenție formulată de intervenienți împotriva Tribunalului Prahova ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE invocată de acest pârât prin DGFP și respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, a admis în parte acțiunea și în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanți și intervenienți în nume propriu obligând pârâții să plătească fiecărui reclamant și intervenient sporul de risc și suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de bază începând cu 01.01.2003 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plații efective în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în funcție de judecător în cadrul Tribunalul Prahova și Curții de APEL PLOIEȘTI.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata dobânzii legale pentru sumele restante și a obligat pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepțiile invocate următoarele:
Referitor la excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâtul Tribunalul Prahova, instanța a respins- având în vedere că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raporturi de muncă pentru care competența materială de soluționare aparține tribunalului.
În ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, tribunalul a respins-o având în vedere că reclamanții au luat cunoștința de săvârșirea discriminării în luna ianuarie 2007 când Guvernul României emis un număr important de ordonanțe prin care acordat drepturi salariale tuturor funcționarilor publici și demnitarilor exceptându- doar pe magistrați și în consecință termenul de prescripție de 3 ani curge începând de la acea dată și nu de la data comiterii discriminării.
Tribunalul, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Finanțelor Publice întrucât această instituție cât și Ministrul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art. 47 alin.4 din Legea 50/2002 privind finanțele publice "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Tribunalul a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,invocată din oficiu de către instanță, întrucât această instituție în calitate de expert în domeniul nediscriminării nu poate fi citată în instanță decât pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare și nu în calitate de pârât.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 137 cod pr. civilă, tribunalul a respins acțiunea față de acești doi pârâți MEF și CNCD ca îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Tribunalul Prahova în raport de intervenienții și G, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, întrucât intervenienții nu au funcționat în calitate de judecători ai acestei instituții în perioada menționată în cererea de intervenție, și pe cale de consecință urmând să respingă acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei instanța reținut că reclamanții în calitate de magistrați in cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI au formulat acțiune pentru acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat lunar la salariul de bază începând cu data de 01.01.2003 de când s- sistat plata lui și în continuare atât timp cât vor îndeplini aceasta funcție.
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești care prevedeau drepturile salariale solicitate a fost abrogat prin art. 50 din OUG nr. 177/2002.
Potrivit art. 56 alin.2 din Legea nr. 24/2000 - republicată, privind normele de tehnică legislativă, nu poate fi admisibilă modificarea unei dispoziții a unei legi printr-un act normativ de valoare inferioară - ordonanța de guvern - în disprețul principiului constituțional al supremației legii decât cu încălcarea art.53 alin. din Constituție și principiului ierarhiei actelor juridice consacrat de art. 1 pct.5, art. 73, 76, 108 și 115 din Constituția revizuită.
Potrivit textelor constituționale menționate, rezultă că restrângerea exercițiului unui drept nu poate aduce atingere acestuia, de unde concluzia că plata acestui drept salarial trebuie făcută în continuare, iar prin neplată au fost prejudiciate grav interesele magistraților având și situație de discriminare evidentă în raport cu celelalte categorii profesionale care au beneficiat și continua să beneficieze de acest spor.
Urmare a neacordării sporului de risc și suprasolicitare au fost încălcate disp. art.5 alin.l din Legea nr. 23/2000 care stipulează că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații angajatori, art. 41 alin.2 din Constituția revizuită care stipulează dreptul la muncă și la protecție socială a muncii, care include evident și plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, precum și prevederile art. 7 din Declarația universală a Drepturilor omului ce fac parte din dreptul intern potrivit cărora "toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care încalcă declarația și împotriva oricăror provocări la o astfel de discriminare".
Discriminarea categoriei profesionale a magistraților rezultă și din dispozițiile art. 1 din Protocolul 12 de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora 1. dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nicio discriminare, 2. nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazată pe oricare din motivele menționate în paragraful 1- din partea nici unei autorități publice.
Legea este un act juridic al parlamentului elaborat în conformitate Legea superioara - Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță al puterii de stat.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să abroge, să modifice sau să deroge de la ea, fiindu- subordonate din punct de vedere al eficienței juridice.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedica titularului drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
S-a mai reținut că este neîntemeiat capătul de cerere privind plata dobânzii legale pentru sumele restante având în vedere că în cauză nu sunt incidente OG nr.9/2000, respectiv între părți nu exista convenție care să stabilească rata dobânzii pentru întârzierea în plata unor obligații bănești și a obligat pârâții sa efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea.
Prin art.47 din Legea 50/1996 se stipula că magistrații beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest articol a fost abrogat prin art.50 din OUG 177/2002, care prevedea că pe data intrării în vigoare ordonanței de urgenta se abroga art. 1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
Se mai arată în motivarea recursului că OUG nr.27/2006, la art.41 lit.a prevede că la data intrării în vigoare a ordonanței de urgenta se abrogă Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările și completările ulterioare, dar la lit.f a aceluiași articol stipulează în mod clar că se abrogă și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare nu poate fi primită susținerea reclamanților că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 ar fi rămas în vigoare, legiuitorul fiind foarte clar și fără echivoc atunci când a reglementat situația drepturilor salariale cuvenite magistraților, stabilind că aceste drepturi se stabilesc exclusiv conform OUG nr.27/2006, așa cum a fost aprobată prin lege, alte dispoziții contrare nefiind aplicabile, printre aceste dispoziții numărându-se și cea privitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În recursul declarat, pârâtul Tribunalul Prahova a criticat sentința instanței de fond, susținând în primul rând că invocă și în recursexcepția prescripției dreptului laacțiunefață de pretențiile reclamanților magistrați la Curtea de APEL PLOIEȘTI, privind plata sporului de 50% din salariul lunar brut pentru perioada 1 ianuarie 2003 - septembrie 2004.
Se arată că potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii, se solicită să se constatate că dreptul la acțiune este prescris pentru perioada 1 ianuarie 2003 - septembrie 2004.
Pe fondul cauzei, referitor la pretențiile reclamanților pentru perioada octombrie 2004 - la zi și în continuare se solicită admiterea recursului și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, având în vedere că prin art. 1 punctul 42 din OG 83/29.08.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, articolul 47 din Legea 50/1996 care prevedea un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat în mod expres.
Se menționează că OG 83/29.08.2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/06.07.2001 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Rezultă deci că de la data intrării în vigoare a ordonanței menționate, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996 privind acordarea sporului de 50% a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins.
Recurenta-pârâtă Tribunalul Prahova susține că sistemul de salarizare instituit prin actele normative arătate mai sus a avut în vedere eliminarea unor categorii de sporuri pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate și includerea acestora în valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, care constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului salariilor de bază.
În prezent, salarizarea magistraților este reglementată de art. 1-3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 și nici în acest act normativ un astfel
de spor nu este prevăzut. Mai mult, pentru perioada invocată de reclamanți exista o lege specială de salarizare, respectiv OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților în care un astfel de spor nu este prevăzut.
Recurenta arată în continuare că instituirea acestui spor reprezintă în esență o opțiune a legiuitorului, deci este o problemă de legiferare, Ministerul Justiției, ca organ cu inițiativă legislativă având sarcina să elaboreze proiecte de acte normative care să reglementeze problema salarizării personalului din justiție.
Curtea Constituțională prin decizia nr. 447/2005 a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizației sau al sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat.
În final Tribunalul Prahova menționează că udecătorul nu este îndrituit să modifice sau să completeze un act normativ, ci doar să interpreteze și să aplice legea în vigoare și solicită suspendarea executării sentinței civile nr. 122 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, dmiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii pentru perioada 1 ianuarie 2003 - septembrie 2004 ca prescrisă, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În recursul său, pârâtul Ministerul Justiției arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.
În primul rând, solicită instanței să constate că față de data înregistrării acestei acțiuni, excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă în mod netemeinic și nelegal de instanța de fond.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, "termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii, precum și în considerarea prevederilor art. 12 din decretul menționat mai sus, potrivit cărora "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită" se solicită să se constatate că pentru perioada care excede termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la data introducerii cererii de chemare în judecată, pretențiile sunt fără temei legal.
Recurenta menționează ca argumentul instanței de fond potrivit căruia dreptul la acțiune s-a născut la începutul anului 2007 deoarece Guvernul României a emis un număr important de ordonanțe este nefondată și rizibilă. Instanța omite să indice numerele acestor ordonanțe și care sunt dispozițiile care se referă la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ca atare, dreptul la acțiune în sens material cu privire la plata sporului de vechime pentru perioada 01.01.2003 - octombrie 2003 este prescris.
Pe fond, recurenta-pârâtă Ministerul Justiției solicită să se aibă în vedere faptul că art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești potrivit căruia pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar a fost abrogat total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din - și intrată în vigoare la -.
Astfel, Tribunalul Prahovaa reținut incorect că abrogarea realizată de OG 83/2000 "nu poate produce efecte" deoarece: OG 83/2000 a abrogat expres și în totalitate art. 47 din Legea 50/1994, modificare permisă în raport
de dispozițiile exprese ale art. 115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.
Recurenta menționează că Legea 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votată în conformitate cu dispozițiile art. 76 din Constituția revizuita "cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră."
De asemenea, OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, de către Parlament, același organism care a abilitat Guvernul de a emite ordonanțe.
În ceea ce privește discriminarea, se arătă că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului Ordonanței Guvernului nr.137/2000 rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi" - art.1 alin. (2), "exercitarea drepturilor enunțate" - art.1 alin. (3), "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art.2 alin.(1), "comportament discriminatoriu", "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei etc.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, întrucât în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare,în opinia recurentei, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
Se susține că acordarea pentru viitor prin hotărârea pronunțată de către instanță a unui spor de risc și suprasolicitare, ar însemna ca aceasta să depășească atribuțiile puterii judecătorești și să legifereze acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a magistraților
Recurenta -pârâtă Ministerul Justiției arată că hotărârea pronunțată este criticabilă și pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod Procedură Civilă în sensul că prin admiterea acțiunii și obligarea la plata sporului în continuare, instanța a ignorat dispozițiile OG 83/2000 și a procedat la readucerea în vigoare a prevederilor privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, depășind în mod flagrant atribuțiile puterii judecătorești. De asemenea, instanța s-a pronunțat asupra unor drepturi care nu sunt născute și actuale.
Cu privire la jurisprudența în materie, recurenta învederează că marea majoritate a instanțelor având în vedere evidența și notorietatea argumentelor formulate de Ministerul Justiției au respins acțiuni similare: Deciziile civile 1032/12.12.2007, 52/23.01.2008 ale Curții de Apel Bacău, Deciziile 1415/2007 și 1565/2007 ale Curții de Apel Cluj, Deciziile 492/2007 și 3905/2007 ale Curții de Apel Brașov, Deciziile 1547/2007 și 1551/2007 ale Curții de Apel Alba Iulia.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, curtea de apel constată în fapt următoarele:
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001. OG nr.83/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, art.58 și art.62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Astfel a reieșit că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, a rezultat fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru a presupus că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești. De altfel, Curtea apreciază că acestea au fost în esență și considerentele pentru care instanța de fond a apreciat ca întemeiată acțiunea formulată, chiar dacă la data soluționării cauzei de către instanța de fond Înalta Curte de Casație și Justiție nu pronunțase decizia în interesul legii.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, curtea reține că această critică este neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamanților și intervenienților la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert. De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a solutionat fondul pretențiilor reclamanților și intervenienților în interes propriu, în ceea ce priveste existența dreptului acestora de a solicita plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizatia brută lunar.
Pentru aceste motive apar ca nefondate motivele de recurs invocate de recurentii Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Justitiei în acest sens.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției privind perioada de timp pentru care instanța de fond a acordat reclamanților sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică și incidența în cauză a reglementărilor legale privind prescripția extinctivă, curtea îl apreciază ca fondat, în sensul că față de data înregistrării acestei acțiuni, excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă în mod netemeinic și nelegal de instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167 /1958 privind prescripția extinctivă și a art. 283 alin. 1 lit.c din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Este incontestabil că prin Decizia în interesul legii nr. 21 din data de 10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ, mai sus menționată s-a stabilit că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/ 1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se refera textele de lege, dar aceste persoane își puteau exercita dreptul material la acțiune doar în interiorul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Codul muncii.
Termenul de prescripția începe să curgă, potrivit disp. art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă de la dată când se naște dreptul la acțiune și potrivit art.12 din același decret, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. Acțiunea de față a fost înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 26.09.2007, situație față de care, având în vedere dispozițiile legale mai sus-enunțate și perioada pentru care s-a solicitat de către reclamanți și intervenienți plata sumelor corespunzătoare sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca fiind întemeiată pentru perioada 01.01.2003- 25.09.2004 și în consecință, în mod nelegal fost respinsă de instanța de fond, cu consecința admiterii acțiunii și pentru această perioadă.
Pentru toate aceste considerente, curtea văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Curtea de APEL PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr. 122 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și să admită recursurile formulate de Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției declarate împotriva aceleiași sentințe.
Va modifică în parte sentința în sensul că va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - 25.09.2004 și va respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă extinctiv. Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 122 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, -, -, -, -, C, -, a, a-, -, C, -, și -, toți cu domiciliul ales în P,-, județul P, intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1,--3, și intimații-intervenienți în nume propriu domiciliat în P,-,. 132,.B,.22, județul P și G cu domiciliul ales în P,-, județul
Admite recursurile formulate de Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P și Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,- declarate împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - 25.09.2004 și respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă extinctiv.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Mihai Viorel Tudoran
--- - --- - -- -
Grefier
--
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
19.06.2009
3 ex.
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Mihai Viorel Tudoran
