Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1108/R/2009
Ședința publică din 30 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Lucia Ștețca Adrian Repede
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. C, MINISTERUL JUSTIȚIEI, reclamanții, -, și de intervenienții în nume propriu MB., fostă, B fostă, MB., -, TA, IB., -, împotriva sentinței civile nr.667 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr-, privind și pe intervenienții în nume propriu- intimați, I, -, -A, -, MB., MB., A, G, TA, -A, G, N, fostă, MB., A, -A, TA, precum și pe pârâții- intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII vând ca obiect calcul drepturi salariale.
Se constată că la data de 29 aprilie 2009, prin registratura instanței, intervenienta recurentă a depus la dosar concluzii scrise cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiunela care a anexat și o fișă de calcul spor de 50%.
De asemenea, se constată că la data de 29 aprilie 2009, prin registratura instanței, recurenții intervenienți au depus la dosar au depus la dosar un script la care aua nexat Hotărârea nr. 6 decembrie 2007 pronunțată de Curtea Euopeană a Drepturilor Omului și copia deciziei civile nr. 1375 din 04.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel timișoara în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheiera ședinței publice din data de 28 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.667 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocate din oficiu de instanța și s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respina excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
s-a respins excepția inadmisibilității și a necompetenței materiale invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, - și intervenienții în nume propriu, TA, fostă, -, B fostă, N, -A, MB., TA, -A, G, fostă, A, A, -A, I, -, -, MB. MB., MB., -, G, TA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, pârâții fiind obligați, în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, pentru perioada noiembrie 2000 - 15.04.2008.
Curtea de Apel Cluja fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să efectueze demersurile necesare alocării fondurilor necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
S-a respins cererea privind obligarea plății sumelor menționate și pentru viitor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienții au calitatea de magistrați și personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Cluj și judecătoriile aflate în raza teritorială a acestui tribunal.
În Legea nr.50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în art.47, care a fost abrogat de Guvernul României prin OG 83/2000.
În conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Prin urmare, abrogarea parțială a unui act normativ prin OG nr. 83/2000 reprezintă o modificare a acestuia efectuată printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanță de guvern și nu se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000.
Această intervenție a Guvernului României a prejudiciat magistrații și personalul auxiliar, deoarece ca urmare a specificului activității aceștia erau îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare. Chiar dacă ulterior acestei intervenții au fost alte acte normative care au majorat indemnizațiile reclamanților, ele nu au privit acest spor, ci au adaptat în context general salariile persoanelor care lucrează în activitatea judiciară la situația economică a statului.
Întrucât toate aspectele avute în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate inclusiv a reclamanților, aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, dreptul reclamanților este actual și evident.
În acest sens, sunt de amintit și prevederile Directivei nr. 89/391/CEE, implementată în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 319/2006, care prin art. 6 prevăzut obligația generală a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de muncă. Ca urmare, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constituie într-un echivalent bănesc privind asigurarea securității și sănătății, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație (în sensul îndeplinirii de către angajator a obligației imperativ prevăzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului magistrații sunt nevoiți să suporte cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede că: "Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători". Acest spor trebuie acordat tocmai ca o măsură eficientă pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice.
Așadar, afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia, iar abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
Raportat la art.57 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996. Nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
În consecință, excepțiile ridicate de pârâți sunt întemeiate doar parțial. Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității chemării in judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost ridicată în considerarea faptului că acest pârât ar fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu ceea ce nu este real, deoarece în acțiune și in cererea de intervenție acest minister a fost chemat pentru a efectua toate demersurile legale ce se impun în vederea asigurării acestor drepturi salariale.
Excepția prescripției nu poate fi luată în considerare, deoarece față de prevederile art.41 alin.2 și 53 din Constituția României abrogarea unui text legal făcută cu încălcarea Constituției nu a produs nici un efect în afară de acela al suspendării cursului prescripției extinctive.
Potrivit Deciziei 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -secțiile unite, în dosar nr.5/2008 s-a statuat faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salarul de bază brut lunar și după intrarea in vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art.329 alin.3 pr.civ. este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Fiind vorba de drepturi salariale considerate ca stabilite și actuale, excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost respinsă, nefiind aplicabile prevederile art.36 alin.2 din OUG 27/2006. Totuși, drepturile salariale vor fi acordate până la data pronunțării, întrucât obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat-o ca deplin valabilă și nu în baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislația în vigoare la data pronunțării, neputând constitui bază pentru un drept salarial în viitor.
În consecință, apreciind că drepturile salariale solicitate sunt întemeiate, tribunalul a admis în parte atât acțiunea reclamanților cât și a intervenienților în conformitate cu prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, raportat la art.155 muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivare a arătat că între reclamanți și pârât nu există un raport juridic care să permită acestora formularea unor pretenții în mod direct, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind lipsit de calitate procesuală pasivă.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la virarea fondurilor solicitate în lipsa aprobării rectificării bugetului conform unei propuneri a Ministerului Justiției.
Arată că elaborarea și adoptarea legilor de rectificare anuale este reglementată de Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și care presupune, conform art.15 alin.1 întocmirea unor propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii având obligația să prevadă și mijloacele necesare pentru creșterea cheltuielilor.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului, respectiv Parlamentului, potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002, Parlamentul este acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Reclamanții MB. și prin recursul lor au solicitat casarea sentinței în sensul admiterii în întregime și a pretențiilor astfel cum au fost formulate prin acțiunea introductivă.
În motivare au arătat că prin Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit în art.47 că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior prin OUG27/2006 s-a abrogat art.47, dar se poate observa că sporul de risc și suprasolicitare a fost acordat în concordanță cu dispozițiile Constituției României, iar conform dreptului muncii drepturile salariale câștigate nu pot fi anulate decât în mod expres și printr-un text de lege cu o valoare cel puțin egală cu cea a textului de lege prin care au fost acordate.
Arată că prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008 s-a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Reclamanții -TA, --, -, -, MB.-, -, ȘI, prin recursul lor au solicitat casarea în parte a sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, reiterând aceleași motive de recurs ca și reclamanții și.
Reclamanții, B, -, TA, (fosta ) NORA, -, au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii promovată.
În motivare au arătat că în mod greșit instanța a respins obligarea intimaților la plata sumelor menționate și pentru viitor, apreciind ca obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care IC. a apreciat-o ca deplin valabilă și nu n baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislația în vigoare la data pronunțării.
Decizia XXI pronunțată de la data de 10.03.2008 în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 proc.civ.după 3 zile de la data publicării în Of. însă intimații nu au înțeles să aplice dispozițiile acestei decizii, în prezent drepturile salariale fiind calculate fără sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, prin recursul său a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței cu respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că prin art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, însă prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, acest articol a fost abrogat total și explicit.
Mai arată că având în vedere că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante, în cauză sunt incidente dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Potrivit art.283 din muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În speță, termenul de prescripție a început să curgă pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din tabelul reclamanților prezentului dosar, reclamanții, și, sunt încadrați în calitate de funcționari publici.
Se știe însă că potrivit dispozițiilor art. 4 pct 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, raporturile de serviciu al acestei categorii de persoane se și se exercită pe baza actului administrativ de numire emis în condițiile legii, situație în care, potrivit art. 109 din aceeași lege, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Cum acest aspect, referitor la reclamanții de mai sus, urmează a fi pus în discuția părților și cum dispozițiile art. 165 Cod procedură civilă prevăd că, în orice stare a judecății se pot despărți pricinile dacă instanța socotește că numai una dintre ele este în stare de judecată, reținând că recursurile în privința celorlalți reclamanți sunt în stare de judecată, Curtea va disjunge recursurile reclamanților mai sus arătați și ale pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției în privința acestora, urmând a se soluționa într-un dosar separat.
Cât privesc recursurile pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției referitoare la ceilalți reclamanți care nu au calitatea de funcționari publici cât și recursurile reclamanților, și intervenienților ( și ceilalți din sentință- pag 254 dosar de fond cu nr--vol V) se impun a fi reținute următoarele aspecte:
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 ÎCCJ, pronunțată în recursul în interesul legii, formulat de Procurorul General, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 82/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie, fiind obligatorie conform art. 329 alin 3 Cod procedură civilă, înseamnă că efectele ei cel puțin, se întind asupra acelor categorii de personal, menționate în cuprinsul deciziei, astfel că sub acest aspect de principiu trebuie conchis că în mod corect instanța de fond a apreciat că acești reclamanți și intervenienți sunt îndreptățiți la plata sporului.
Dar, este de reținut faptul că pretențiile reclamanților și intervenienților cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică au fost solicitate și acordate începând cu anul 2000 și până la data pronunțării sentinței, 15 aprilie 2008, respingându-se excepția prescripției ce a fost invocată.
Dar în acest sens sunt de reținut dispozițiile art. 1 și 3 din Legea nr. 167/1958 potrivit cărora, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Mai mult, dispozițiile art. 283 alin 1 Codul muncii, aplicabile în cazul din speță, prevăd de asemenea că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, având ca obiect drepturi salariale, este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin decizia în interesul legii, nr. 21 din 10 martie 2008 ÎCCJ, s-a statuat în sensul recunoașterii drepturilor neacordate în baza unor dispoziții legale în vigoare.
Așadar, prin decizia amintită nu s-a statuat asupra cursului prescripției dreptului celor vizați de a formula pretenții salariale, astfel că, constatând că acțiunile și cererile de intervenție promovate vizează și o perioadă ce se situează peste termenul de 3 ani în urmă, de la data promovării acestora, și cum nu subzistă nici o cauză de întrerupere cursului prescripției, și cum decizia ÎCCJ, neputând constitui un motiv de întrerupere a acestui curs, se impun a se admite recursurile pârâților Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, doar sub acest aspect în sensul că se va modifica în parte sentința, respingându-se ca prescrise pretențiile reclamanților și intervenienților pentru perioade ce depășesc termenul de 3 ani anterior de la data promovării cererilor în justiție.
Mai este de reținut faptul că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a mai invocat în recursul său, faptul că sentința este greșită deoarece nu s-a avut în vedere că el ce nu are calitate procesuală pasivă, nefiind în raporturi de muncă cu reclamanții.
Această susținere a pârâtului nu poate fi privită cu succes, în condițiile în care pârâtul nu a fost chemat în judecată în calitatea sa de parte în vreun raport de muncă cu reclamanții sau intervenienții ci pentru că în virtutea obligației că îi revin de a aproba bugetul, să pună la dispoziția angajaților sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatul să poată plăti drepturile salariale la care angajatorul este obligat prin aceeași hotărâre judecătorească.
De fapt, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare, iar în acest context, pentru ca pretențiile reclamanților și intervenienților să poată fi valorificate, în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea lor de către Ministerul Economiei și Finanțelor, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii și cererilor de intervenție și astfel să aloce fonduri necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții și intervenienții le au asupra pârâților, aceasta fiind singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unor instituții publice cum sunt în speță pârâții.
Dar, reclamanții și intervenienții prin recursul lor au solicitat modificarea sentinței în sensul ca pârâții să fie obligați să plătească și în continuare, ca drept salarial, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, aceasta fiind acordat de instanța de fond doar până la data pronunțării sentinței.
Concluzia instanței de fond este greșită în această privință deoarece reclamanții și intervenienții au dreptul de a primi în continuare sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, evident în condițiile în care își păstrează calitatea vizată de decizia
De fapt, prin această decizie nu s-a făcut altceva, decât că s-a dat o interpretare a unei dispozițiuni legale și nu o "legiferare" și cum normele și actele de interpretare a unei dispozițiuni legale își produc efectele, de la data intrării în vigoare și cât timp ea este în vigoare, este lesne de înțeles că reclamanții și intervenienții ce fac parte din categoriile vizate de decizia dată în interesul legii, sunt îndreptățiți și în continuare la a li se plăti sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar, până la abrogarea dispoziției legale care a instituit acest spor sau pierderea calității vizată de decizie.
Ca atare sub acest aspect se impune admiterea recursului reclamanților și intervenienților și modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâților de a plăti și în continuare sporul arătat.
În prezenta cauză au formulat pretenții cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și intervenienții, precum și, aceasta din urmă având calitatea de consilier probațiune până la data de 1 iulie 2008, după care a devenit JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca Adrian Repede
De fapt, din lista personalului reclamanți și intervenienți în cauză, se constată că aceștia exceptând-o pe intervenienta de mai sus care după data arătată a devenit judecător, au alte calități, respectiv de personal contractual (muncitori, șoferi, etc) sau consilieri de probațiune.
Dar așa cum se desprinde din considerentele de mai sus ale acestei hotărâri, Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎCCJ cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu se referă nici la consilierii de probațiune și nici la personalul contractual al instanțelor și parchetelor.
De fapt instituția consilierilor de probațiune a fost înființată în anul 2000, ulterior incidenței art. 1 pct 42 din OG nr. 83/2000.
În favoarea acestei instituții pledează și câteva argumente de logică juridică. Astfel, la data pronunțării deciziei ÎCCJ era reglementată legislativ categoria profesională a consilierilor de probațiune prin Legea nr. 327/2006, ceea ce denotă intenția instanței supreme de a limita capetele acestui recurs în interesul legii doar la magistrați, personalul auxiliar și magistrații asistenți.
De fapt, intenția legiuitorului în cazul consilierilor de probațiune, prin Legea nr. 327/2006 a fost de acordare acestora doar a drepturilor limitativ enumerate în art. 3-11 ale legii printre care nu figurează sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
La fel și în cazul celorlalți intervenienți, enumerați mai sus, având funcții de conducători auto etc, (personal contractual), trebuie de asemenea reținut că nici ei nu fac parte din categoriile profesionale expres și limitativ vizate de decizia ÎCCJ.
Cum și în cazul categoriei profesionale din care fac parte acești intervenienți, salarizarea este reglementată direct și limitativ de OG nr. 8/2007, prin indicarea expresă în anexele acestui act normativ a drepturilor salariale cuvenite acestora, este evident că aceștia nu sunt îndreptățiți la a li se acorda sporul astfel că sub acest aspect, acțiunea acestora se impune a fi respinsă.
De fapt, în susținerea celor de mai sus, prin chiar considerentele deciziei dată în interesul legii în care se arată că de fapt intenția legiuitorului, când a instituit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin Legea 50/1996, a fost de a recompensa efortul intelectual și consumul psihic iminent actului de justiție, care impun personalului implicat efectiv în activitatea de judecată și urmărire penală, atribuții, obligații și restricții specifice.
Cum activitatea categoriei de personal din care fac parte intervenienții arătați mai sus este străină obligațiilor menționate anterior, evident că nu se impune acordarea acestui spor, care este corelativ actului efectiv de justiție.
În ce privește acțiunea promovată de intervenienții G, G, și se impune a fi reținute următoarele aspecte:
După cum rezultă din același tabel de la dosar, intervenienții de mai sus au calitatea de grefieri informaticieni, pe care au dobândit-o doar de la data de 1 ianuarie 2005, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 576/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate a instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea (art. 3 pct 1).
În acest context se impune a se modifica sentința instanței de fond și în privința acestor intervenienți în sensul ca să li se acorde și lor sporul în discuție doar de la data de 1 ianuarie 2005 și în continuare, urmând a se respinge pretențiile pentru perioada anterioară datei de mai sus, când acestora nu li se recunoștea calitatea de personal auxiliar de specialitate vizată și de decizia în interesul legii.
Așa fiind, față de cele mai sus reținut văzând și dispozițiile art 299 și art. 312 procedură civilă Curtea va disjunge recursurile declarate de intervenienții, (pentru perioada 01.07.2005-01.12.2007), și și pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIE și formează dosarul nr-.
Se vor admite în parte recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI și în întregime recursul declarat de reclamanții, -, și intervenienții și alții împotriva sentinței civile nr. 667 din 15.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și pentru perioada 01.11.2000 -08.06.2004.
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, TA, TA, -, B, N, pentru perioada 01.11.2000 - 12.09.2004.
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, -A, MB., MB., TA, MB., -A, G, G și pentru perioada 01.11.2000- 13.09.2004.
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, A, A, -A, I, I, și pentru perioada 01.11.2000- 17.09.2004.
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, -, -, MB., TARȚA., MB. pentru perioada 01.11.2000- 26.09.2004.
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, și pentru perioada 01.11.2000- 01.10.2004.
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, -, MB. MB., pentru perioada 01.11.2000- 11.10.2004.
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenientul pentru perioada 01.11.2000- 01.04.2005.
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienta pentru perioada 01.11.2000- 01.08.2002.
Se va respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, și pentru perioada 01.11.2000-18.03.2005.
Se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de intervenienții, pentru perioada anterioară datei de 01.07.2008,.
Se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de intervenienții G, G, și pentru perioada anterioară datei de 01.01.2005.
Pârâții vor fi obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor în favoarea reclamanților și intervenienților care și-au continuat activitatea și după data de 15.04.2008.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Disjunge recursurile declarate de intervenienții, (pentru perioada 01.07.2005-01.12.2007), și și pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIE și formează dosarul nr-.
Admite în parte recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI și în întregime recursul declarat de reclamanții, -, și intervenienții și alții împotriva sentinței civile nr. 667 din 15.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții, -, -, și pentru perioada 01.11.2000 -08.06.2004.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, TA, TA, -, B, N, pentru perioada 01.11.2000 - 12.09.2004.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, -A, MB., MB., TA, MB., -A, G, G și pentru perioada 01.11.2000- 13.09.2004.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, A, A, -A, I, I, și pentru perioada 01.11.2000- 17.09.2004.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, -, -, MB., TARȚA., MB. pentru perioada 01.11.2000- 26.09.2004.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, și pentru perioada 01.11.2000- 01.10.2004.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, -, MB. MB., pentru perioada 01.11.2000- 11.10.2004.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenientul pentru perioada 01.11.2000- 01.04.2005.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienta pentru perioada 01.11.2000- 01.08.2002.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de intervenienții, și pentru perioada 01.11.2000-18.03.2005.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de intervenienții, pentru perioada anterioară datei de 01.07.2008,.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de intervenienții G, G, și pentru perioada anterioară datei de 01.01.2005.
Obligă pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor în favoarea reclamanților și intervenienților care și-au continuat activitatea și după data de 15.04.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - pt.- -
În conc.medical
Semnează
PRIM GREFIER
Red.AR
Dact./3ex.
05.06.2009
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Lucia Ștețca Adrian Repede
