Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1119/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1119/R/2009
Ședința publică din 5 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Diaconescu Tania Antoaneta
- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, și alții, precum și de intervenienții în nume propriu, și alții, și, respectiv, de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 674 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, pe intervenienții în nume propriu și, precum și pe pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 674/15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins excepția inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, -, și și de intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj.
Pârâții au fost obligați, în solidar, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare în perioada 9 octombrie 2004 - 15 aprilie 2008, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant, iar pentru intervenienții: 9 aprilie 2004 -1 decembrie 2005,: 8 octombrie 2004 - 15 aprilie 2005, G și: 8 octombrie 2004 - 1 mai 2005,: 11 martie 2005 - 15 aprilie 2008,: 11 septembrie 2006 - 15 aprilie 2008.
Curtea de Apel Cluja fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
Pârâtul Ministrul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
S-a respins cererea privind obligarea la plata sumelor menționate și pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au sau au avut calitatea de magistrați la Curtea de Apel Cluj. Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică care a fost abrogat prin OG nr. 83/2000. Abrogarea parțială a unui act normativ prin OG nr. 83/2000 reprezintă o modificare a acesteia printr-un act normativ de nivel inferior legii și nu se încadrează în limitele stabilite de Legea nr. 125/2000.
Toate aspectele avute în vedere la data adoptării art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate, inclusiv a reclamanților, aceștia fiind expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, dreptul reclamanților fiind actual și evident.
Directiva nr. 89/391/CEE, implementată în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 3219/2006 prevede, prin art. 6, obligația generală a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de muncă.
Afirmata abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 53/2000, nu poate produce efecte juridice, deoarece Guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996.
Prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia.
Potrivit Deciziei nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Această decizie, conform art. 329 alin. 3. proc. civ. este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri reclamanții și intervenienții, pârâtul Ministerul Justiției și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursul declarat de reclamanți și intervenienți se solicită modificarea sentinței, în sensul obligării pârâților la plata diferențelor salariale actuale, precum și la plata acestui spor în continuare.
În motivele de recurs se învederează că cererea de actualizare a sumelor este justificată, avându-se în vedere că acțiunea a fost admisă începând cu anul 2004, dată de la care moneda națională s-a devalorizat, iar pe de altă parte, faptul că, prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a recunoscut acest drept, nu reprezintă o garanție că pârâții îl vor plăti.
Prin recursul declarat de Ministerul Justiției s-a solicitat casarea sentinței pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9, pct. 4 și pct. 6. proc. civ.
În sprijinul motivul prevăzut de art. 304 pct. 9.proc. civ. pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2004, în baza art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 lit. c Codul muncii.
De asemenea, s-a invocat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin OG nr. 83/2000.
În sprijinul motivului prevăzut de art. 304 pct. 4. proc. civ. s-a susținut că interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor legale menționate reprezintă o legiferare a unui drept salarial, pe care legiuitorul a înțeles să-l abroge expres.
În fine, motivul prevăzut de art. 304 pct. 6. proc. civ. se referă la acordarea în favoarea intervenientului a drepturilor salariale pentru perioada 9 aprilie 2004 - 1 decembrie 2005, deși acesta a solicitat, în cererea de intervenție, drepturile aferente perioadei 9 octombrie 2004 - 1 decembrie 2005.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii față de acest recurent.
În motivarea recursului s-a invocat nelegalitatea sentinței, deoarece prima instanță nu a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității, excepții care sunt reiterate în recurs, arătându-se că nu s-au respectat dispozițiile art. 36 din OUG nr. 27/2006, care impun o procedură specială de contestare a drepturilor salariale, precum și că recurentul nu are atribuții de punere în executare a hotărârii conform art. 17 și art. 18 din Legea nr. 500/2002.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul reclamanților și interveniențilorcare au uzat de calea de atac este întemeiat, cu excepția celui declarat de reclamanta, întemeiat în parte.
Curtea constată că recursul are ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de la data pronunțării hotărârii atacate și până la zi, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 316 raportat la art. 294 alin. 2. proc. civ. și admisibilă, sub aspect procedural, precum și acordarea în continuare a acestui spor.
Astfel, prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supusă acestei probleme de drept, conform art.329 alin.3 pr.civ. Curtea de Apel constată că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți să beneficieze de plata actualizată a acestui drept salarial și pentru perioada 15.04.2008 până la zi, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenient, cu excepția reclamantei, a căror pretenții vor fi admise până la data de 26.01.2009, când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării sale.
De asemenea, Curtea observă că acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică și pentru viitor este justificată în raport de dispozițiile art.110 alin.2 pr.civ. conform cărora "se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a uneiprestațiuni periodice".
Cum sporul pretins prin acțiune are caracterul unui drept salarial, așadar al unei "prestațiuni periodice", și având în vedere că nu este justificată intentarea periodică de către reclamanți a unor acțiuni având ca obiect plata acestui spor câtă vreme starea de fapt și de drept este neschimbată, Curtea de Apel va admite acest motiv de recurs, modificând sentința, în sensul acordării acestui spor și în continuare în favoarea reclamanților și intervenienților care au declarat recurs, cu excepția reclamantei, pensionată la data de 26.01.2009 și, prin urmare, lipsită de posibilitatea de a beneficia de acest spor după încetarea raporturilor juridice de muncă.
Recursul declarat de pârâtul Miniterul Justiției este în parte întemeiat.
În acest sens, Curtea observă că intervenientul a formulat cerere de intervenție la data de 7 noiembrie 2007 ( 54 fond vol. I), solicitând acordarea sporului pentru perioada 9 octombrie 2004 - 1 decembrie 2005 (data pensionării).
Cu toate acestea, prima instanță i-a acordat drepturile pretinse aferent perioadei 9 aprilie 2004 - 1 decembrie 2005, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6. proc. civ. pentru pretențiile aferente perioadei 9 aprilie 2004 - 9 octombrie 2004, la care nu se referă cererea de intervenție.
De asemenea, în raport de data formulării cererii de intervenție (07.11.2007), pretențiile anterioare datei de 7 noiembrie 2004 sunt prescrise, neîncadrându-se în termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de Decretul nr. 167/1958 și de art. 283 lit. c Codul muncii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ.
În același context, Curtea constată că, deși intervenienții, G și au formulat cererea de intervenienție la data de 04.02.2008 ( 193 fond, vol. I), având ca obiect plata sporului pentru perioada 1 octombrie 2004 - 15 aprilie 2005 ( ) și 8 octombrie 2004 - 1 mai 2005 (ceilalți intervenienți), prima instanță nu a aplicat dispozițiile Decretului nr. 167/1958 și ale art. 283 lit. c Codul muncii, acordând acest spor și pentru perioada 8 octombrie 2004 - 4 februarie 2005, care nu se încadrează în termenul general de prescripție.
Sub acest aspecte, recursul Ministerului Justiției este întemeiat, însă celelalte critici întemeiate în recurs nu sunt fondate, față de caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, menționată în considerentele ce stau la baza admiterii recursului reclamanților și intervenienților.
Prin urmare, nu se poate considera că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat sau că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, având în vedere dezlegarea obligatorie contrară dată de instanța supremă.
Recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este în parte întemeiat.
În prealabil, însă, Curtea constată că prima instanță s-a pronunțat motivat asupra excepțiilor invocate de recurent contrar susținerilor acestuia.
În acest sens, excepția inadmisibilității întemeiată pe nerespectarea procedurii instituite de art. 36 din OUG nr. 27/2006 este nefondată, deoarece, prin prezenta acțiune, nu se solicită stabilirea unui drept de natură salarială recunoscut prin Decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ, ci plata sa, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din OUG nr. 27/2006. Susținerile recurentului referitoare la încălcarea Legii nr. 500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel, potrivit art.15 din HG nr. 83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este C care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Cu toate acestea, efectele admiterii parțiale a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției îi profită și recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, a cărui obligație de alocare a fondurilor necesare efectuării plăților va fi diminuată prin excluderea pretențiilor care, așa cum s-a arătat anterior, nu se încadrează în termenul general de prescripție.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel va admite recursurile în sensul celor ce urmează:
Va admite recursul declarat de reclamanții, G, G, și și de intervenienții, Și împotriva sentinței civile nr. 674 din 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, care va fi modificată în parte, în sensul că:
Pârâții Curtea de Apel Cluj, Tribunal C și Ministerul Justiției vor fi obligați la plata actualizată către reclamanții și intervenienții menționați anterior a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și pentru perioada 15.04.2008 până la zi, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenient, precum și plata lunară în continuare a acestui spor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor corespunzătoare menționate anterior.
Totodată, se va admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași hotărâri, care va fi modificată în parte, în sensul obligării pârâților, Curtea de Apel Cluj, Tribunal C și Ministerul Justiției, la plata actualizată către reclamantă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și pentru perioada 15.04.2008-26.01.2009.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor corespunzătoare menționate anterior.
Se va admite în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași hotărâri, care va fi modificată, în sensul respingerii ca prescrise a pretențiilor intervenienților, aferente următoarelor perioade:
- 09.04.2004-07.11.2004 pentru;
- 08.10.2004-04.02.2005 pentru, G și.
Se va admite în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași hotărâri, care va fi modificată, în sensul înlăturării obligației de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente următoarelor perioade:
- 09.04.2004-07.11.2004 pentru
-08.10.2004-04.02.2005 pentru, G și.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, G, G, -, și și de intervenienții, și împotriva sentinței civile nr. 674 din 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI, la plata actualizată către reclamanții și intervenienții menționați anterior a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și pentru perioada 15.04.2008 până la zi, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenient, precum și plata lunară în continuare a acestui spor.
Obligă pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor corespunzătoare menționate anterior.
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași hotărâri pe care o modifică în parte în sensul obligării pârâților CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI, la plata actualizată către reclamantă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și pentru perioada 15.04.2008-26.01.2009.
Obligă pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor corespunzătoare menționate anterior.
Admite în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva aceleiași hotărâri pe care o modifică în sensul respingerii ca prescrise a pretențiilor intervenienților, aferente următoarelor perioade:
- 09.04.2004-07.11.2004 pentru;
- 08.10.2004-04.02.2005 pentru, G și.
Admite în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva aceleiași hotărâri pe care o modifică în sensul înlăturării obligației de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor salariale aferente următoarelor perioade:
- 09.04.2004-07.11.2004 pentru;
- 08.10.2004-04.02.2005 pentru, G și.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Diaconescu Tania Antoaneta
- - - - - -
GREFIER
Red. /dact. MM
2ex./29.05.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Diaconescu Tania Antoaneta
