Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1159/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1159/R-CM
Ședința publică din 19 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ, comuna C, județul V, împotriva sentinței civile nr.348 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant -, lipsă fiind recurentul-pârât și intimații-pârâți Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția privind nulitatea recursului de față, în raport de dispozițiile art.3021lit.d Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant lasă la aprecierea instanței excepția pusă în discuție din oficiu iar pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 13 ianuarie 2009, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului V, Consiliul Județean V și Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă B, solicitând obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada începând cu 3 ani înaintea datei introducerii acțiunii și până la data pronunțării sentinței, precum și obligarea pârâților să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, conform prevederilor art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 și conform art.50 alin.1, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
Prin întâmpinarea formulată în cauzeă, pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Vas olicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, susținând că potrivit art.7 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește corectitudinea încadrării personalului și întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale, răspunderea aparține directorului unității de învățământ, potrivit art.23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității de învățământ preuniversitar. Referitor la salarizarea personalului didactic s-a arătat că începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în conformitate cu dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001.
Pe fondul cauzei, acest pârât a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât în toate actele normativ invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30- 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de l/25 prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin. 2 din OG nr.18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de l/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive, motivând că obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul prevăzut de art.50 din Legea nr.128/1997 nu incumbă ministerului, care nu este nici angajator al cadrelor didactice, nu calculează salariul acestora, nu deține cărțile de muncă ale acestora și nici ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei a menționat că prevederile Legii nr.128/1997 au fost puse în executare și detaliate prin alte acte normative, iar reclamantul solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
De asemenea, pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că potrivit art.9 și următoarele din Contractul colectiv de muncă nu pot fi negociate drepturile salariale a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale, sindicatelor și ministerelor care cooptează astfel de salariați, revenindu-le obligația să poarte negocieri cu Guvernul în vederea includerii unor astfel de drepturi în acte normative.
Concluzionând, pârâtul a arătat că în prezent nu există dispoziții legale care să permită acordarea unor drepturi salariale într-un cuantum diferit de cel stabilit prin lege.
Prin sentința civilă nr.348 din 27 martie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și și Consiliul Județean V, respingând acțiunea formulată împotriva acestora.
A fost admisă acțiunea împotriva pârâtului Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă B, care a fost obligat să plătească reclamantului - drepturile salariale reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ pentru perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean V s-a constatat a fi întemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentat a unității administrativ-teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea acesteia.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și a fost admisă, motivat de faptul că această instituție nu este angajator al cadrelor didactice și nici ordonator de cretite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat unde sunt angajate aceste cadre didactice.
Între minister și cadrele didactice nu sunt raporturi juridice concretizate în obligații specifice angajatorului și angajatului și prin urmare nu se justifică cererea de plată și calculare a diferențelor de drepturi salariale din partea acestui pârât.
Potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
De asemenea, s-a constatat că pârâtul Consiliul Județean V nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între acesta și cadrele didactice nu sunt raporturi juridice specifice angajatorului și angajatului.
Calitatea de angajator, așa cum este definită la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 coroborat cu art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 și cu art.7 din Legea nr.84/1995, o are numai directorul unității de învățământ.
Consiliul Județean V nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic, neavând competența de a calcula și de a plăti drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alin.1 legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticală a textului de lege menționat, rezultă faptul că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, s-a observat că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la", care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în aliniatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin Hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urmă fiind diferiți în funcție de încadrarea în transe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșă de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenită în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008, și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008, care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime.Acest drept există în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
În ședința publică din data de 27 martie 2009, reclamantul a precizat că solicită acordarea drepturilor salariale pentru ultimii 2 ani, anteriori anului 2008, respectiv pentru perioada ianuarie 2006- decembrie 2007.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă B - unitatea școlară de învățământ preuniversitar să acorde și să plătească reclamantului titular al dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, în perioada ianuarie 2006 - decembrie 2007.
Împotriva sentinței civile nr.348/27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă B care a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate și anume:
- hotărârea pronunțată la fond nu este suficient motivată, în speță fiind incidente prevederile art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă, deoarece tribunalul nu s-a referit la toate probele administrate în cauză, nu a dispus efectuarea unei expertize contabile și a înșiruit mai multe acte normative în considerente;
- sentința pronunțată de tribunal este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, întrucât în prezent nu există dispoziții normative care să permită acordarea drepturilor salariale în cuantumul solicitat de reclamant prin acțiune.
Recursul nu a fost semnat de reprezentantul Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă B, deși la termenul de judecată din 22 mai 2009 Curtea a pus în vedere reprezentantului recurentului-pârât consilier juridic să anunțe directorul Centrului pentru a se prezenta la instanță personal și a semna și ștampila recursul.
Față de această situație, Curtea, la termenul de judecată din 19 iunie 2009 constatat că recursul nu a fost semnat și din oficiu a pus în discuția părților procesuale nulitatea recursului de față în raport de dispozițiile art.3021lit.d din Codul d e procedură civilă.
Asupra acestei excepții, Curtea constată următoarele:
Dispozițiile art.137 Cod procedură civilă prevăd că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Potrivit art.3021lit.d Cod procedură civilă, cererea de recurs se sancționează cu nulitatea dacă lipsește semnătura.
Verificând recursul înregistrat, Curtea constată că directorul - al Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă B, cu sediul în comuna C, județul V, nu a semnat recursul aflat la filele 3-4 dosar recurs, astfel că în speță sunt incidente prevederile art.3021lit.d din Codul d e procedură civilă și față de aceste dispoziții legale se va constata nul recursul declarat de pârâtul menționat mai sus împotriva sentinței civile nr.348/27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul CENTRUL ȘCOLAR PENTRU EDUCAȚIE INCLUZIVĂ, cu sediul în comuna C, județ V, împotriva sentinței civile nr.348 din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimați fiind reclamantul, domiciliat în comuna, județ V și pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, cu sediul în Râmnicu V,-, județ V, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1 și CONSILIUL JUDEȚEAN V, cu sediul în Râmnicu V,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/23.06.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
