Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 118/R-CM
Ședința publică din 15 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanta și de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V ȘI MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, împotriva sentinței civile nr.973 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 12 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației și Cercetării, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să-i asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, începând cu luna octombrie 2001 la zi și să-i plătească drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea a câte 2 ore săptămânal, reactualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a îndeplinit funcția de educatoare la Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 și că din anul 1990 împlinit condiția de vechime de 25 ani, iar în anul 1988 obținut gradul didactic I.
A invocat dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Prin acordul din 28.11.2005 ( semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării ) Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Acest acord a fost și legiferat, emițându-se nr.OUG17/2006, care reia aceleași principii.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că potrivit dispozițiile art.166 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare "drepturile la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate". În cauză nu sunt incidente prevederile alin.2 din textul de lege precizat, astfel că acțiunea dedusă judecății este prescrisă.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997.
S-a susținut că personalul didactic are dreptul la reducerea normei didactice, iar acestui drept subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege, iar în speță reclamanta nu și-a exercitat acest drept, nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție. În aceste condiții, unitățile de învățământ pârâte nu aveau obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la reducerea cu două ore a normei didactice decât cel mult de la data solicitării acestui drept, respectiv, de la data introducerii acțiunii.
Pe de altă parte, reclamanta era îndreptățită la plata acestor ore numai dacă exista un act adițional la contractul individual de muncă al acelor în cauză, contract având ca obiect efectuarea orelor în regim de plata cu ora, or reclamanta nu a solicitat unității de învățământ reducerea normei didactice și efectuarea celor două ore la plata cu ora.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât Legea nr.128/1997 pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea în art.45 alin.1 se referă la diminuarea normei didactice a personalului didactic, norma didactică fiind modalitatea prin care este normată activitatea didactică a profesorilor și nu a personalului didactic în totalitate.
Dispoziția art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 pe de o parte, nu se referă la cadrele didactice încadrate pe post, la reducerea postului, iar pe de altă parte norma de drept nu statuează în sensul solicitat de reclamată.
Prin sentința civilă nr.973/21.11.2007 au fost respinse excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați cei doi pârâți să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal pentru reclamantă, începând cu luna octombrie 2001 și până la data de 13 iulie 2006 și să plătească drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea a câte 2 ore săptămânal, reactualizate în funcție de indicele de inflație, la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate.
Cu privire invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V privind excepția prescripției dreptului pentru perioada octombrie 2001 - 6.06.2004, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată.
Prin acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv cu Ministrul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic. Acest acord a fost legiferat, emițându-se OUG nr.17/2006, care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, art.166 alin.2 din Codul Muncii și art.1 din nr.OUG17/2006.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum, de altfel, se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezenta acestui pârât în cauză și se justifică calitatea procesuală pasivă, instanța apreciază excepția nefondată.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
Prin urmare, unitatea de învățământ împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației,Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că norma didactică este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede că personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus - menționate se reține de către instanță că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii.
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea 128 /1997 respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În ceea ce privește acordarea drepturilor salariale de la data pensionării reclamantei, respectiv data de 13 iulie 2006, tribunalul a constatat că reclamanta nu mai este îndreptățită la reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal și plata muncii prestate în plus, întrucât, față de dispozițiile art.16 alin.4 din Legea nr.128/12 iulie 1997 modificată, cadrele didactice pensionate pot desfășura activitățile specifice personalului didactic de predare, prin cumul sau prin plata cu ora. Față de aceste considerente, instanța reține că prevederile art.45 din același act normativ nu sunt aplicabile și personalului didactic pensionat.
În termen legal, sentința a fost recurată de reclamanta și de pârâții Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și Învățământului.
Reclamanta a criticat sentința pentru netemeinicie, arătând că, întrucât legea nu face nici o distincție în privința pensionarilor, în mod greșit tribunalul a apreciat că reclamantei nu îi mai este recunoscut acest drept de la data pensionării.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tac riticat sentința pentru netemeinicie, după cum urmează:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamanți, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul Muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2. Soluția primei instanțe este greșită și în ceea ce privește fondul cauzei, deoarece educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, iar nu pe normă didactică, care să poată fi redusă cu 2 ore.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului, neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-
Astfel, deși potrivit codului muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani, totuși instanța de fond a admis acțiunea și pentru perioada anterioară ultimilor 3 ani dinaintea promovării acțiunii, reținând în mod eronat că acordul din 28.11.2005 și nr.OUG17/2006 reprezintă acte de întrerupere a prescripției, deși acestea nu se referă la alte drepturi salariale și nu la cele pretinse prin acțiunea de față.
2. Hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, întrucât începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul local al unității administrativ-teritoriale, ceea ce înseamnă că recurentul nu putea fi obligat la plata salariilor personalului didactic, el nefiind ordonator de credite pentru aceste unități de învățământ.
3. Hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente, deoarece reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, curtea reține următoarele:
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Așa cum corect a reținut tribunalul, potrivit art.16 alin.4 din Legea nr.128/12 iulie 1997 modificată, cadrele didactice pensionate pot desfășura activitățile specifice personalului didactic de predare, prin cumul sau prin plata cu ora. La termenul de judecată din 12.02.2008, reclamanta, prin avocat a arătat că după pensionare a desfășurat activitate prin plata cu ora, or admiterea pretențiilor reclamantei și după momentul pensionării ar însemna practic plata încă o dată a orelor efectuate de reclamantă și care deja au fost plătite acesteia ( în sistemul plata cu ora).
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T privind lipsa calității sale procesuale pasive este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Primul motiv de recurs al recurentului Inspectoratul Școlar Județean V, privind greșita respingere a excepției de prescripție, este de asemenea nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamanților introdusă la data de 17 aprilie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007- repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Rezultă așadar că inspectoratele județene școlare au atribuții în repartizarea sumelor destinate finanțării cheltuielilor de personal din unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Al treilea motiv formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, precum și cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, vizând netemeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamantei sunt nefondate.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a școlarilor din învățământul primar se stabilește, potrivit art.43 alin.l lit. b din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic astfel: un post de învățător pentru fiecare clasă sau pentru clase simultane în unitățile în care nu se pot constitui clase separate.
Față de prev.art.43 alin.l lit. c din lege, norma didactică a învățătorilor se stabilește pe clasă sau clase simultane, și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul școlar primar, sens în care trebuie avut în vedere și art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege, prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul primar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr. 128/1997 se aplică și învățătorilor rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că învățătorii și educatori care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic cum este și cazul reclamanților beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora, conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.l lit.a din lege.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V ȘI MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, împotriva sentinței civile nr.973 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier
- -
Red.
TC/2 ex.
27.02.2008
jud fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
