Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 119/R/2008 | |
Ședința publică din 17 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | -- - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr.2038 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, precum și pe chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților la prima și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimaților. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 13 dec. 2007 reclamantele-intimate au depus la dosar copii după sentința civilă nr.270/5 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, iar la data de 14 ian.2008 chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.2038/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, iar în conformitate cu prev. art. 242 alin.2 pr.civilă solicită judecarea cauzei și în lipsă).
În baza actelor de la dosar, instanța constată că recursul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2038 din 18 oct.2007, Tribunalul Cluj, a respins acțiunea promovată de reclamantele, și împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin a Județului C pentru plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2005-2006.
A mai fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor precum și cererea de chemare în garanție a aceluiași minister, formulată de pârâtul Ministerul Public.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că deși pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale pasive, această excepție este nefondată în condițiile în care potrivit art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.228/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli.
În ce privește fondul cauzei instanța de fond a mai reținut că prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizare ași alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fost inclus art.411care la alin.1 prevede că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută, sau după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Potrivit prevederilor art. 2 din OG 83/2000, dispozițiile amintite se aplică în limita bugetelor aprobate Ministerului Justiției, Ministerului Public, Curții Supreme de Justiție și Curții de Conturi, după suplimentarea lor corespunzătoare.
Printr-o serie de acte normative succesive aplicarea prevederilor art. 41, ind. 1, alin. 1 referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și art.45, alin. 1 referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă, s-a suspendat.
Cu referire la perioada indicată de către reclamanți în acțiune, art. 8, alin. 7 din Legea nr. 511/2004- privind bugetul de stat pe anul 2005, prevede că "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă,. se suspendă până la 31 decembrie 2005".
De asemenea, dispozițiile art.5, alin. 5 din Legea nr. 379/2005- legea bugetului de stat pentru anul 2006, statuează că "prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006".
Mai mult, față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în temeiul art. 329, alin. 1 din Codul d e Procedură Civilă, a formulat recurs în interesul legii, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat, a făcut obiectul dosarului nr. 31/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind soluționat la 12 decembrie 2005 prin Decizia nr. XXIII, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 15 martie 2006.
Potrivit Deciziei amintite, recursul Procurorului General a fost admis și " În aplicarea dispozițiilor art. 41, ind. 1, alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin OG 83/2000 stabilește:
Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru perioada anilor 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată.
, potrivit art. 329, alin. 3 din Codul d e Procedură Civilă." Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele anterior enunțate, instanța a respins acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței reclamantele au declarat în termen recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Critică în esență faptul că sentința instanței de fond se bazează pe cele statuate prin decizia nr.XXIII din 12.12.2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv că magistrații și personalul auxiliar de specialitate ar fi îndreptățiți la acordarea primelor de concediu doar pentru anii 2001-2002, fără să aibă în vedere faptul că prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2007 aceeași instanță supremă a dispus din oficiu, îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare strecurat în decizia de mai sus în sensul că a înlăturat mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate" din considerentele și dispozitivul deciziei, ceea ce înseamnă că această categorie de personal era îndreptățită și în perioada 2005-2006 la plata primei de concediu.
Prin întâmpinarea de la dosar, fila 88, Ministerul Economiei și Finanțelor s-a opus admiterii recursului reclamanților apreciind că în ceea ce privește fondul cauzei, sentința este legală și temeinică.
A susținut însă că Ministerul Economiei și Finanțelor neavând nici un raport juridic cu reclamantele nu poate avea nici calitate procesuală pasivă, respectiv de pârât în cauză și nici nu ar putea avea obligații în calitate de chemat în garanție.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamante, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, motivul esențial care a dus la convingerea instanței de fond că acțiunea reclamantelor este nefondată, îl constituie faptul că potrivit deciziei nr.XXIII din 12.12.2005 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție cu ocazia examinării recursului în interesul legii promovat de Procurorul general, magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la prima de concediu doar pentru anii 2001-2002.
Dar, așa cum corect au remarcat și reclamantele, Inalta C de Casație și Justiție, prin încheierea adoptată de secțiile unite la 21 mai 2007, dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele și dispozitivul deciziei, înlăturându-se din cuprinsul aestora sintagma de " și personalul auxiliar de specialitate".
Rezultă așadar din cele mai sus că decizia nr.XXIII din 12 dec.2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, după îndreptarea erorii materiale nu mai conține nici o referire la categoria de personal auxiliar de specialitate din care fac parte și reclamantele, astfel că din acest punct de vedere acțiunea lor trebuia privită ca admisibilă.
De altfel, nr.OUG177/2002, intrată în vigoare la 01.01.2003, a modificat articolul 41/1 alin.1 a Legii nr.50/1996, dar numai cu referire la magistrați nu și la celelalte categorii de personal, prin urmare argumentele invocate de reclamante justifică admiterea acțiunii lor pentru plata primelor de concediu pentru anii 2005-2006, împotriva pârâților Ministerul public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, instituție cu care reclamantele au raporturi juridice fie în virtutea raporturilor de muncă sau a calității lor de ordonatori de credite.
Dar în ce privește chemarea în judecată în calitate de pârât Ministerului Economiei și Finanțelor, se constată că această chestiune a fost greșit rezolvată de instanța de fond atunci când a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Într-adevăr, așa cum susține și pârâtul acesta nu se află în nici un raport juridic cu reclamantele, astfel încât să poată sta în cauză în calitate de pârât.
Nu același lucru se poate spune însă în privința cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Astfel, trebuie reținut printre altele că potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamantelor să poată fi valorificate în raport cu pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către Ministerul Economiei și Finanțelor, sub acest aspect cererea de chemare în garanție, potrivit art.60 și următoarele trebuie a fi admisă.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite în parte recursul reclamantelor și va modifica sentința în sensul că va admite acțiunea promovată împotriva pârâților Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, pe care îi va obliga la plata primelor de concediu cuvenite reclamantelor pentru anii 2005-2006 sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data executării.
Va fi admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pe care îl va obliga să ia măsurile necesare pentru a pune la dispoziția pârâților sumele necesare pentru plata drepturilor cuvenite reclamantelor.
Va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor față de care se va respinge acțiunea reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr.2038 din 18.10.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în tot în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR față de care respinge acțiunea reclamantelor.
Admite acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, pe care îi obligă să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând prima de concediu pentru anii 2005- 2006, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data executării.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR pe care îl obligă să adopte un proiect de rectificare a bugetului pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă drepturile salariale acordate reclamantelor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red.AR
Dact./3ex./25.01.2008
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian
