Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1197/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1197/R/2009
Ședința publică din data de 12 MAI 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții, și, precum și recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și recursurile reclamanților, - și împotriva sentinței civile nr. 57/D din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr- privind și pe reclamanții intimați, și alții, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, s-a constatat lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că domnii judecători și - membri ai completului de judecată 7 R litigii de muncă - sunt incompatibili în prezenta cauză întrucât s-au pronunțat asupra fondului, iar în compunerea completului au intrat domnii judecători și, conform programării de permanență în materie.
De asemenea, grefierul de ședință fiind parte în dosar, a formulat cerere de abținere cu ocazia judecării pe fond a cauzei, cerere admisă prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 5 noiembrie 2009, în cauza ce face obiectul prezentului dosar intrând doamna grefier.
Verificând actele existente la dosarul cauzei se constată că Ministerul Justiției și Libertăților a înregistrat la data de 12 mai 2009 întâmpinare la recursul declarat de, - aprozi, și - șoferi în cadrul Curții de Apel Cluj.
Se constată că pârâții recurenți prin memoriile recursurilor au solicitat judecarea în lipsă a cauzei și apreciind că aceasta se află în stare de judecată, Curtea o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.57/D din 05.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, astfel cum a fost corectată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 10.11.2008, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, (), -, -A, (), în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI, și în consecință au fost obligați pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI să plătească reclamanților drepturile salariale constând în sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică aplicat la salarul de bază brut lunar, începând cu data de 01.10.2005 și până în 05.11.2008, în funcție de perioada lucrată de către fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Au fost obligați pârâții TRIBUNALUL CLUJ și CURTEA DE APEL CLUJ să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate anterior.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că eclamanții, -, (), -, -A, ()., au calitatea de personal auxiliar la Curtea de Apel Cluj.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor <LLNK 11996 50 11 202 47 29>art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a <LLNK 12000 83130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin <LLNK 12001 334 10 201 0 18>Legea nr. 334/2001.
Această decizie este obligatorie conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă.
Efectele Deciziei nr. XXI/2008 nu se întind asupra altor categorii în afara celor menționate expres și limitativ în cuprinsul deciziei, cum ar fi cea a personalului conex personalului auxiliar de specialitate, care nu cade nici sub incidența OUG nr.177/2002, invocată în acțiune.
Salarizarea personalului conex este reglementată direct și limitativ de OG nr.8/2007 prin indicarea expresă în anexele acestui act normativ a drepturilor salariale cuvenite acestora.
În favoarea acestei soluții mai pledează câteva argumente de logică juridică. Astfel, la data pronunțării deciziei nr. XXI/10.03.2008 era reglementată legislativ categoria profesională a personalului conex prin OUG nr.100/2007, ceea ce denotă intenția forului judiciar suprem de a limita efectele acestui recurs în interesul legii doar la magistrați, personal auxiliar și magistrați asistenți.
De asemenea, Curtea consideră că intenția legiuitorului, când a instituit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin Legea nr. 50/1996, a fost de a recompensa efortul intelectual și consumul psihic inerent actului de justiție, care impune personalului implicat efectiv în activitatea de judecată și urmărire penală atribuții, obligații și restricții specifice. Or, activitatea personalului conex, străină obligațiilor menționate anterior, nu impune acordarea acestui spor, care este corelativ actului efectiv de justiție.
Pretențiile formulate de către reclamanți derivă din existența și aplicarea unor dispoziții legale privind salarizarea - element fundamental al raportului juridic de muncă -, ceea ce conferă litigiului dedus judecății caracterul unui conflict de drepturi aparținând sferei dreptului muncii, cu privire la care CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII nu are calitate procesuală pasivă, nefiind angajator. De altfel reclamanții nu au formulat un petit prin care să aibă pretenții față de acest pârât.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanții, și, reclamanții și și reclamanții, și.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul pârâtului Ministerul Justiției este nefundat..
Astfel, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii pretențiilor aferente perioadei 01.02.2007 - 05.11.2008, invocând în acest sens că prin art.30 din OG nr.8/2007 intrată în vigoare la 01.02.2007, a fost abrogată expres Legea nr.50/1996, care prin art.47 a instituit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Acestui motiv de recurs i se opune, însă Decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, care a statuat, cu caracter obligatoriu, conform art.329 alin.3 pr.civ. că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
În considerentele acestei decizii, pronunțată ulterior intrării în vigoare a OG nr.8/2007, invocată de recurentă în sprijinul tezei abrogării art.47 din Legea nr.50/1996, se arată atât că această normă legală a supraviețuit dispozițiilor de abrogare, producând în continuare efecte juridice, cât și că dreptul salarial se cuvine în continuare acestei categorii profesionale, ceea ce înlătură critica recurentei.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu este întemeiat.
Ca motive de recurs, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, raportat la rolul exclusiv al Parlamentului și Guvernului, conform art. 17-18 din Legea nr.500/2002, în procesul bugetar.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că aplicarea Deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se mai poate realiza după pronunțarea Deciziei nr.821/2008 a Curții Constituționale.
Susținerile recurentului referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este C care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
De asemenea, criticile aduse fondului litigiului nu au în vedere că dezlegarea în drept dată raportului dintre art.47 din Legea nr.50/1996 și OG nr.83/2000, are caracter obligatoriu, conform art.329 alin.3 pr.civ. nedepinzând de o Decizie ulterioară a Curții Constituționale care nu tratează aceleași drepturi legale.
Recursurile declarat de reclamanții, și sunt de asemenea, nefondate.
În motivarea recursului, reclamanții care sunt șoferi, au susținut că beneficiază de efectele Deciziei nr.21/2008 începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.17/2006 care a inclus în categoria personalului conex personalului auxiliar de specialitate și funcțiile de șoferi.
Or, sub acest aspect, Curtea constată în primul rând, că șoferii nu au făcut parte din categoria personalului care a beneficiat de sporul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, ceea ce, raportat la fundamentarea Deciziei nr.21/2008 pe considerentul supraviețuirii acestei norme și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, are semnificația că numai personalul salarizat prin Legea nr.50/1996 poate beneficia în prezent de acest spor, nu și alți salariați asimilați ulterior personalului auxiliar.
În al doilea rând, Curtea consideră că intenția legiuitorului, când a instituit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin Legea nr. 50/1996, a fost de a recompensa efortul intelectual și consumul psihic inerent actului de justiție, care impune personalului implicat efectiv în activitatea de judecată și urmărire penală atribuții, obligații și restricții specifice. Or, activitatea personalului conex, străină obligațiilor menționate anterior, nu impune acordarea acestui spor, care este corelativ actului efectiv de justiție.
Recursurile declarate de reclamanții și (agenți procedurali) și de reclamanții, și (aprozi) sunt întemeiate.
Motivul comun de recurs, constă, ca în recursul precedent în includerea agenților procedurali, respectiv a aprozilor în categoria personalului conex personalului auxiliar de specialitate prin Legea nr.17/2006.
Spre deosebire de recursul precedent, Curtea constată că funcțiile de aprod și de agent procedural erau incluse de Legea nr.50/1996 în categoria personalului care beneficia de sporul prevăzut de art.47, ceea ce raportat la aceleași considerente, al Deciziei nr.21/2008, referită la supraviețuirea normei și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, consacră dreptul acestor recurenți la recunoașterea sporului pretins.
În acest sens s-a statuat expres că, efectul invocat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Este de asemenea, de reținut că activitatea agenților procedurali și a aprozilor este inerentă realizării efectiv a actului de justiție, implicând acestor salariați atribuții, obligații și restricții specifice, care impun recompensarea efortului intelectual și consumului psihic depus.
Prin urmare Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursurile acestor reclamanți, va modifica în parte sentința în sensul obligării pârâților Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 01.10.2005 până la zi și în continuare.
Acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică și pentru viitor este justificată în raport de dispozițiile art.110 alin.2 pr.civ. conform cărora "se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei.prestațiuni periodice".
Astfel, sporul pretins prin acțiune are caracterul unui drept salarial, așadar al unei "prestațiuni periodice", nefiind justificată intentarea periodică de către reclamanți a unor acțiuni având ca obiect plata acestui spor câtă vreme starea de fapt și de drept este neschimbată, și având în vedere că nu reprezintă plata anticipată a unui drept salarial, ci executarea unei obligații salariale la scadență.
În mod accesoriu pârâta Curtea de Apel va fi obligată, în temeiul Decretului nr.92/1976 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestor reclamanți, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, garant al obligației de plată, după cum s-a reținut în analiza recursului său, va fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții B, și, de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite recursurile declarate de reclamanții, și și împotriva sentinței civile nr. 57/D din 5 noiembrie 2008 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că admite acțiunea reclamanților recurenți în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
Obligă pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% aplicat la salariul de bază brut începând cu data de 1.10.2005 până la zi și în continuare.
Obligă pârâta Curtea de Apel Cluj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale acordate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./04.06.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Adrian Repede, Marta Carmen
