Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1227/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1227/R/2008
Ședința publică din data de 3 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
Judecători: - -
- -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.97/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- și recursul declarat de pârâtul TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 529/10.03.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind reclamanții intimați, și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâții recurenți prin motivele de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 97 din 21.01.2008 a Tribunalului Sălaj s-a respins excepția necompetentei materiale a instanței invocată de pârâții Ministerul Public și Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Curtea de Apel Cluj.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public față de cererea introdusă de reclamanții și.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Public față de acțiunea introdusă de reclamanții și.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea reclamanților și, formulată împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României, și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând 30% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 18.11.2002-30.11.2003, după cum urmează: pentru reclamanta suma de 11.262 lei, iar pentru reclamantul suma de 9.488 lei. Aceste sume au fost reactualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
S-a respins cererea acestor reclamanți privind plata acestor drepturi formulate împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Public, Curții de Apel Cluj, Tribunalul Sălaj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, ca nefondată.
S- admis cererea reclamanților și, formulate împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României, și în consecință, obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând 30% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada
18.11.2002 - 31.07.2005, după cum urmează: pentru reclamantul suma de 29.797 lei, și pentru reclamanta suma de 27.813 lei. Aceste sume au fost reactualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
S-a admis cererea reclamanților și formulată împotriva pârâților Ministerul Public și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și în consecință obligați acești pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 01.08.2005 31.12.2005. Aceste sume au fost reactualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
S-a respins acțiunea reclamanților și formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Sălaj ca nefondată.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi, sens în care admite cererea de chemare în garanție a acestui a formulată de pârâtul Ministerul Public.
Au fost obligați pârâții să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței, excepție invocată de pârâții de rândul III și VII instanța a reținut că prevederile art.36 din nr.27/2006 se referă la personalul nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale și nu la persoanele cărora nu li s-au acordat drepturile salariale prevăzute de lege.
În consecință în baza art.283 alin. (1) lit 3 coroborate cu cele ale art.284 (1) din Codul muncii competența soluționării prezentei cereri a revenit Tribunalului Sălaj, iar excepția a fost respinsă ca nefondată.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune instanța a reținut faptul că prin deciziile nr.VI și XXXVI/7.05.2007 ale Inaltei Curți de Casație și Justiție dreptul subiectiv asupra sporurilor solicitate s-a conturat în mod clar, s-a consolidat, a devenit actual, astfel că dreptul la acțiune s-a născut la aceste date, care coincid cu datele nașterii dreptului subiectiv iar, prin urmare această excepție a fost respinsă.
Conform art.19 lit a și g din Legea nr.500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții: coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, și "analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor".
De asemenea, conform art.l din nr.OUG22/2002 acesta răspunde de executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul unor titluri executorii din sumele aprobate din bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În consecință instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul de rândul VII și a admis cererea de chemare în garanție a acestuia, cerere formulată de pârâtul de rândul III.
Reclamanții și, procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, au solicitat obligarea Ministerului Public la plata sporului de 40% prevăzut de art.29 din Legea nr.78/2000, pentru perioada 01.08.-.12.2005.
În această perioadă, reclamanții, ca urmare a intrării în vigoare a nr.117/2003 aprobată de Legea nr.49/2004 aveau funcția de procurori în cadrul Ministerului Public, care avea astfel obligația plății drepturilor salariale cuvenite acestora.
În consecință instanța a respins față de acești reclamanți excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului de rândul II, excepție invocată de acesta dar a admis această excepție față de reclamanții și care nu au fost numiți în cadrul acestui minister, ci în cadrul Ministerului Justitiei.
Reclamanții au fost numiți în funcția de judecători și procurori financiari la Curtea de Conturi
Potrivit prev.art.28 alin.4 din nr.OUG43/2002, publicată în Monitorul Oficial nr.244 din 11.04.2002, în vigoare la data publicării, aprobată prin Legea nr. 503/2002, s-a prevăzut că personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție prevăzut la alin.1-3 și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 alin.2 din Legea nr.78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combaterea infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară.
Ulterior, prin nr.OUG24/2004, publicată în Mionitorul Oficial nr.365 din 27.04.2004, intrată în vigoare în termen de 3 zile de la publicare conform art.78 alin.2 din constituția revizuită, respectiv la data de 01.05.2004, textul art.28, alin.4 din nr.OUG43/2002 a fost modificat în sensul că procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 alin.2 din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 400/% a indemnizației de încadrare brute lunare. Mai mult, au fost incluși în această categorie de beneficiari și președintele, vicepreședintele, președinții de secții, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, adjuncții și procurorii din acest parchet, fără ca toți acești a să participe efectiv la soluționarea cauzelor privind infracțiunile de corupție.
Prin aceste texte a fost creată discriminare între magistrații ce efectuează urmărirea penală și judecă fapt le de corupție între președintele, vicepreședintele, președinții de secții, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, procurorul general adjunct, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ceilalți judecători magistrați, de la celelalte instanțe, parchete de la nivel național fiind încălcate prevederile unor acte normative care combat discriminarea.
Potrivit art.16 alin.1, 2 din Constituția României cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nu este mai presus de lege, iar conform art.l alin.2 lit.e pct.i din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminări lor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecție Împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
De asemenea, conform art.2, alin.1 din nr.OUG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infestare sau apartenență la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condițiile de egalitate a drepturilor omului, a libertăților fundamentale, ori a celor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice domenii ale vieții publice, iar conform alin.3 orice comportament activ sau pasiv care prin efectele sale pe care le generează favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități, atrage răspunderea.
Același act normativ prevede la art.21 alin.2, faptul că sunt discriminatorii prevederile, practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1 față de alte persoane, în afară de cazurile în care aceste prevederi, criterii, practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Încălcarea acestor prevederi legale a fost constatată și de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care prin Hotărârea nr.185 din 22.07.2005 a constatat existența unei discriminări directe potrivit art.2 alin.1, 2 din nr.OG137/2000 și a recomandat Ministerului Justiției să inițieze un proiect de act normativ în vederea modificării prevederilor discriminatorii.
Criteriul potrivit căruia s-a făcut diferențierea este categoria socială având în vedere locul de muncă, fiind diferențiați clar și injust magistrații care se ocupă de corupție de ceilalți magistrați deși aceștia din urmă judecă uneori cauze de o complexitate sporită, cu obiect evaluabil la sume de milioane de lei, și pentru a căror soluționare trebuie studiată și interpretată legislația din toate domeniile.
Nu ar fi existat o discriminare dacă legiuitorul ar fi prevăzut că pentru a beneficia de sporurile în speță este necesară o calificare superioară, un volum de muncă ridicat, o complexitate sporită a cauzelor, etc. dar aceste condiții nu au fost prevăzute de legiuitor, legea în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului fiind inechitabilă, contrară principiilor acesteia din moment ce nu se cere o calificare superioară pentru soluționarea unui anumit gen de cauze.
De asemenea dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor art.124 alin.(3) din Constituție, deoarece "independența materială este o latură fundamentală a independenței judecătorului", astfel cum rezultă din Principiul 3 din R(94) privind independența, eficacitatea și rolul judecătorului (adoptată de Consiliul de Miniștrii al Consiliului Europei la 13.10.1994), în care, la pct.1 litb, se arată că "pentru a crea condiții de muncă adecvate care să permită judecătorilor să muncească
eficient, se impune ca remunerația să fie pe măsura demnității profesiei și a responsabilității. De asemenea, art.13 din Cartea Universală a Judecătorului prevede că, judecătorul trebuie să primească o remunerare suficientă pentru a-i asigura o adevărată independență economică. Remunerarea nu trebuie să depindă de rezultatul activității judecătorului și nu va fi diminuată pe durata deținerii funcției de judecător". Conform art.2 din Statutul Universal al Judecătorului, "judecătorul în calitate de deținător al autorității judecătorești, trebuie să-și poată exercita funcția sa în deplină independență în raport cu toate constrângerile/forțe de natură socială, economică și politică, în raport cu alți judecători și în raport cu administrația judecătorească".
Independența materială este o latură a independenței ori aceasta este afectată atâta timp cât salarizarea judecătorului depinde de faptul că va fi numit sau nu să judece cazuri de corupție, ceea ce presupune și un posibil control asupra activității și deciziilor acestuia.
În prezenta speță, datorită diferențierilor apărute este cert că s-a creat un prejudiciu celor care nu soluționează genuri de cauze pentru care se acordă sporuri față de ceilalți, având în vedere că munca a fost egală pentru toți. Acest aspect atrage incidența disp.art.998 Cod civil, art.269, dispoziții legale în baza cărora acțiunea s-a considerat a fi întemeiată.
Acesta este temeiul legal în baza cărui se acordă drepturile salariale solicitate de reclamanți, temei legal ce va fi raportat și la celelalte dispoziții legale internaționale la care s-a făcut referire.
În baza prev.art. 1082 cod civil instanța a obligat pârâții să acorde aceste drepturi salariale reactualizate în funcție de rata inflației deoarece datorită devalorizării monedei naționale reclamanții au suferit un prejudiciu datorat întârzierii plății acestor drepturi.
Având în vedere faptul că și în prezent textele de lege care au creat discriminarea sunt în vigoare și mențin starea de fapt prezentată și pentru a preveni situația apariției unor noi litigii legate de această discriminare instanța a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, în continuare, până la data înlăturării discriminării.
Obligația plății acestor drepturi revenea angajatorului din momentul nașterii dreptului, respectiv Curtea de Conturi a României și în consecință acțiunea a fost respinsă față de pârâții de rândul II-VI care nu aveau această calitate în perioada 18.11.2002-30.11.2003 pentru judecători financiari și 18.11.2002-31.07.2005 pentru procurori financiari.
În perioada 01.08.2005 - 31.12.2005 reclamanții și au fost numiți în funcția de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj din cadrul Ministerului Public și în consecință pentru această perioadă obligația de plată revenea acestor pârâți. În consecință acești pârâți au fost obligați la plată, iar acțiunea reclamanților a fost respinsă față de pârâții de rândul 1, II, IV și
Prin sentința civilă nr. 529 din 10.03.2008 Tribunalului Sălajs -a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 97/21.01.2008 pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Sălaj formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Sălaj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și Ministerul Finanțelor Publice și În consecință obligă pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamanților sporul de vechime astfel: pentru perioada 01.11.2000-30.11.2003 față de reclamanta, în sumă de 22.101 lei, pentru perioada 17.10.2002-30.11.2003 față de reclamantul în sumă de 2.734 lei, pentru perioada 01.11.2000-31.07.2005 față de reclamantul în sumă de 36.214 lei, și pentru perioada 01.11.2000-31.07.2005 față de reclamanta în suma de 34.239 lei.
Aceste sume au fost reactualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
A fost obligată pârâta să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost respinsă cererea reclamanților formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Public, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Sălaj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reținut următoarele:
Analizând sentința civilă nr.97/21.01.2008, a Tribunalului Sălaj comparativ cu cererea introductivă de instanță, s-a constatat că, într-adevăr, asupra acestor capete de cerere instanța a omis să se pronunțe, deși s-a analizat starea de fapt.
Prin decizia nr.XXXVI/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis că dispozițiile art.33 alin.l din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.l pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.l din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar. beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantum prevăzut de lege.
În condițiile în care prin nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 s-a stabilit că "dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică magistraților", fără abrogarea expresă a art.31 (devenit art.33) din Legea 50/1996, dreptul magistraților la acest spor nu a fost clar definit, consolidat, din contră, datorită legislației contradictorii, aplanat ambiguitatea.
S-a mai reținut că prin art.l pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996, nu și pentru abrogarea unor norme juridice. Potrivit dispozițiilor art.56-62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie elemente legislative distincte, adică trebuie menționate expres.
Prin decizia nr.XXXVI/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dreptul subiectiv asupra sporului de vechime s-a conturat în mod clar, s-a consolidat, a devenit actual, astfel că dreptul la acțiune s-a născut la această dată, care coincide cu data nașterii dreptului subiectiv, nefiind prescris.
Reclamanții își desfășoară activitatea la Tribunalul Sălaj și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj având calitatea de magistrat în sensul Legii nr.303/2004, republicată, care prevede că "stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste functii (... )".
În art. 74 alin.(1) și (2), același act normativ mai prevede că "pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechime a în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege" iar "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
În lipsa instituirii unor asemenea principii și a definirii clare a statutului magistratului, (prin legile anterioare de organizare judecătorească) care să reprezinte o garanție a respectării drepturilor sale într-o societate democratică, începând cu anul 1990 și până în prezent, sistemul de salarizare pentru magistrați a avut o evoluție extrem de sinuoasă și inconsecventă, care a condus la numeroase procese și o practică judiciară neunitară în acest domeniu.
Astfel, în primul rând este de reținut că urmând principiul dreptului câștigat, sporul de vechime în muncă, prevăzut de toată legislația existentă în domeniu încă dinainte de anul 1990 (Legea nr.1/1970; Legea nr.10/1972 - Codul muncii ) a fost menținut ca atare și în favoarea magistraților, prin toate actele normative care s-au succedat în materie de salarizare (L nr.140/1990; Legea nr.14/1990; Legea nr.52/1991) relevantă pentru cazul în speță fiind însă Legea nr.50/1996 privind salarizarea persoanelor din organele autorității judecătorești, care a rămas parțial în vigoare, până la data de 03 februarie 2007, când a fost abrogată expres prin 0. nr.8/2007.
În al doilea rând nu trebuie scăpat din vedere faptul că prin acest ultim act normativ, în articolul 5, fost prevăzut în mod expres pentru magistrați un spor de stabilitate în magistratură, pe lângă sporul de vechime în muncă, comun tuturor categoriilor de angajați din organele autorității judecătorești, prevăzut în art.31, Cap.V - Dispozitii comune.
În acest context, trebuie remarcat că între cele două sporuri, cel de vechime în muncă și cel de stabilitate în magistratură există o deosebire de substanță întrucât natura și finalitatea lor este una cu totul diferită. Astfel, în timp ce sporul de vechime ține de calitatea de angajat și reprezintă o recunoaștere a contribuției aduse la dezvoltarea generală a societății precum și o recunoaștere a expertizei acumulate de o persoană de-a lungul întregii sale cariere profesionale, sporul de stabilitate (sau fidelitate) poate reprezenta doar o componentă a politicii salariale, de cointeresare sau stabilizare a angajatului într-un anumit domeniu, în speță cel al justiției.
Legea nr.50/1996 a fost în continuare modificată prin 0. nr.9/1997 și 0. nr.56/1997, acte normative care au prevăzut și alte raporturi în favoarea magistraților, cum ar fi: spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, spor de ședință de 2%, spor pentru diferite activități extra-judiciare de 10% (carte funciară, registrul comerțului, administrare dosar de lichidare judiciară, comisia pentru controlul averilor).
Prin urmare, au fost abrogate implicit toate celelalte sporuri prevăzute în mod expres în favoarea magistraților până la data adoptării 0. nr.83/2000, prin modificările anterioare, fiind păstrate drepturile acordate în calitate de angajat însă în ce privește sporul de vechime, reglementat prin art.33 din Legea nr.50/1996 rep, în Cap. V - Dispoziții comune - în favoarea întregului personal din organele autorității judecătorești, în mod cu totul inexplicabil s-a introdus un nou alin.(3) care prevede că "alin (1) și (2) nu se aplică magistraților", această categorie de personal fiind astfel exclusă din categoria angajaților din organele autorității judecătorești.
În sfârșit, prin nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.347/2003), s-a intervenit din nou în sistemul de salarizare a magistraților, în sensul că potrivit art.50 alin.(2) "se abrogă art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizare și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Prin urmare a fost înlăturat principiul "indemnizației brute lunare, ca unică formă de salarizare" și totodată au fost abrogate și toate celelalte texte de lege privind salarizarea magistraților din Legea nr.50/1996, cu modificările ulterioare, fără nici o distincție ceea ce, într-o abordare logică, înseamnă că a fost înlăturată inclusiv interdicția privind acordarea sporului de vechime în muncă pentru magistrați, atâta vreme cât disp.art.33 alin(3) nu au fost exceptate în mod expres de la abrogare și nici nu au fost preluate de noul act normativ.
Împotriva sentinței civile nr. 97/21.01.2008 Tribunalului Sălaj au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Împotriva sent 529/10.03.2008 Tribunalului Sălaja declarat recurs pârâtul Tribunalul Sălaj.
Prin recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, s- solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, pe considerentul că acordarea drepturilor salariale reprezentând spor de 40% pentru perioada 1.08.2005 - 31.12.2005 reclamanților și nu este reglementată în legislația privind salarizarea magistraților.
Pârâta Curtea de Apel Cluj prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru sumele aferente perioadei noiembrie 2002 - octombrie 2004, pe considerentul că în raport de data promovării acțiunii - 10.12.2007 - pentru perioada ce constituie obiectul recursului pretențiile reclamanților erau prescrise.
Același motiv al intervenirii prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară cu 3 ani față de data promovării acțiunii a fost invocat și de recurenta Curtea de Conturi a României.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii cu privire la cererea de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară.
În motivarea recursului s- invocat faptul că în conformitate cu prev.art.14 alin.2, 29 alin.3 din Legea nr. 500/2002, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea nr. 486/2006 care cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate prin hotărâri judecătorești.
Textul legal nu menționează însă actualizarea sumelor cu indicele de inflație, astfel încât aceasta nu poate să opereze.
Un alt motiv de recurs îl vizează ignorarea de către instanță cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de recurent în baza art.60-63 Cod proc.civ.
Întrucât Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, se impunea admiterea cererii de chemare în garanție.
Prin recursul promovat de pârâtul Tribunalul Sălaj împotriva sentinței civile nr. 529/10.03.2008 Tribunalului Sălajs - solicitat respingerea acțiunii reclamanților pentru perioada 1.11.2000 - 30.11.2003, pe considerentul că pentru această perioadă acțiunea este prescrisă.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Acțiunea fost promovată de reclamanții, și, care au solicitat plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% pentru perioada 18.11.2002 - 30.11.2003, față de reclamanții și, 18.11.2002 - 31.07.2005 față de reclamanții și, precum și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 40% pentru perioada 1.08.2005 - 31.12.2005 față de reclamanții și.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de vechime pentru perioada 1.11.2000 - 30.11.2003 față de reclamanta, 17.10.2002 - 30.11.2003 față de reclamantul, 1.11.2000 - 31.07.2005 față de reclamanții și.
S-a solicitat actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plății și efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă ale reclamanților.
Acțiunea a fost promovată la data de 10.12.2007.
Prima instanță a reținut că asupra celor două categorii de drepturi salariale ce fac obiectul acțiunii s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii prin deciziile nr. VI și XXXVI/2007.
S-a reținut că dreptul la acțiune s- născut la aceste date, care coincid cu datele nașterii dreptului subiectiv, considerente în baza cărora excepția prescripției dreptului la acțiune a fost înlăturată.
Reanalizând această excepție, curtea constată că aceasta este întemeiată.
Este adevărat că Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se pe calea recursului în interesul legii atât asupra îndreptățirii magistraților de beneficia de sporul instituit prin art.28 alin.4 din OUG 43/2002, precum și de sporul de vechime, a statuat că toți magistrații sunt îndreptățiți să beneficieze de aceste sporuri, fără însă a stabili o dată anume care să constituie punctul de pornire al îndreptățirii la aceste sporuri.
O atare dată nici nu putea fi stabilită în dispozitivul celor două decizii date în recurs în interesul legii, având în vedere faptul că la data soluționării celor două recursuri pe rolul instanțelor din întreaga țară erau numeroase acțiuni având ca obiect revendicarea celor două categorii de sporuri, promovate la date diferite.
Cele două decizii date în recurs în interesul legii au clarificat aspectul legat de temeinicia acordării celor două sporuri, revenind însă rolul fiecărei instanțe investite cu judecarea acțiunilor având acest obiect să stabilească în fiecare caz concret data de la care acest spor urmează să fie acordat reclamanților.
Această dată concretă și diferită de la caz la caz, nu putea fi decât evident cea care se încadra în termenul de prescripție de 3 ani anteriori promovării fiecărui litigiu în parte.
O altă interpretare nici nu poate fi dată, în condițiile în care dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Legea nr. 53/2003 raportat la art.3 din Decretul nr.167/1958 sunt clare, nesusceptibile de interpretare.
În raport de aceste prevederi care stipulează termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune înăuntrul căruia se pot promova acțiuni având ca obiect plata drepturilor salariale sau a despăgubirilor, reclamanții care au promovat acțiunea la 10.12.2007 sunt îndreptățiți la plata celor două sporuri începând cu data de 10.12.2004.
Analizând situația reclamanților și, reiese că aceștia au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 18.11.2002 - 30.11.2003 și la plata sporului de vechime aferent perioadei 1.11.2003 - 30.11.2003 pentru reclamanta, respectiv 17.10.2002 - 30.11.2003 pentru reclamantul .
Toate aceste intervale de timp sunt situate temporal în afara termenului de prescripție, care început să curgă la data de 10.12.2004, astfel încât acțiunea acestor reclamanți va fi respinsă ca prescrisă, cu privire la ambele sporuri solicitate.
În ceea ce îi privește pe reclamanții și, curtea constată că aceștia sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 10.12.2004-31.07.2005, în favoarea reclamantului în sumă de 11237,2 lei și în favoarea reclamantei în sumă de 10343,6 lei, actualizate cu rata inflației la data plății.
Procentul de 40% se stabilește având în vedere faptul că la data de 10.12.2004 de la care începe să curgă dreptul celor doi reclamanți era deja în vigoare OUG 24/2004, care modificat art.28 alin.4 din OUG 43/2002, în sensul majorării sporului de la 30 la 40%.
În ce privește calcularea cuantumului, s- făcut în raport de situația privind salariile de bază pe perioada decembrie 2004 - iulie 2005, comunicată de la Curtea de Conturi a României pentru cei doi reclamanți, la salariile de bază ale acestora adăugându-se sporul de 40%.
Totodată, reclamanții și sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale reprezentând 25% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 10.12.2004-31.07.2005, în favoarea reclamantului în sumă de 7023,25 lei și în favoarea reclamantei în sumă de 6464,75 lei, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând spor de vechime.
În ce privește calcularea cuantumului de 25% spor de vechime, s- făcut în raport de situația privind salariile de bază pe perioada decembrie 2004 - iulie 2005, comunicată de la Curtea de Conturi a României pentru cei doi reclamanți.
În ceea ce privește motivele de recurs vizând netemeinicia pretențiilor reclamanților, acesta vor fi înlăturate, întrucât așa cum a reținut și prima instanță, acordarea celor două categorii de sporuri a fost tranșată în sensul că magistrații sunt îndreptățiți să beneficieze de acestea, pe calea recursului în interesul legii, care conform art.329 alin. ultim Cod proc.civ. este obligatoriu pentru instanțe.
Motivul de recurs invocat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, privind greșita actualizare a sumelor cu indicele de inflație, în absența unei prevederi în Legea nr.486/2006, este nefondat.
Așa cum corect a dispus tribunalul, plata acestor sume se impune a fi actualizată întrucât sunt drepturi bănești de care reclamanții ar fi trebuit să beneficieze în mod succesiv, lună de lună, iar, prin faptul că, din culpa pârâților achitarea acestor drepturi nu s-a făcut la scadență, atrage incidența art.1082 civil.
Faptul că actualizarea cu indicele de inflație nu este prevăzută în legea de aprobare a bugetului pe anul 2007, nu poate avea ca și consecință înfrângerea unui principiu general de drept.
În ce privește motivul vizând ignorarea cererii de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice de către acest recurent, curtea constată că acest motiv este total nefondat, instanța pronunțându-se asupra cererii de chemare în garanție în sensul admiterii.
Reclamanții prin acțiunea introductivă au chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța pronunțându-se în sensul obligării acestuia să asigure fondurile necesare plății drepturilor acordate reclamanților, dispunând în mod expres "admite cererea de chemare în garanție a formulată de Ministerul Public ".
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art.312 alin.1 Cod proc.civ. art.304 pct.9 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 97/21.01.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea reclamanților și, având ca obiect obligarea pârâtei Curtea de Conturi României la plata drepturilor salariale reprezentând 30-40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 18.11.2002 - 30.11.2003 și ca prescrisă acțiunea reclamanților și având ca obiect obligarea aceleiași pârâte la plata drepturilor salariale reprezentând 30-40% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 18.11.2002- 9.12.2004.
Obligă pârâta Curtea de Conturi României la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 10.12.2004-31.07.2005 în favoarea reclamantului, în sumă de 11237,2 lei și în favoarea reclamantei în sumă de 10343,6 lei, actualizate cu rata inflației la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Admite recursul declarat de pârâtul Tribunalul Sălaj împotriva sentinței civile nr. 529/10.03.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea reclamanților și având ca obiect obligarea pârâtei Curtea de Conturi României la plata sporului de vechime aferent perioadei 1.11.2003-30.11.2003 și ca prescrisă acțiunea reclamanților și având ca obiect obligarea aceleiași pârâte la plata sporului de vechime aferent perioadei 1.11.2003-9.12.2004.
Obligă pârâta Curtea de Conturi României la plata sporului de vechime pentru perioada 10.12.2004-31.07.2005 în favoarea reclamantului în sumă de 7023,25 lei și în favoarea reclamantei în sumă de 6464,75 lei, actualizate cu rata inflației la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/13.06.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Adrian Repede Marta Carmen
