Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1266/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1266/R/2008
Ședința publică din 04 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Lucia Ștețca
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. S și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.600 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, precum și pe parata CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale- spor de vechime.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal și au fost comunicate părților. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 03 iunie 2008, reclamantul-intimat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor promovate în cauză, solicitând soluționarea cauzei în lipsă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.600 din 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, au fost espinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive si a necompentenței materiale a Tribunalului Sălaj, excepții invocate de pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtul Ministerul Justiției si Tribunalul Sălaj.
A fost admisă acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâților Tribunalul Sălaj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință au fost obligați pârâții de rândul 1, 2 și 3 să plătească reclamantului sporul de vechime în muncă indexat cu indicele de inflație cuvenit pentru perioada 01.09.2000 - 01.03.2003.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plații acestui spor către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepțiile invocate de pârâți nu sunt fondate. Prevederile art.36 din nr.OG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, se referă la litigiile care se pot naște ca urmare a nemulțumirii personalului salariat potrivit acestei ordonanțe, privind modul de stabilire a drepturilor salariale prevăzute în acest act normativ, deci de stabilirea de la început a salariului prin încadrarea în anumite grile de salarizare, nu la alte drepturi care se circumscriu acestei noțiuni, cum ar fi sporurile, inclusiv sporul de vechime.
Litigiul pentru neacordarea sporului de vechime, care este un drept salarial, vizează conținutul raportului de muncă, privind modul de executare a drepturilor și obligațiilor corelative, deci este un litigiu de muncă, iar competența de soluționare aparține completelor specializate privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în speță completul specializat de la Tribunalul Sălaj.
Prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar. beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantum prevăzut de lege.
În condițiile în care prin nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 s-a stabilit că "dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică magistraților", fără abrogarea expresă a art.31 (devenit art.33) din Legea nr.50/1996, dreptul magistraților la acest spor nu a fost clar definit, consolidat, din contră, datorită legislației contradictorii, aplanat ambiguitatea.
Se mai reține că prin art.1 pct. Q din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996, nu și pentru abrogarea unor norme juridice. Potrivit dispozițiilor art.56 -, 62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie elemente legislative distincte, adică trebuie menționate expres.
Prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dreptul subiectiv asupra sporului de vechime s-a conturat în mod clar, s-a consolidat, a devenit actual, astfel că dreptul la acțiune s-a născut la această dată, care coincide cu data nașterii dreptului subiectiv, nefiind prescris.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea Tribunalul Sălaj având calitatea de magistrat în sensul Legii nr.303!2004, republicată, care prevede că "stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții -".
În art.74 alin.(l) și (2), același act normativ mai prevede că "pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului. cu funcția deținută cu vechimea în magistratură si, cu alte criterii prevăzute de lege" iar "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
În lipsa instituirii unor asemenea principii și a definirii clare a statutului magistratului, (prin legile anterioare de organizare judecătorească) care să reprezinte o garanție a respectării drepturilor sale într-o societate democratică, începând cu anul 1990 și până în prezent, sistemul de salarizare pentru magistrați a avut o evoluție extrem de sinuoasă și inconsecventă, care a condus la numeroase procese și o practică judiciară neunitară în acest domeniu.
Astfel, în primul rând este de reținut că urmând principiul dreptului câștigat, sporul de vechime în muncă, prevăzut de toată legislația existentă în domeniu încă dinainte de anul 1990 (Legea nr.1/1970; Legea nr.l0/1972 - Codul muncii ) a fost menținut ca atare și în favoarea magistraților, prin toate actele normative care s-au succedat în materie de salarizare (L nr.140/1990; Legea nr.14/1990; Legea nr.52/1991) relevantă pentru cazul În speță fiind însă Legea nr.50/1996 privind salarizarea persoanelor din organele autorității judecătorești, care a rămas parțial în vigoare, până la data de 03 februarie 2007, când a fost abrogată expres prin G nr.8/2007.
În al doilea rând nu trebuie scăpat din vedere faptul că prin acest ultim act normativ, în articolul 5, fost prevăzut în mod expres pentru magistrați un spor de stabilitate în magistratură, pe lângă sporul de vechime în muncă, comun tuturor categorii lor de angajați din organele autorității judecătorești, prevăzut în art.31, Cap. V - Dispoziții comune.
În acest context, trebuie remarcat că între cele două sporuri, cel de vechime în muncă și cel de stabilitate în magistratură există o deosebire de substanță întrucât natura și finalitate a lor este una cu totul diferită. Astfel, în timp ce sporul de vechime ține de calitatea de angajat și reprezintă o recunoaștere a contribuției aduse la dezvoltarea generală a societății precum și o recunoaștere a expertizei acumulate de o persoană de-a lungul întregii sale cariere profesionale, sporul de stabilitate (sau fidelitate) poate reprezenta doar o componentă a politicii salariale, de cointeresare sau stabilizare a angajatului într-un anumit domeniu, în speță cel al justiției.
Această clarificare era și este necesară deoarece, în atare condiții includerea sporului de vechime în muncă, care ține de calitatea de angajat, în salariul de bază (sau indemnizația) acordat (ă) pentru o anumită funcție, nu poate să fie decât discriminatorie punându-l pe cel în cauză într-o situație defavorizantă, fie cu ocazia angajării sale într-un alt domeniu de activitate, fie cu ocazia pensionării, drepturile sale fiind diminuate ca urmare a nerecunoașterii vechimii în muncă.
Legea nr.50/1996 a fost în continuare modificată prin OG nr.9/1997 și OG nr.56/1997, acte normative care au prevăzut și alte raporturi în favoarea magistraților, cum ar fi: spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, spor de ședință de 2%, spor pentru diferite activități extra-judiciare de 10% (carte funciară, registrul comerțului, administrare dosar de lichidare judiciară, comisia pentru controlul averilor).
Prin urmare, au fost abrogate implicit toate celelalte sporuri prevăzute în mod expres în favoarea magistraților până la data adoptării OG nr.83/2000, prin modificările anterioare, fiind păstrate drepturile acordate în calitate de angajat însă în ce privește sporul de vechime, reglementat prin art.33 din Legea nr.50/1996 rep. în Cap. V - Dispoziții comune - în favoarea întregului personal din organele autorității judecătorești, în mod cu totul inexplicabil s-a introdus un nou alin.(3) care prevede că "alin (1) și (2) nu se aplică magistraților", această categorie de personal fiind astfel exclus din categoria angajaților din organele autorității judecătorești.
In sfârșit, prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.347/2003), s-a intervenit din nou în sistemul de salarizare a magistraților, în sensul că potrivit art.50 alin.(2) "se abrogă art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizare și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 - cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare".
Prin urmare a fost înlăturat principiul indemnizației brute lunare ca unică formă de salarizare" și totodată au fost abrogate și toate celelalte texte de lege privind salarizarea magistraților din Legea nr.50/1996. cu modificările ulterioare fără nici o distincție ceea ce, într-o abordare logică, înseamnă că a fost înlăturată inclusiv interdicția privind acordarea sporului de vechime în muncă pentru magistrați, atâta vreme cât disp.art.33 alin(3) nu au fost exceptate în mod expres de la abrogare și nici nu au fost preluate de noul act normativ.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Tribunalul Sălaj, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Prin recursul declarat de pârâtul Tribunalul Sălaj s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat desființarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanției invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția necompetenței materiale a primei instanțe.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției s-a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii ca prescrisă, arătându-se că potrivit dispozițiilor cuprinse în art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 - privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
În raport de obiectul acțiunii - pretenții cu caracter de drepturi salariale aferente perioadei 01.09.2000 - 01.03.2003 - cererea reclamantului înregistrată la data de 19.02.2008 este prescrisă.
Astfel, drepturile salariale pretinse sunt supuse unui termen de prescripție de 3 ani, conform art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care începe să curgă, potrivit art.7 din același act normativ, la data când se naște dreptul la acțiune.
Or, drepturile salariale pretinse au caracterul unor prestații succesive, achitate lunar, astfel încât pentru fiecare prestație dreptul la acțiune se stinge, conform art.12 din Decretul nr.167/1958, printr-o prescripție distinctă, care a operat, în speță, pentru toată perioada la care se referă pretențiile reclamantului.
De asemenea Curtea, constată că în cauză nu a intervenit vreo cauză suspensivă sau interuptivă a cursului prescripției extinctive, ipoteza reținută de prima instanță, respectiv pronunțarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție neputând fi asimilată cazurilor limitativ prevăzute de art.13 și 16 din Decretul nr.167/1958.
În realitate prin Decizia nr. XXXVI/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat unele dispoziții legale în sensul că magistrații beneficiau și de sporul de vechime pentru vechime în muncă, ceea ce are semnificația că nu a fost abrogat și că nu a existat un impediment pentru solicitarea acestui drept la momentul respectiv.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Ministerul Justiției și Tribunalul Sălaj întemeiate strict pe acest motiv este fondat, ceea ce profită recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, care a invocat apărări de fond sau excepții subsecvente.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Sălaj și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 600 din 24.03.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de parații TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.600 din 24.03.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 04.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Lucia Ștețca
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex./26.06.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Lucia Ștețca
