Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 128/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.128
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1018 din 19 octombrie 2009 dată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta asigurare Reasigurare B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 15 ianuarie 2010, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 18.01.2010 și 22.01.2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.1018 din 19 octombrie 2009 Tribunalul C-S a respins acțiunea intentată de reclamanta - împotriva pârâtei Asigurare Reasigurare B, apreciind că salarizarea reclamantei la nivelul salariului minim pe economie nu a reprezentat o modificare unilaterală a contractului de muncă.
Recursul declarat de reclamantă a fost motivat în drept cu prevederile art.304 alin.1 pct.7, 9 cod pr.civilă, iar în fapt s-a susținut că tribunalul nu a analizat principalul motiv al acțiunii introductive, respectiv diferența de salariu reținută nejustificat, fapt ce echivalează cu nesocotirea dreptului său la apărare și cu o nesoluționare a fondului pricinii.
În fine s-a arătat că diminuarea salariului a avut loc fără ca angajatorul să emită o dispoziție în acest sens, aspect ce nu a fost avut în vedere de tribunal.
Recursul nu este fondat.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale restante, începând cu luna septembrie 2007 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii a susținut că ocupă funcția de inspector asigurări de viață în cadrul Asigurare Reasigurare B - Sucursala Reșița, iar potrivit Regulamentului de Salarizare - Asigurări de Viață, salarizarea sa se efectuează cu un procent de 30%(cotă privind activitatea administrativă) și un procent de 70% realizat din vânzări directe.
Cu începere de la 01.06.2008, în urma acordului bilateral încheiat de părți, salariul i-a fost majorat la 1200 lei, dar din luna septembrie angajatorul nu a mai respectat actul adițional la contractul de muncă și a continuat să îi plătească tot vechiul salariu în cuantum de 600 lei.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta a prestat activitate ca inspector asigurări de viață în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr.3804/3.03.2006.
Prin Hotărârea nr.180/2008 angajatorul și-a schimbat denumirea din Asigurare Reasigurare C-N în
Prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor Asigurare Reasigurare C-N cu nr.1074/19.02.2007 s-a dispus abrogarea art.2 alin.3 pct.1 din Contractul de Societate cu privire la desfășurarea de către societate a activităților de asigurări de viață, situație în care reclamanta a continuat să fie salarizată potrivit Anexei 6 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu salariul minim pe economie, începând din octombrie 2007 și până în prezent.
Din examinarea sistemului de salarizare-asigurări de viață, rezultă că salariul de bază este cuprins între salariul minim pe economie și un plafon de 1500 lei, fiind compus dintr-o cotă de 30% pentru activitatea administrativă și de instruire lunară, dintr-un comision de vânzări directe, conform sistemului de comisionare, dintr-un comision de rețea și din bonusuri pentru realizări și performanțe deosebite.
Cum din luna septembrie 2007 fost suprimată activitatea pentru care a fost angajată reclamanta, aceasta nu a mai întocmit polițe de asigurări de viață, singura componentă din salariul de bază fiind cota de 30% pentru activitatea administrativă, situație în care angajatorul s-a văzut nevoit să o salarizeze la nivelul salariului minim pe economie la nivel național.
Așa fiind, se apreciază că salarizarea reclamantei după luna septembrie 2007 fost generată de reducerea activității angajatorului, ca măsură de protecție a salariatului, astfel că în speță nu-și regăsesc incidența prevederile art.41 din Codul muncii, cum în mod just a apreciat și instanța de fond.
Pentru considerentele expuse se reține că susținerile formulate în calea extraordinară de atac nu întrunesc cerințele expres și limitativ prev.de art.304 alin.1 pct.7, 9 cod pr.civilă, iar în urma examinării cauzei în limitele conferite de art.304/1 cod pr.civilă nu au fost identificate motive să atragă casarea sau modificarea hotărârii recurate astfel că recursul urmează a fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1018 din 19 octombrie 2009 dată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
, 22 ianuarie 2010, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/23.03.2010
Tehnored.DR/23.03.2010
2 ex.
Prima instanță - Trib.C-
Judecător:;
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Carmina Orza
