Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1303/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1303/R/2008 | |
Ședința publică din data de 10 iunie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Adrian Repede | - - |
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Gabriella Purja Marta Carmen | - - - Vicepreședintele instanței - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SA împotrivasentinței civile nr. 471 din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat, lipsind reclamantul și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost înregistrat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar
S-a făcut referatul cauzei, după care
La acest termen de judecată reprezentantul reclamantului depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța privind onorariul avocațial și întâmpinare pe care arată că înțelege să o susțină.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau de altă natură, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, susținând întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 471 din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea precizată a reclamantului formulată împotriva pârâtei SC SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 7025,77 lei, reprezentând supliment pentru sărbătorile de și Paști 2005, 2006. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei, cu contract individual de muncă, în perioada 01.07.1997 - 01.12.2006.
În această calitate, reclamantul trebuia să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C așa cum reiese din conținutul art.168 pct.l din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SC SA, iar pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1.
De altfel, din expertizele contabile efectuate în alte dosare similare aflate pe rolul aceleași instanțe, s-au identificat o serie de majorări și reașezări salariale de care a beneficiat reclamantul, dar care abia acoperă inflația pe această perioadă, și nicidecum nu reprezintă plata suplimentărilor salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C către reclamant (exemplu: dosarul nr-).
Alineatul 2 al respectivului articol, însă, a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat reclamantului, ulterior anului 2003, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol.
Coroborând dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Susținerea pârâtei potrivit căreia și ulterior anului 2003 suplimentările salariale a fost fi primită, având în vedere că părțile CCM nu au înlăturat prevederea art. 168 alin. 1, care reglementa acordarea lor și că alin. 2 al aceluiași articol prevede explicit că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază " Pentru anul 2003", respectiv " în anul 2003".
a contrario, în anii următori suplimentările salariale nu au mai fost incluse în salariul de bază lunar, trebuind a fi acordate conform art. 168 alin. 1 din CCM.
O soluție contrară s-ar fi impus dacă părțile CCM ar fi prevăzut în mod expres că suplimentările salariale vor fi incluse în salariul de bază lunar începând cu sau din anul 2003.
Nu a fost primită nici apărarea pârâtei, conform căreia, părțile semnatare ale CCM au interpretat art. 168 al acestuia prin prisma art. 977 cod civil și că intenția lor comună a fost ca și după anul 2003 suplimentările salariale să fie incluse în salariul de bază lunar, întrucât din economia prevederilor art. 977-985 Cod civil rezultă că problema interpretării unui contract se pune doar atunci când una sau mai multe clauze ale acestuia sunt neclare. Ori, art. 168 alin. 2 din CCM prevede în mod clar și expres că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază lunar "Pentru anul 2003", respectiv " În anul 2003", nefăcându-se nicio referire expresă sau subînțeleasă în privința anilor următori.
Mai mult art. 982 Cod civil prevede că "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg". Ori, includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază lunar în anul 2003 coroborat cu menținerea alin. 1 al art. 168 din CCM, ce acordă salariaților dreptul la suplimentări salariale este de natură a sugera că părțile contractante nu au intenționat același lucru și pentru anii următori.
Nu în ultimul rând, chiar pârâta a invocat prevederile art. 9 din CCM, potrivit căruia "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens", iar "dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului". Contractul colectiv de muncă a fost semnat de sindicat nu în calitate de parte, ci ca reprezentant al salariaților, aceștia din urmă fiind parte la CCM. Prin formularea prezentei acțiuni instanța a reținut că între părți nu există consensul de care face vorbire art. 9 din CCM, astfel că prevederile art. 168 din același contract se interpretează în favoarea salariatului reclamant.
Ceea ce s-a realizat prin includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază lunar a fost creșterea salariului de bază cu menținerea, totodată, a dreptului la primele de Paști și de
Interpretarea dată de comisia paritară articolului 168 este cel mult o încercare de modificare a CCM, împrejurare ce nu poate produce efecte decât pentru viitor.
În cazul reclamantului societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu i-a plătit acestuia suplimentările salariale de Paști și de C cuvenite, după cum reiese atât din afirmațiile acestuia cât și din analiza drepturilor salariale primite de acesta și înscrise în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Potrivit art.243 alin.1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, dispoziție prevăzută și de art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă.
Contractul colectiv de muncă nr. 289/15.02.2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 preia la art. 176 prevederile Contractului colectiv de muncă nr. 53346/06/25.04.2000, a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive, dreptul salariaților din aceste ramuri ale economiei de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază.
Aceste drepturi după cum s-a arătat, sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte.
După cum reiese atât din afirmațiile reclamantului cât și din analiza drepturilor salariale primite de acesta și înscrise în carnetul de muncă, drepturile salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C nu au fost acordate.
Pârâta nu a depus nici o dovadă pentru a infirma situația prezentată, deși conform prevederilor art.287 din Codul muncii "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Această dispoziție este imperativă având în vedere caracterul litigiilor de muncă, care, potrivit art.286 din Codul muncii se judecă în regim de urgență.
Având în vedere aceste considerente, instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suplimentările salariale ce trebuiau acordate pentru sărbătorile de Paști și C aferente perioadei lucrate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC solicitând admiterea recursului și respingerea cererii ca vădit neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că tribunalul a greșit grav în stabilirea situației de fapt.
Dacă prima (sau după caz sporul salarial) se include în salariul de bază al unui salariat, conceptual, dreptul subiectiv la încasarea primei ori sporului în mod distinct încetează instantaneu, devenind element constitutiv al salariului și se dobândește astfel permanent de către salariat.
Efectul imediat e unul extinctiv pentru dreptul distinct acordat anterior operațiunii includerii și regăsirii sale în compunerea salariului de bază.
Susține, contrar statuării tribunalului, apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă (abrev. ) au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
După anul 2003, ceea ce s-a socotit a fi acordarea de prime în continuare a fost o simplă confuzie datorată neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului.
Arată că nu putea fi vorba despre o diminuare a salariului, întrucât includerea primelor a fost imaginată ca o măsură în favoarea salariaților, dar totodată cu efect extinctiv în privința dreptului subiectiv la încasarea acestor prime în viitor.
În invocat ca izvor al obligației de către reclamanți (salariați ori foști salariați, după caz), la art. 9 se arată că: "Interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului".
de la regula înscrisă la art. 983.civ. potrivit cu care când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă Potrivit art. 10 din "Pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă părțile convin constituirea unei comisii paritare (alin. 1); componența, organizarea și funcționarea acestei comisii fac obiectul anexei nr. 2 (alin. 2)".
Punctul 4 al anexei 2 are următoarea redactare: "Hotărârile comisiei se adoptă prin consensul părților și au putere obligatorie pentru părțile contractante. "
Consideră că redactarea clauzei art. 168. este una defectuoasă atât timp cât quasitotalitatea acțiunilor cu obiect similar (atât la cât și la ) reliefează o interpretare bazată în regulă pe argumentul de logică " per a contrariu" - în 2003 s-au inclus în salariu acele prime, dar ulterior nu, deci trebuie acordate, mai ales în contextul opțiunii de a păstra neschimbat alin.1.
Operațiunea interpretării s-a concretizat în documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute la art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al C "
Punctul II al acestui act stabilește că: "Începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu [.]".
Stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paște și C începând cu 2004 este susținută deplin de concordanța interpretării clauzei în litigiu, cu textul analog din contractul colectiv la nivel superior.
Astfel, în Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 288/02/15.02.2006, publicat în Of. Partea V-a nr. 9 din 26.III.2007, conf. art. 176 alin. (1) se stabilește că: "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, [.] C [.] salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă", pentru ca la art. 176 alin. (6) să se prevadă că "Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază ".
Art.41 alin.(4) prevede ca porurile prevăzute la alin. 3 lit. a) și b) nu se includ în salariul de bază și nu se mai acordă după normalizarea condițiilor de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 25 din prezentul contract. "
Arată că prin adresa comună a și înregistrată sub nr.1202/3.04.2007/29/4.04.2007, s-a comunicat structurilor organizatoric-funcționale din faptul că se acordă salariaților o sumă netă în valoare de 500 RON până la 5.04.2007, "dreptul salarial prevăzut se va acorda salariaților aflați în evidențele firmei până la 31.03.2007, cu excepția celor al căror contract de muncă este suspendat și ale căror drepturi salariale vor fi revizuite la reluarea activității. Acest drept sub formă de primă se regăsește în statele de plată pentru luna 4 anului 2007 și vine să sprijine apărarea efectului extinctiv al operațiunii de includere a primelor prevăzute de art. 168 alin. 1 din din 2003, în privința dreptului la încasarea în anii ulteriori, în mod separat.
Reclamantul, prin întâmpinarea de la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Recursule nu este întemeiat:
Așa cum a reținut și prima instanță, din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SC să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau să fie stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă).
În alin.7 al art.168 din același contract s-a precizat că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul art.168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde:
1. regula obligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și,
2. excepția referitoare la anul 2003, când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Excepțiile fiind de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin, ele fiind introduse în salariul fiecărui angajat în anul 2003, nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar mai avea nici o finalitate, ele legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
Nu se poate reține sub acest aspect nici "Nota" comisiei paritare a SC SA înregistrată la această unitate sub nr.4209/6 nov. 2007, aceasta intervenind ulterior nașterii dreptului angajaților la primele de sărbătorile de Paști și de C în temeiul contractului colectiv de muncă, "interpretarea dată prin respectiva notă" aflată la dosar conținutului art.168 din CCM, tinzând la o modificare a conținutului acestuia, ce nu poate avea efect retroactiv.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, ceea ce se vrea a fi demonstrat de către pârâtă și anume, includerea primelor datorate în salariul angajaților și în anii consecutivi anului 2003 nu s-a dovedit. În adevăr, pârâta ar fi avut obligația de a face proba creșterii salariale anuale pentru angajați cu o sumă echivalând două salarii de bază medii pe SC SA, egală pentru fiecare angajat, indiferent de salariul pe care îl are, probă care însă nu s-a făcut în această cauză.
Astfel fiind, se constată că nici unul din motivele de recurs nu este întemeiat și examinând cauza și din oficiu se constată că sentința este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 471 din 3 martie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Adrian Repede, Gabriella Purja Marta Carmen
- - PT.- - ---
în conc.odihnă
Semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex./13.06.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja Marta Carmen
