Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 131/R/2008 | |
Ședința publică din 17 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | -- - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER împotriva sentinței civile nr. 2002 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâții PRIMARUL ORAȘULUI J și CONSILIUL LOCAL J având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților la prima și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimaților. De asemenea, constată că prin memoriul de recurs, reclamantul-recurent, în temeiul art. 242 alin.2 pr.civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată că recursul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2002 din 01.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului Sindicatul Liber J în numele membrilor de sindicat, C G, G, uț, G, G, R, împotriva pârâților Primaruș orașului J și Consiliul local J având ca obiect obligarea pârâților la acordarea sporului de fidelitate și loialitate pentru funcționarii publici nesancționați disciplinar, de 10% și respectiv 15% din salariul de bază conform art.16 alin.4 din A/CCM acordarea măsurii de protecție socială pentru refacerea capacității de muncă în cuantum de un salariu mediu pe instituție conform art.31 A/, acordarea unui premiu de sărbători, măsură de cuantificare și calculare unitară pentru funcționarii publici a premiilor ce se acordă potrivit legii în cuantum de un salariu mediu pe instituție, acordarea în echivalent, în cuantum de 7 lei/zi/funcționar public, a unei mese calde pentru fiecare zi lucrătoare, acordarea sumelor pentru procurarea a două ținute decente pe an, justificate pe baza documentelor fiscale de proveniență, în cuantum de un salariu mediu pe instituție pe an.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între Consiliul local al orașului J și salariații acestuia s-a încheiat un Acord/Contract Colectiv de Muncă în care s-au prevăzut drepturile invocate de către reclamant, respectiv sporul de fidelitate și de loialitate față de instituție pentru salariații nesancționați, sporul pentru muncă penibilă și sporul de toxicitate pentru operatorii de calculatoare, indemnizație pentru refacerea capacității de muncă, ajutor de sărbători și indemnizație pentru menținerea capacității de muncă.
Potrivit art.21 din Legea nr.215/2001, consiliul local este autoritate deliberativă a administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, iar primarul este autoritate executivă a administrației publice. Atât consiliile locale, cât și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea privind alegerile locale.
Instanța reține că Acordul/Contractul Colectiv de Muncă s-a încheiat între Consiliul local al orașului J reprezentat de primar și salariații acestuia, însă primarul și-a depășit atribuțiile care îi sunt conferite de lege, în calitate de autoritate executivă a administrației publice locale.
Astfel, potrivit art.1 din Legea nr.215/2001 competențele și atribuțiile autorităților administrative publice locale se stabilesc numai prin lege. Aceste competențe sunt depline și exclusive, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Consiliul local este un organ al unității administrativ-teritoriale, ca și primarul și are aceeași legitimitate cu acesta, astfel încât consiliul local trebuia să fie semnatarul contractului colectiv de muncă ca parte a acestuia.
Deoarece Acordul/Contractul Colectiv de Muncă este semnat de către primar și nu de către consiliul local, contractului nu i se pot da efecte juridice, pentru ca acțiunea să poată fi admisă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Sindicatul Liber a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și admiterea acțiunii introductive.
În motivarea recursului, s-a arătat că la încheierea Contractului /acordului colectiv de muncă s-au respectat prevederile Legii nr. 1130/1996, în sensul că acesta a fost negociat și încheiat cu angajatorul, respectiv primarul orașului, în calitatea sa de autoritate executivă, dar și în reprezentarea autorității deliberative, respectiv consiliul local, față de care prevederile Contractului/acordului colectiv de muncă sunt opozabile.
Astfel cum se observă la o simplă lecturare a Contractului /acordului colectiv de muncă rezultă că acesta este semnat pe fiecare pagină de către angajator, respectiv autoritatea executivă, primarul orașului, fiind totodată ștampilat de către aceasta, și nu de către consiliul local. Aplicarea ștampilei cu inscripția "Primăria", nu este de natură a conduce la concluzia că acest contract/acord colectiv de muncă nu este semnat de către angajator, deoarece această ștampilă se folosește uzual pe semnătura primarului orașului.
De altfel, ca parte contractantă în calitate de angajator este trecut primarul orașului și nu consiliul local, autoritate deliberativă a cărui reprezentare a fost asigurată de angajator doar pentru ca raporturile contractuale născute din Contractul/acordul colectiv de muncă încheiat între primar și sindicat să-i fie opozabile.
Această opozabilitate s-a materializat prin includerea sumelor necesare aplicării prevederilor Contractului /acordului colectiv de muncă în bugetul orașului J la capitolul cheltuieli, data de la care punerea în aplicare a acestor prevederi revenea angajatorului, respectiv primarului orașului, ca parte contractantă și ordonator principal de credite, care răspundea de punerea în plată a drepturilor rezultate din aplicarea clauzelor contractului/acordului colectiv de muncă.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a ignorat faptul că părțile ce au negociat și încheiat Contractul/acordul colectiv de muncă sunt primarul orașului în calitate de angajator și Sindicatul în calitate de reprezentant al salariaților, iar hotărârea consiliului local nu poate reprezenta un acord datorită caracterului său, respectiv de act administrativ cu caracter unilateral prin care Contractul/acordul colectiv de muncă a devenit opozabil emitentului, cu respectarea și aplicarea strictă prevederilor art. 22 din Legea nr. 130/1996.
Referitor la fondul cauzei s-a precizat faptul că A/CCM a fost încheiat între Primarul orașului J în calitate de angajator, pe de o parte, și personalul contractual din aparatul de specialitate al primarului (art. 1562 din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare) în calitate de angajați, reprezentați de Sindicatul, pe de altă parte.
Obiectul acestui acord/contract colectiv de muncă se circumscrie stabilirii măsurilor referitoare la constituirea și utilizarea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea muncii, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională precum și măsuri referitoare la protecția organelor de conducere ale sindicatului.
Acest acord/contract de muncă a fost încheiat cu respectarea prevederilor Titlului VIII din Codul Muncii (art. 236 și următoarele din Legea nr. 53/2003), ale art. 22 din legea nr. 130/1996 și ale prevederilor art. 61 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care conferă posibilitatea autorităților administrației publice locale, în cazul de față primarului orașului, să încheie anual contracte colective de muncă cu sindicatele.
Prin acest contract/acord colectiv de muncă, angajatorul, respectiv primarul orașului, și-a asumat unele obligații da natură pecuniară față de salariații aparatului de specialitate al său, obligații pe care până la această dată nu le-a executat, situație ce este temeiul introducerii acțiunii noastre.
Examinând recursul, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Deși prima instanță a considerat că nesemnarea contractului colectiv de muncă de către Consiliul local J reprezintă o cauză de ineficiență, Curtea reține că acțiunea reclamanților se impunea a fi respinsă ca urmare a incidenței în speță, a unor aspecte de drept de ordine publică, care au prioritate în raport de considerentele avute în vedere de prima instanță.
Astfel, art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 interzice negocierea unor clauze a contractelor colective de muncă referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale în cazul salariaților instituțiilor bugetare.
Această normă nu contravine dispozițiilor generale ale art. 236 alin.1 Codul Muncii care precizează obiectul contractului colectiv de muncă ("clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă"), ci se corelează pe deplin cu aceasta, având caracterul unei norme speciale, cu caracter derogatoriu, care exclude de la negociere în cazul salariaților bugetari, drepturile salariale rezervate reglementării legale.
Or, reclamanților, care au calitate de personal contractual din administrația publică locală și sunt salariați bugetari, li s-a recunoscut, în pofida interdicției legale enunțată de art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, prin contractul colectiv de muncă (107-145 fond), o serie de drepturi salariale ce exced reglementării legale limitative în materie, respectiv OUG nr.24/2000, în care nu sunt stabilite sporul de fidelitate și loialitate, măsuri cu protecție socială pentru refacerea capacității de muncă, premii de sărbători, acordarea meselor calde și a două ținute vestimentare pe an.
Fiind dispoziții cu caracter imperativ, nu pot fi înfrânte prin acordul pârâtului exprimat în cuprinsul întâmpinării, cu atât mai mult cu cât respectarea disciplinei bugetare reprezintă un interes general subsumat noțiunii de ordine publică, or demersul reclamanților acreditează ideea posibilității adăugării la lege.
Pentru aceste considerente, prioritare în cauză, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SINDICATUL LIBER împotriva sentinței civile nr.2002 din 01.10.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red./SD/MS
01.02.2008- 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian
