Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1329/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1329/R/2009
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 245 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- precum și recurdsul declarat împotriva aceleiași hotărâri de reclamanții, -, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâtul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 mai 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja înregistrat la dosar concluzii scrise - pe care arată reprezentanta acestei părți că înțelege să le susțină.
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecata în condițiile art. 242.proc.civ. instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 245 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, și au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală de Reglementări Juridice și Contencios, Inspectoratul Județean de Poliție S la plata primelor de vacanță aferente anului 2007, în sumă brută, astfel: - 489 lei, - 471 lei, - 651 lei, - 540 lei, - 501 lei, - 528 lei, - 501 lei, - 501 lei, - 459 lei, - 501 lei, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației.
S-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamanților, și s-a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la acțiunea reclamantelor pentru primele de vacanță aferente perioadei 16.07.2005-31.12.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Referitor la excepția prescripției parțiale, invocată din oficiu de instanță, aceasta reține faptul că, în temeiul art. 1, 3 și 7 din Decretul 167/1958 coroborate cu prevederile art. 166, alin. 1 din Codul Muncii, o va admite parțial, respectiv pentru perioada 2002-16.07.2005, acțiunea reclamanților fiind înregistrată la 16.07.2008.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat, invocata de paratul de rândul 2, cu privire la acțiunea reclamantelor referitoare la obligarea pârâților la calcularea si plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanta aferente perioadei 16.07.2005- 31.12.2006, actualizate in funcție de rata inflației de la data la care se datorau până la data plății efective, instanța constată că au reclamanții au mai formulat cereri identice în dosarele - și nr-, astfel că va admite excepția formulată de pârât.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt angajați ai Inspectoratului Județean de Poliție S, iar potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 138/1999,personalul civil din ministerele și instituțiile centrale din Ministerul Administrației și Internelor, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de sporurile, primele și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Polițiștilor care la data promulgării legii mai sus menționate erau cadre militare, însă ulterior prin Legea nr. 360/2002 au devenit funcționari publici civili cu statut special, dar păstrându-și toate drepturile prevăzute de legea anterioară în calitate de cadre militare, li s-a acordat prin OG nr. 38/2003 prima de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
În consecință, văzând prevederile celor două texte de lege, nu s-a putut reține diferențierea între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public atâta timp cât ambele categorii de personal desfășoară activități similare.
Instanța a reținut faptul că aceste prevederi legale au devenit neaplicabile anterior anului 2002 prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, urmată ulterior de menținerea acestei măsuri prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004.
Art. 38 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 19/1972 prevăd în mod imperative că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Astfel, fiind un drept câștigat, derivate dintr-un raport de muncă, prima de concediu ar putea fi anulată prin actele normative sus menționate, aceste dispoziții neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar suspendarea exercițiului ori la prelungirea termenului de punere în aplicare. Curtea Constituțională prin decizia nr. 38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe 2004 și 2005 care au suspendat acordarea drepturilor respective, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Nu s-a putut considera că și după perioada expirării suspendării aplicării unui act normativ dispozițiile acestuia nu își produc efectele. O astfel de interpretare contravine dreptului la proprietate consacrat în art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul fiecărei persoane de a se bucura de respectul bunurilor sale, noțiunea de bun cuprinzând nu numai bunurile corporale ci și drepturile și interesele care constituie active,
Având în vedere această perspectivă, dreptul reclamanților la prima de concediu constituie fără îndoială un bun la care aceștia au dreptul în mod licit, trebuind să se bucure de respectul și de protecția legii.
Chiar și Constituția României prin art. 41 statuează că salariații au dreptul la protecție socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art. 53 restrângerea exercițiului unui drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului. Prin această suspendare succesivă la plata primei de concediu dreptul la această primă nu a fost restrâns ci a fost îngrădit, operand în mod concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv, de vreme ce reclamanții nu au beneficiat niciodată de acest drept stabilit în favoarea lor.
Cât privește dreptul reclamantelor si, referitoare la obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanta aferente anului 2007, actualizate in funcție de rata inflației de la data la care se datorau pana la data plății efective, instanța a respins acest capăt de cerere. Instanța a avut în vedere la această decizie înscrisul de la fila 166 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative-Inspectoratul Județean de Poliție S, prin care se arată faptul că reclamantele nu erau angajate ale pârâtului în anul 2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și reclamantele -,.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a susținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, întrucât în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu, astfel încât este evident că personalul civil din MAI nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Se mai învederează faptul că, personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statutul special (polițiști).
Ca atare, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile OG nr.38/2003 dispoziții aplicabile polițiștilor și nu personalului civil contractual, reclamantele au dorit asimilarea categoriei personalului civil contractual cu cea a polițiștilor pentru ca astfel să beneficieze de primele și sporurile acordate polițiștilor.
Or, susține recurentul instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, art.49 din Legea nr.138/1999, situație în care sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Recurentele și au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate în condițiile în care se reține în mod greșit că nu ar fi fost angajatele pârâtului în anul 2007, întrucât în perioada 04.06.2007-03.07.2007 conform planificării serviciului personal au beneficiat și efectuat concediul de odihnă, așa cum rezultă din adresa nr.-/05.03.2009.
Astfel, reclamantele susmenționate solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai Inspectoratului Județean de Poliție.
Legea nr.138/1999 reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
În conformitate cu art.47 și 49 din Legea nr.138/1999, de drepturile salariale prevăzute de acest act normativ beneficiază și personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 alături de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar, precum și de primele, sporurile și indemnizațiile acordate cadrelor militare, dacă desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
În această cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art.47 și 49 din Legea nr.138/1999, întrucât nu se desfășoară activitate în cadrul ministerului și instituțiilor centrale, ci de persoane ce au doar calitatea de personal civil contractual la IPJ
Ordonanța nr.38/2003 reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. Astfel, în art.6 din acest act normativ se prevede că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate. În temeiul acestor dispoziții legale pentru a beneficia de sporul susmenționat se cere a fi îndeplinită calitatea de polițist și nu cea de funcționar public sau personal civil contractual.
În mod similar, art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 prevede că, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu.
Legea nr. 38/2003 nu cuprinde textul prin care personalul contractual din instituțiile din sectorul de apărare națională ar fi asimilat din punct de vedere salarial cu polițiștii.
În această situație și având în vedere și dispozițiile art.49 din OUG nr.138/1999 care nu se aplică în situația de față, se constată că drepturile salariale pretinse de reclamanți nu au nici un temei legal, ele nefiind cuvenite.
Nu se poate reține nici existența unei discriminări prin neacordarea drepturilor pretinse, întrucât drepturile polițiștilor sunt stabilite (conform art.6 din Legea nr.360/2002), de principiu având în vedere condițiile speciale și riscurile pe care le implică exercitarea profesiei, la care însă nu este supus personalul civil contractual.
Neexistând nici un temei legal al pretențiilor reclamanților, nu se poate reține nici încălcarea art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, neputându-se invoca existența "unui bun" ce presupune un drept legalmente datorat sau un interes legitim ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Față de cele expuse instanța în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. urmează a admite recursul pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, a modifica în parte hotărârea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantelor, având ca obiect plata primelor de vacanță aferente anului 2007, și pentru aceleași considerent, a respinge ca nefundat recursul reclamantelor și împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 245 din 16.02.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantelor, având ca obiect obligarea pârâților la plata primelor de vacanță aferente anului 2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul reclamantelor și împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
plecat în concediu de plecată în concediu de odihnă,
odihnă, semnează semnează vicepreședintele
vicepreședintele instanței instanței
GREFIER
Red./Dact.
3 ex./24.07.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Eugenia Pușcașiu, Marta Carmen
