Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1342/
Ședința publică din 10 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător -
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și G.F. H, cu sediul în M C,- în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.852 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamanții intimați și lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reclamantul intimatul declară că renunță la excepția de neconstituționalitate depusă la dosar la 19.01.2009, filele 10-12 dosarul Inaltei Curțiii de Casație și Justiție, întrucât excepția a devenit inadmisibilă, iar reclamanta intimată susține invocarea excepției, solicitând disjungerea cauzei în ce privește soluționarea excepției de neconstituționalitate și soluționarea separată a cauzei.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.852 din 21 mai 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea reclamanților, și, precum și cererea de intervenție formulată de intervenienta.
A obligat în solidar pârâții Curtea de Apel Mureș, Tribunalul Mureș și Statul Român prin MEF, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de natură salarială reprezentând sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu luna martie 2005 și până la data pronunțării hotărârii precum și în continuare, iar pentru intervenienta plata diferențelor urmând să se facă cu începere din 10 martie 2008 și în continuare.
Pârâții au fost obligați să actualizeze cu rata inflației sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare acordat prin prezenta hotărâre începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea la Tribunalul Mureș în calitate de magistrați și asistenți judiciari făcând parte din categoria personalului judiciar cu statut independent, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii conform disp.art.1 și art.295.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții beneficiau de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin prevederile art.1 pct.42 din OG 83/2000 acest spor salarial a fost înlăturat însă această dispoziție cuprinsă în OG nu-și produce efectele fiind contrară prevederilor art.41 alin.2, art.16, artt.15 și art.53 din Constituție coroborat cu prev.art.11 și 20 din Constituție precum și cele ale Protocolului 12 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului.
În altă ordine de idei, a reținut instanța de fond, prevederile art.1 pct.42 din OG 83/2000 sunt contrare dispo.art.73 alin.3 lit.i, art.1 alin.3 și alin.5, art.115 alin.1, 2 din Constituție, art.4 alin.1,2 și art.56 alin.2 din Legea 24/2000. Astfel, salarizarea și drepturile personalului din organele autorității judecătorești sunt parte integrantă a domeniului rezervat legii organice conform art.73 alin.3 lit.i din Constituție, deoarece vizează elemente ale organizării și funcționării instahțelor judecătorești și a unităților de parchet, fapt confirmat și de disp.art.1, art.98, art.149-150 din legea 92/1992, art.1, artt.73-74 din Legea 303/2004, art.133-134 și art.135 din Legea 304/2004.
În domeniile rezervate legi organice este inadmisibilă emiterea unei ordonanțe de guvern care să producă efecte valide. OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2001, care însă este o lege ordinară, deci nici acest din urmă act normativ nu este să producă efecte juridice asupra drepturilor instituite prin art.47 din Legea 50/1996.
Nu în ultimul rând prin art.1 lit.Q pct.1 din legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să aducă numai modificări și completări la Legea 50/1996, iar nu să opereze abrogări în textul acestei legi. Ori de câte ori Guvernul este abilitat să opereze abrogări în cuprinsul unor acte normative această abilitare este expresă. Potrivit art.56 din Legea 24/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimentele legislative distincte și inconfundabile, definite distinct de legiuitor, iar abrogarea poate fi dispusă doar prin acte normative de același nivel sau de nivel superior actului abrogat.
Din cele expuse anterior rezultă că abrogarea disp.art.47 din Legea 50/1996 s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Legii 125/2000, a prevederilor Constituției și nu în ultimul rând a dispozițiilor anterior citate cuprinse în Legea 24/2000.
Pe de altă parte, dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prev.art.50 alin.2 din OUG 177/2002 deoarece aceste prevederi dispun abrogarea art.1 ind.1 din Legea nr.50/1996 respectiv drepturi referitoare la "salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului asimilat". Art.47 din Legea 50/1996 nu este cuprins în cap.I secțiunea Ial egii ci într-un alt capitol, respectiv cap.V "dispoziții comune".
Dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin prv.art.41 lit.f din OUG nr.27/2006 deoarece și acest act normativ prin art.32 permite beneficiul dreptului complementar la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Disp.art.47 din legea 50/1996 nu au fost abrogate nici prin art.30 lit.a din OG 8/2007, situația fiind similară cu cea expusă anterior, respectiv imposibilitatea emiterii unor ordonanțe de guvern care să abroge dispoziții cuprinse într-o lege organică.
Prin decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ s-a constat cu putere interpretativă obligatorie că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Cu privire la chemarea în judecată a MEF instanța de fond a apreciat că potrivit art.19 din Legea 500/2002 acest minister este cel care coordonează acțiunile aflate în responsabilitatea guvernului cu privire la întregul sistem bugetar. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite. Nu în ultimul rând calitatea procesuală a acestui minister se justifică și prin disp.art.1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 potrivit căreia executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Cu referire la actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație instanța de fond a găsit această cerere admisibilă și făcând aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1084 Cod civil.
Instanța a admis de asemenea, petitul cuprins în acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtului Tribunalul Mureș să înscrie în carnetele de muncă drepturile astfel acordate. Pentru a proceda astfel, instanța a făcut aplicarea prevederilor Decretului 92/1976.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs DGFP H în numele MEF, precum și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul MEF a invocat, pe calea recursului, excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Cu referire la lipsa calității procesuale pasive, în esență, s-a arătat că între reclamanți și acest minister nu există raporturi de muncă iar potrivit legii finanțelor publice, rolul MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite cu respectarea procedurii reglementată de lege. Nu în ultimul rând s-a arătat că pentru a antrena răspunderea acestui minister se impune îndeplinire expresă a unor condiții cum ar fi: crearea din culpă a unui prejudiciu real și cert și existența unui raport clar de cauzalitate între prejudiciu și faptă. În opinia recurentului între reclamanți și ministerul pârât nu există nici un fel de raport obligațional și nu s-a făcut dovada existenței unor acțiuni sau inacțiuni din partea acestui minister, acte sau fapte care să fi creat prejudiciul invocat.
Prin același memoriu de recurs recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP H arătând că această instituție nu are calitatea de ordonator principal de credite și nu are atribuții privind elaborarea legilor bugetului de stat. Nu în ultimul rând s-a arătat că această instituție nu este îndreptățită să dispună de sumele ce-i sunt alocate în mod aleatoriu ci doar în limitele și condițiile prev.de lege.
Criticând soluția dată pe fond recurentul MEF a arătat că art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod expres iar potrivit art.62 alin.3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat hotărârea atacată prin prisma disp.art.304 pct.4 pr.civ. arătând în esență că prin hotărârea pronunțată instanța a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare.
O a doua critică de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța de fond a avut în vedere disop.art.304 pct.9 pr.civ. în sensul în care drepturile salariale ale asistenților judiciari (magistrați consultanți) au fost reglementate distinct fără ca acest spor acordat prin prezenta hotărâre să le fi fost acordat. Modificările aduse Legii 92/1992 prin OUG 179/1999 și OUG 20/2002 drepturile asistenților judiciari (consultanți) au fost expres enumerate iar legiuitorul a prevăzut ca unică formă de remunerare a acestora indemnizația prev. la art.II alin.1 și 2 din OUG 20/2002 privind modificarea și completarea Legii 92/1992.
Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 pronunțată în recurs în interesul legii de către ÎCCJ, s-a statuat cu putere obligatorie că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001". În aceste condiții, arată recurentul, asistenții judiciari nu fac parte din categoriile de personal care beneficiată de sporul în discuție.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum și în temeiul disp.art.304 ind.1 pr.civ. curtea apreciază că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr-, reclamanții, și, au chemat în judecată Curtea de Apel Tg-M, Tribunalul Mureș și Statul Român prin MEF, solicitând obligarea în solidar a pârâților să calculeze și să plătească diferențele de natură salarială reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară de încadrare începând cu luna martie 2005 și până la data pronunțării hotărârii precum și în continuare.
Acțiunea formulată de reclamanți nu a fost modificată sau întregită astfel că din această perspectivă recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, nu a avut calitatea de pârât în cauză.
Cu alte cuvinte, criticile invocate de acesta pe calea recursului nu pot fi examinate, cu referire la acțiunea reclamanților, prin prisma disp.art.316 coroborate cu art.294 pr.civ.
Prin prisma disp.art.129 alin.6 pr.civ. și în limitele în care a fost investită instanța de fond prin acțiunea reclamanților, curtea constată că nu sunt incidente prev.art.304 pct.5 pr.civ. coroborate cu art.312 alin.5 pr.civ.
Cu toate acestea, instanța de fond a încălcat formele de procedură în ceea ce privește cererea de intervenție, cerere formulată de intervenienta în sensul în care nu au fost respectate prevederile art.52 pr.civ. și mai mult, au fost încălcate prevederile art.114 ind.1 pr.civ.
Intervenienta a chemat în judecată alături de pârâții Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâtul Ministerul Justiției. În ceste condiții instanța de fond avea obligația potrivit art.52 pr.civ. să asculte părțile, să dispună asupra încuviințării în principiu intervenției, să dispună comunicarea acestei cereri și nu în ultimul rând să dispună citarea părților potrivit art.114 ind.1 pr.civ.
Neîndeplinind formele de procedură și pronunțându-se și asupra cererii de intervenție odată cu fondul cauzei, hotărârea dată de instanța de fond este nelegală în parte, fiind incidente motivele prev. de art.304 pct.5 pr.civ. coroborat cu disp.art.312 alin.2 și 5.pr.civ.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va admite ambele recursuri declarate, va casa în parte hotărârea atacată și va dispune trimiterea spre rejudecare a cererii de intervenție formulată de intervenienta, instanței de fond Tribunalul Harghita.
În rejudecare instanța de fond va analiza și temeinicia criticilor formulate de recurenți.
Cu referire la recursul declarat de DGFP H în numele MEF, în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanții, și, acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF curtea reține că responsabilitățile stabilite de legiuitor în sarcina acestui minister privitoare la sistemul bugetar îi conferă calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din lege și nu din existența unui raport juridic de muncă sau unui alt raport juridic obligațional cum greșit consideră recurentul.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP H, această excepție este neîntemeiată întrucât această instituție nu a figurat în proces în calitate de pârâtă iar prin hotărârea recurată nu au fost stabilite obligații în sarcina sa.
Citarea DGFP H s-a dispus în baza ordinului nr.349 emis de Ministrul Finanțelor Pblice și în baza mandatului acordat de MEF în favoarea DGFP
Având în vedere considerentele de mai sus precum și soluția dată în această cauză și întemeiată pe disp.art.312 alin.2 pr.civ. Curtea apreciind ca nefondate criticile formulate de recurentul MEF, va menține dispozițiile cuprinse în hotărârea primei instanțe privitoare la acțiunea reclamanților, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B-, sector 5, și Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.852 din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Casează în parte hotărârea atacată și, drept consecință:
Dispune trimiterea spre rejudecare primei instanțe a cererii de intervenție formulată de -.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
ptr., fiind
plecată în concediu,semnează
președintele instanței
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
3 exp.
07.07.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
