Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 136/
Ședința publică din 13 Februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1742 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin încheierea civilă nr.15/CR din Camera de consiliu din data de azi 13 februarie 2008, s-a admis declarația de abținere colectivă formulată de magistrații, și.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este în stare de judecată și ca atare reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1742/27.11.2007 Tribunalul Mureșa respins excepția inadmisibilității acțiunii.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL M, CURTEA DE APEL TG. M, MINISTERUL JUSTI IEI și MINISTERUL ECONOMIEI I FINAN ELOR, cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NA IONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMIN RII
A obligat n solidar âții la plata n favoarea fiec rui reclamant a unei desp gubiri echivalente cu diferen ele de drepturi salariale reprezent nd majorarea de 5% (raportat la indemniza ia de ncadrare brut lunar din luna decembrie 2006), ncep nd cu data de 01.01.2007 la data de 31.03.2007, respectiv 2% (raportat la indemniza ia de ncadrare brut lunar din luna martie 2007 ncep nd cu data de 01.04.2007 și la data de 30.09.2007.
A obligat n solidar âții la plata n favoarea fiec rui reclamant a unei desp gubiri echivalente cu diferen ele de drepturi salariale reprezent nd majorarea de 11% (raportat la indemniza ia de ncadrare brut lunar din luna septembrie 2007), ncep nd cu data de 01.10.2007 i la data ncet rii de discriminare a reclaman ilor.
S-a dispus ca sumele mai sus men ionate cuvenite reclaman ilor să fie actualizate n func ie de rata infla iei, calculat de la data scaden ei lunare a fiec rei diferen e salariale mai sus men ionate i la data execut rii efective a prezentei hot ri.
A bligat tul MINISTERUL ECONOMIEI I FINAN ELOR aloce fondurile necesare pl ății n favoarea reclaman ilor a desp gubirilor mai sus men ionate.
A admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL HARGHITA, CURTEA DE APEL TG. M, MINISTERUL JUSTI IEI și MINISTERUL ECONOMIEI I FINAN ELOR, cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NA IONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMIN RII
A obligat n solidar âții la plata n favoarea reclamantului a unei desp gubiri echivalente cu diferen ele de drepturi salariale reprezent nd majorarea de 5% (raportat la indemniza ia de ncadrare brut lunar din luna decembrie 2006), ncep nd cu data de 01.01.2007 i la data de 28.02.2007.
S-a dispus ca sumele mai sus men ionate cuvenite reclamantului să fie actualizate n func ie de rata infla iei, calculat de la data scaden ei lunare a fiec rei diferen e salariale mai sus men ionate i la data execut rii efective a prezentei hot ri.
A bligat tul MINISTERUL ECONOMIEI I FINAN ELOR aloce fondurile necesare pl ății n favoarea reclaman ilor a desp gubirilor mai sus men ionate.
A admis acțiunea civilă, având ca obiect un conflict de drepturi, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL M, CURTEA DE APEL TG. M, MINISTERUL JUSTI IEI și MINISTERUL ECONOMIEI I FINAN ELOR, cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NA IONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMIN RII
A obligat n solidar âții la plata n favoarea reclamantului a unei desp gubiri echivalente cu diferen ele de drepturi salariale reprezent nd majorarea de 5% (raportat la indemniza ia de ncadrare brut lunar din luna decembrie 2006), ncep nd cu data de 01.03.2007 i la data de 31.03.2007, respectiv de 2% (raportat la indemniza ia de ncadrare brut lunar din luna martie 2007), ncep nd cu data de 01.04.2007 i la data de 30.09.2007.
A obligat n solidar âții la plata n favoarea reclamantului a unei desp gubiri echivalente cu diferen ele de drepturi salariale reprezent nd majorarea de 11% (raportat la indemniza ia de ncadrare brut lunar din luna septembrie 2007), ncep nd cu data de 01.10.2007 i la data ncet rii de discriminare a reclaman ilor.
S-a dispus ca sumele mai sus men ionate cuvenite reclamantului să fie actualizate n func ie de rata infla iei, calculat de la data scaden ei lunare a fiec rei diferen e salariale mai sus men ionate i la data execut rii efective a prezentei hot ri.
A bligat tul MINISTERUL ECONOMIEI I FINAN ELOR aloce fondurile necesare pl ății n favoarea reclamantului a desp gubirilor mai sus men ionate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Recurentul Ministerul Justiției a invocat în drept prev.art.304 pct.4, 7 și 8, coroborat cu art.312 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de intimații-reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare - motiv de casare prev.de art.304 pct.4 Cod pr.civilă.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut la pct.9 al art.304 Cod pr.civilă. Prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de.nr.137/2000, reglementarea prin acte normative a unor drepturi sau nereglementarea lor excede acestui cadru legal.
Nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unor reglementări și cu atât mai puțin instanțele nu pot avea competența de a recomanda ori impune adoptarea sau modificarea unui act normativ sau a unor dispoziții legale.
Câtă vreme magistrații și alte categorii de personal nu se află în situații similare și nici comparabile trebuie admis că și suportarea inflației se răsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
"Dreptul la indexare" nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor și procurorilor. În mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu, ocrotit prin art.41 din Constituția României și art.154 Codul muncii.
Creșterile salariale acordate intimatului-reclamant în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul OUG 27/2006) cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime prima de vacanță, etc. potrivit Legii nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006) depășesc nu doar rata inflației ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar. În aceste condiții, nu se mai impun alte creșteri salariale iar decizia legiuitorului nu apare ca neconstituțională.
Există categorii de personal care în cursul anului 2007 au beneficiat de majorări salariale considerabile. Pe lângă personalul din autoritatea judecătorească se află în aceeași situație și personalul cu statut special din poliție ori a celui din Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
Nu rezultă din "motivarea" instanței de fond care sunt considerentele pentru care intimații-reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile OG nr.6/2007 referitoare la funcționarii publici decât de disp.OG nr.10/2007 sau ale altui act normativ care acordă indexări salariale. Din acest punct de vedere, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
DGFP M, prin recursul declarat în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, a solicitat admiterea căii de atac promovate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
În drept, a invocat prev.art.304 pct.6 și 9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat în esență că între reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă, în acest sens acțiunea astfel îndreptată, împotriva unei persoane străine de raporturile juridice existente între pârâți și reclamanți, nu poate fi primită.
Recurenta a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, argumentând această excepție prin aceea că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se confundă cu bugetul de stat, rolul acestuia limitându-se la elaborarea proiectului bugetului cu respectarea procedurii reglementate de Legea nr.500/2002. Responsabilitatea astfel stabilită de lege nu poate atrage după sine obligarea solidară la plata drepturilor de natură salarială pretinse de reclamanți. În altă ordine de idei se arată că Ministerul Economiei și Finanțelor este la rândul său ordonator principal de credite pentru ministerul pe care-l conduce și nu are atribuții în gestionarea bugetelor instanțelor judecătorești.
Recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții, au solicitat prin acțiunea formulată, obligarea pârâților Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Tg-M, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, la platadespăgubirilorreprezentând majorările salariale neacordate cu începere de la 1 ianuarie 2007 mai exact a celor prevăzute în OUG 10/2007.
Pronunțând hotărârea atacată instanța de fond a analizat situația reclamanților în raport de celelalte categorii socio-profesionale față de care a fost invocată starea de discriminare precum și temeiurile ce au dus la abordarea unor soluții legislative diferite.
Cu referire la majorările salariale acordate prin OUG 10/2007 instanța a pornit de la o realitate incontestabilă și anume modul de finanțare al instituțiilor față de angajații cărora au fost dispuse aceste măsuri, constatând întemeiat că aceste majorări s-au referit la instituții finanțate de la bugetul de stat. În aceeași ordine de idei instanța a pornit de la premisa comună a acestor acte normative privind majorările salariale și anume efectele produse de creșterea indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 raportat la anul 2006.
Apreciind asupra acestor constatări instanța de fond a admis pretențiile reclamanților obligând pârâții la despăgubiri.
În esență criticile formulate de recurentul Ministerul Justiției se referă la lipsa unui temei legal pentru acordare a acestor drepturi.
În opinia curții recurentul pornește de la o premisa greșită care excede obiectului pricinii în sensul în care acțiunea reclamanților a avut drept finalitate constatarea unei stări de discriminare și pe cale de consecință acordarea masurilor reparatorii prevăzute de art. 27 OUG 137 /2007.
Potrivit art.1 alin.3 din OUG 137/200 exercitarea drepturilor prevăzute de acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Altfel spus reclamanții au solicitat iar instanța a analizat temeinicia pretențiilor acestora, prin raportare la persoane aflate în situații comparabile.
Despăgubirile acordate reclamanților prin hotărârea atacată nu echivalează cu o soluție legislativă, cum greșit consideră recurentul, apreciind în acest sens că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci reprezintă soluția judiciară permisă și impusă de prevederile art. 27. din OUG 137/2000.
Potrivit aceleiași ordonanțe persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Astfel fiind sunt cel puțin greșite susținerile recurentului potrivit cărora tratamentul discriminatoriu poate fi constatat de alte organe abilitate de lege în măsura în care o dispoziție cuprinsă în lege sau ordonanță vine în contradicție cu art.16 din Constituție. Această susținere nu poate fi primită întrucât starea de discriminare, așa cum arătam, poate fi constatată de instanță fiind în esență o apreciere a unor aspecte de fapt prin raportare la situații comparabile în care se găsesc anumite categorii de persoane.
Analiza criticilor formulate în recurs presupune abordarea lor într-o ordine logică. În acest sens se impune în primul rând analizarea argumentației instanței de fond privind existența unei situații comparabile între reclamanți si categoriile profesionale fată de care au fost dispuse masuri salariale e au condus la crearea stării de discriminare.
Așa cum s-a mai arătat raționamentul instanței de fond a pornit, în primul rând, de la analiza modului de finanțare a categoriilor examinate, reținându-se în acest sens împrejurarea că modalitatea de finanțare a cheltuielilor de personal este comună respectiv bugetul de stat.
Cu referire la majorările salariale întemeiate pe dispozițiile OG 10/2007 instanța de fond a reținut că personalul din sistemul bugetar a beneficiat de majorări salariale pentru anul 2007, majorări acordate prin OG 10/2007, OG 11/2007, OG 16/2007, OG 27/2007, Legea 232/2007, OG 8/2007, OG 20/2007 și OG 23/2007. de motive ale acestor acte normative au avut ca numitor comun necesitatea acordării majorărilor salariale pentru a atenua efectele creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum. Prin voința legiuitorului această măsură a fost aplicată și unor categorii socio-profesionale pentru care nu era necesară dispunerea unei măsuri de protecție socială, cum ar fi demnitarii, personalul asimilat demnitarilor, judecătorii Curții Constituționale, personalul Curții de Conturi (OG 10/2007, OG 27/2007).
Argumentația instanței de fond este din acest punct de vedere extrem de clară în sensul în care în baza actelor normative enumerate anterior s-a conturat existența unor măsuri legislative pentru majoritatea personalului salarizat de la bugetul de stat, măsuri care nu au vizat și categoria reclamanților.
Susținerile recurentului potrivit cărora aceste măsuri au avut natura unor măsuri de protecție socială nu pot fi primite prin prisma celor arătate anterior cum de altfel nu poate fi acceptat argumentul potrivit căruia în anul 2007 veniturile salariale ale reclamanților au fost majorate substanțial. Majorarea salarială despre care se face astfel vorbire nu a avut în vedere altceva decât înlăturarea unei stări precedente de discriminare, a acoperit o nevoie obiectivă și firească a modalității de salarizare și nu a avut în niciun fel ca finalitate înlăturarea efectelor produse de creșterea indicelui de inflație. Această din urmă măsură legislativă nu a fost astfel fundamentată și deci, nu putea produce astfel de efecte.
Instanța de fond a concluzionat în mod temeinic că reclamanților nu le-au fost acordate aceste despăgubiri salariale pe anul 2007 nu datorită faptului că nu ar îndeplini condițiile de acordare (salariile reclamanților nu ar fi afectate de creșterea indicelui preșului de consum) ci, sub simpla motivație că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu discriminatoriu potrivit art.2 alin.1 din OG 137/2000.
O altă critică formulată de recurent are în vedere aplicabilitatea OG 137/2000 în cauza de față în sensul în care se susține că acest act normativ se referă strict la modul de aplicare a legii și nu la examinarea soluțiilor legislative.
Curtea va înlătura această critică pornind de la definiția legală cuprinsă în art.2 din OG 137/2000 în sensul că legiuitorul a definit discriminarea ca fiind orice deosebire,excludere și restricție sau preferințăpe bază de (.) categorie socială, (.) precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a - drepturilor recunoscute de lege, în domeniul - economic - sau în orice alte domenii ale vieții publice. Pornind de la aceiași definiție recurentul a arătat că reclamanții ar putea să considere că sunt discriminați dacă drepturile asupra cărora poartă prezentul proces suntrecunoscute de lege. O atare susținere nu poate rezulta decât printr-o interpretare trunchiată a definiției date de legiuitor. Pentru a exista discriminare este necesar să existedeosebiri, excluderi, restricții sau preferințe, întemeiate pe orice criteriu care are ca scop sau efect înlăturarea recunoașterii, înlăturarea folosinței sau a exercitării drepturilor omului și a libertăților fundamentalesaua drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice. Cu alte cuvinte legiuitorul nu a impus, pentru constatarea stării de discriminare, existența unei prevederi legale ca punct de plecare pentru analizarea elementelor definitorii ale acesteia. De altfel, situația sporului de vechime pentru magistrați a fost similară fiind vorba de un drept neacordat în mod discriminatoriu magistraților, drept față de care a fost apreciată ca existentă starea de discriminare atât de CNCD cât și de instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție prin soluția dată în recursul în interesul legii și instanțele judecătorești prin hotărârile irevocabile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu referire la art.14, prin hotărârile Freding c/a Suediei din 23 iunie 1993, Hoffman c/a Austriei, 28 septembrie 1995, și Scalambrino c/a Italiei, 22 octombrie 1996, și alții c/a Regatului Unit, a apreciat că statele contractante dispun de o marjă de apreciere pentru a determina în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament aplicabile. Printr-o altă hotărâre respectiv Thlimmenos c/a Greciei curtea arătat că dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage fără a oferii justificări obiective și rezonabile dar și atunci când statele omit să trateze diferit tot fără justificări obiective și rezonabile persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
În situația de față dreptul garantat prin art.14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a fost încălcat, statul prin puterea sa legiuitoare tratând în mod diferitfără justificări obiectiveșirezonabilepersoane aflate în situații analoage. În acest sens curtea reține că pretențiile reclamanților sunt justificate iar hotărârea pronunțată de instanța de fond în temeiul dispozițiilor art.1,2 și 27 din OG 137/2000 este legală și temeinică, neputându-se reține, pentru cele expuse mai sus, nici incidența art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor invocând în esență excepția susținută în fața instanței de fond privind lipsa calității sale procesual pasive.
Cu privire la această excepție, instanța de control judiciar constată că acest minister are potrivit Legii nr.500/2000 responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat materializat ulterior în legea bugetară anuală. Proiectul bugetului de stat are la bază proiectele de buget ale ordonatorilor principali printre care se numără și Ministerul Justiției. Cheltuielile de personal reprezintă un capitol distinct al proiectelor de buget întocmite de fiecare ordonator. În activitatea sa, așa cum chiar recurenta invocă, în caz de divergență între MEF și ordonatorii principali de credite, guvernul este competent să ia decizii în acest sens. Cu toate acestea, responsabilitatea întocmirii proiectului bugetului de stat aparține în exclusivitate pârâtului, calitatea sa procesual pasivă derivând din această obligație legală și nu cum în mod greșit apreciază recurentul din raportul de muncă. De asemenea, răspunderea MEF rezultă și din prevederile art.3 din HG 208/2005 și art.3 din HG 386/2007.
Nu în ultimul rând având în vedere competențele legale a acestui pârât în materie bugetară instanța a stabilit în sarcina acestuia obligația de aalocafondurile necesare plății drepturilor stabilite prin hotărârea atacată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 24 martie 2005 publicată în 1048/2005 a apreciat calitatea Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind aceeade garant legala acestor categorii de obligații.
Apreciind asupra celor de mai sus, Curtea constată că în speță nu este incident nici un motiv de nelegalitate din cele arătate de recurenți, prev.de art.034 pct.4, 6, 7 și 9, 3041Cod pr.civilă și nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, în baza art.306 alin.2 Cod pr.civilă, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1742 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier pt., aflată în concediu de odihnă, semnează,prim grefier, |
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
10.04.2008
Jd.fd.
Asist.jud. C-tin
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
