Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/R/2008 | |
Ședința publică din 17 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | --- - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Lucia Ștețca Adrian | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.2000 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, precum și pe pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului-intimat, avocat, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în conformitate cu disp. art.98 alin.4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, completul de judecată este compus din domnul JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca Adrian care este membru al completului de judecată C 7-R, domnul judecător, conform programării în ședința de judecată din data de 17 ianuarie 2008 și doamna judecător de pe planificarea de permanență, ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de domnul judecător.
Instanța constată că recursul a fost formulat și motivat în termen.
Reprezentantul reclamantului-intimat, avocat depune împuternicire avocațială și întâmpinare (3 exemplare) prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate. Arată că a depus întâmpinare doar azi, deoarece a fost angajat în data de 16.01.2008.
Reprezentantul reclamantului-intimat arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond, în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în mod greșit a respins cererea de chemare în garanție. În temeiul disp. art. 2 alin.1 pr.civilă solicită respingerea excepției necompetenței materiale, arătând că Tribunalul judecă în primă instanță litigiile de muncă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2000 din 10 oct.2007, Tribunalul Cluj, a admis în parte acțiunea reclamantului - și a obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ ȘI TRIBUNALUL CLUJ, la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând sporul din indemnizația de încadrare lunară de 40% pentru perioada 11.07.2004 - 30.04.2005.
A fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, care a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării către reclamanți a plăților de mai sus.
A fost respinsă ca prescrisă cererea reclamanților de obligare la plata drepturilor salariale reprezentând 30% pentru perioada 11.04.2002 - 30.04.2004, respectiv de 40% pe perioada 01.05.2004- 10.07.2004.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că referitor la excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, potrivit art. 2, alin. 1, lit.1)2) din Codul d e procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă.
Potrivit art. 281 din Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz,colective de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali. Fiind vorba de și drepturi salariale restante, instanța reține că suntem în prezența unui litigiu de muncă.
Conform prevederilor art. 284 alin. 2 din Codul muncii, instanța competentă este tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, astfel că instanța a respins excepția formulată de pârât.
Prin dispozițiile art. 28 alin. (4) din nr.OUG 43/2002 s-a stabilit că personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție prevăzut la alin. (1)-(3) și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitate a specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară.
Ulterior, prin nr.OUG 24/2004, textul art. 28 alin. (4) din nr.OUG 43/2002 a fost modificat, în sensul că procurorii din cadrul A și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a îndemnizației de încadrare brute lunare.
La rândul ei, nr.OUG 24/2004 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 601/2004, aplicarea art. 28 alin. (4), devenit alin. (5), fiind extinsă și la toți judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție, la toți procurorii parchetului de pe lângă această curte, precum și la toți procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel, fără a se face vreo distincție între cei care participă la soluționarea cauzelor de corupție și cei cu alte atribuții, ca în cazul celorlalți procurori și judecători.
Instanța a reținut că acordarea unui anumit spor salarial judecătorilor care soluționează cauze de corupție, precum și procurorilor generali, judecătorilor înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorilor de la parchetul de pe lângă această curte reprezintă o discriminare ce nu are la bază un criteriu rațional, obiectiv, între magistrați.
Pentru că este vorba despre drepturi patrimoniale prevăzute de legea în vigoare, acestea constituie bunuri în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din acest motiv, salarizarea magistraților încalcă art. 1 alin. (1) din Protocolul 1 privind protecția proprietății și art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția privind drepturile omului și libertățile fundamentale.
Salariul nu are legătură cu corupția, în ceea ce privește lupta împotriva corupției în general, nici în ceea ce privește lupta împotriva ei în interiorul sistemului judiciar. Salariul nu trebuie să reprezinte nici un stimulent pentru promovarea în funcții de execuție, întrucât aceasta trebuie să aibă la bază interesul pentru tot ceea ce privește perfecționarea profesională.
Textele legale menționate introduc o discriminare ce nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional între judecătorii ce compun completele specializate și ceilalți judecători, respectiv procurorii de ședință, precum și procurorii care instrumentează cauzele de corupție ce nu intră în competența A, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. La data intrării lor în vigoare, aceste texte aduceau atingere și independenței judecătorilor, consacrată prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție.
Egalitatea în drepturi consacrată de art.16 alin.1 nu trebuie raportată la dispozițiile art. 4 alin. (2) din legea fundamentală privind inegalitatea de tratament, respectiv nu trebuie să ne aflăm neapărat în fața unei forme de discriminare dintre cele prevăzute de alt. 4 alin. (2) referitoare la rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.
Chiar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 constatat existența unei discriminări directe potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și aprobările ulterioare și a recomandat, în temeiul art. 19 (4) lit. a din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și aprobările ulterioare, Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ în vederea modificării acestor prevederi în sensul eliminării situației de inegalitate evidentă dintre cele două categorii de salariați.
Acordarea acestor drepturi salariale numai anumitor judecători, la momentul adoptării actelor normative, aducea atingere independenței judecătorului, consacrată prin dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție.
De asemenea, potrivit art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiecare om este îndreptățit la un salariu egal pentru muncă egală, fără nici o discriminare.
Prevederile art. 5 și 6 din Codul muncii, prevederi care sunt în deplină concordanță cu legislația europeană și internațională în domeniu, întăresc respectarea principiului nediscriminării. 2 din art. 6 arată că tuturor salariaților le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru muncă egală.
Având în vedere că potrivit alt. 1 din OUG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 228/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și va obliga pârâta Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plăților salariilor menționate. Totodată, raportat la considerentele mai sus enunțate, instanța va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța, în temeiul art.l, 3 și 7 din Decretul 167/1958, a admis-o pentru dreptul salarial restant de 30% din îndemnizația de încadrare lunară aferentă perioadei 11.04.2002 -30.04.2004, respectiv de 40% pe perioada 01.05.2004 - 10.07.2004, acțiunea reclamantului fiind înregistrată la 11.07.2007
Având în vedere aspectele reținute, instanța a constatat că există o încălcare a prevederilor art.6, alin.2 din codul muncii și a art.l, alin.2, lit. e, pct.i din OG nr. 137/2000, încălcare care a produs reclamantului un prejudiciu cert, motiv pentru care în temeiul art.269 din Codul muncii, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții MINISTERUL JUSTITIEI B, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând sporul din îndemnizația de încadrare lunară, aferent duratei efective de muncă, de 40% pentru perioada 11.07.2004 - 30.04.2005.
Împotriva sentinței, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat în termen recurs, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Se critică faptul că în mod greșit tribunalul respins excepția necompetenței materiale a instanței și lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
O altă critică adusă sentinței este legată de modul de soluționare a cererii de chemare în garanție pe care pârâtul Ministerul Justiției ar fi formulat-o împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Este de reținut însă că instanța nu s-a pronunțat asupra nici unei cereri de chemare în garanție, în cauză nefiind formulată o atare cerere.
O ultimă critică adusă sentinței se referă la modul de soluționare a pretențiilor solicitate de reclamant, apreciind că acestea nu au nici un temei legal, iar instanța nu se poate substitui legiuitorului pentru a le putea acorda.
Prin întâmpinarea de la dosar, reclamantul s-a opus admiterii recursului, apreciind sentința ca legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât Curtea reține următoarele:
Contrar celor susținute de pârât, în privința lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, este de reținut că potrivit nr.OUG22/2002, aprobată prin Legea nr.228/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli. Raportat la această dispoziție legală, este cât se poate de justificată legitimarea procesuală pasivă a pârâtului, independent de inexistența raporturilor de muncă dintre el și reclamant, așa cum corect a reținut și tribunalul.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, aspect de asemenea criticat în recurs, trebuie de reținut faptul că întrucât solicitarea reclamantului derivă din existența și aplicarea unor dispoziții legale discriminatorii privind salarizarea magistraților, acest aspect conferind litigiului dedus judecății caracterul unui conflict de drepturi aparținând sferei dreptului muncii în mod corect și legal tribunalul a conchis că în acest caz competența de soluționare îi revine în temeiul art.284 muncii.
Referitor la cea de a treia critică privitoare la modul de soluționare a cererii de chemare în garanție, așa cum mai sus s-a arătat, în cauză nu s-a formulat o astfel de cerere, astfel critica este de prisos a fi analizată.
Tot fără succes trebuie privită și ultima critică referitoare la fondul cauzei, respectiv la modul în care instanța a soluționat pretențiile reclamantului, în condițiile în care s-a demonstrat că acordarea unor drepturi numai anumitor magistrați reprezintă o discriminare care nu are la bază un criteriu rațional, obiectiv între magistrați și încalcă principiile consacrate de legislația europeană și internațională la care a făcut referire în mod corect instanța de fond.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 2000 din 10 oct. 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red.AR
Dact./2ex.
12.03.2008
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Lucia Ștețca Adrian
