Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1414/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1414/R/2008
Ședința publică din 18 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. S, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr.571 din 17 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj privind și pe reclamanții, - --, - --A, ). lui, - precum și pe pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal și au fost comunicate intimaților. De asemenea, constată că pârâții-recurenți, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 pr.civilă au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.571 din 17.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ în dosarul nr-, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive și autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă excepția necompetenței materiale, excepție invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC.
A fost admisă cererea precizată a reclamanților:, -, -, -, -, și în numele defunctului, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, formulată împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație către reclamanți a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 15 ianuarie 2005 și până la 30 aprilie 2007, și în continuare, și a fost obligat pârâtul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B să achite acest spor pentru reclamanții și, după cum urmează: - 77.090 lei; - 71.394; - 66.886; - 48.743; - 28.673; - 18.959; - 7.735; - 70.208; - 27.342; - 56.330; - 57.023; - 58.989; - 52.904; - 50.760; - 43.779; - 49.793; - 76.868; - 31.446; - 14.642; ( - 14.123.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus către reclamanți, sens în care a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestuia, cerere formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prezenta cauză are ca obiect plata drepturilor salariale ca urmare a prestării unei activități ca obligație de serviciu, deci sunt incidente normele juridice care reglementează jurisdicția muncii, deci art. 281 si urm. din Codul muncii.
Prin urmare Tribunalul a fost legal sesizat pentru judecarea acestui litigiu.
Apoi potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, prevede că Ministerul Finanțelor publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare.
Aceste activități atribuie Ministerului Economiei si Finanțelor calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Asupra excepției autorității de lucru judecat:
Art. 1201 cod civil arată că "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Așadar, pentru existența puterii lucrului judecat se cer îndeplinirea cumulativă a celor trei elemente: 1. aceleași părți.în aceeași calitate; 2. obiectul, adică însăși pretenția formulată prin cerere și 3. cauza, adică temeiul juridic al dreptului pretins, care nu trebuie confundată cu scopul urmărit prin acțiune.
În speță, cauza juridică invocată și luată în considerare de instanță nu este aceeași ca în cauza soluționată prin dosarul nr-.
În primul rând, în speță, sunt valorificate prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care prevăd că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
S-a stabilit că salariul, prin această prismă de drept, este echivalent cu orice bun proprietatea unei persoane fizice sau juridice.
În al doilea rând, sunt valorificate dispozițiile din "Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă, elaborată de Comisia Comunităților Europene la 21 februarie 2007, care are în vedere prevenirea riscurilor de natură psihosocială.
În al treilea rând, sunt luate în considerare dispozițiile nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, precum și dispozițiile art. 4 și 16 din Constituția României.
Toate aceste prevederi legale, constituie izvorul drepturilor salariale, deci cauza juridică a cererii formulate de reclamanți, care nu au fost invocate sau valorificate la pronunțarea sentinței civile în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj.
Așa fiind, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres, însă prin aceasta au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, precum și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituția României, ordonanțele guvernului se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, în pofida faptului că potrivit dispozițiilor art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii au fost abrogate și unele dispoziții ale acesteia.
Acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În altă ordine de idei se reține că potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de către reclamanți este un drept de creanță, constituind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun în mod nelegal și nedrept, această lipsire de proprietate putându-se face doar pentru o cauză de utilitate publică, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Instanța reține că există conflict între art. 1 pct. 47 din nr.OG 83/2000, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a fi aplicat în cauză ultimul text legal.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală, iar în plus rațiunea acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică subzistă, instanța a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pe cale de consecință,au fost obligați pârâții la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, cu modificările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an. În același timp, potrivit art. 15 din HG93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe cale de consecință, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost obligat acest pârât să pună la dispoziție fondurile necesare plății acestor drepturi bănești către reclamanți, deoarece în sarcina sa cade adoptarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJs -a invocat că dispozițiile Legii nr.50/1996 au fost abrogate prin OG nr.83/2000.
Prin recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a solicitat casarea hotărârii, invocându-se excepția necompetenței materiale a primei instanțe în raport de dispozițiile art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006, precum și că dispozițiile Legii nr.50/1996 au fost abrogate prin OG nr.83/2000.
În fine, s-a criticat obligarea recurentei la plata drepturilor bănești, actualizate cu rata inflației, arătându-se că MINISTERUL PUBLIC ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială neexistând resurse bugetare pentru plata acestor sume.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată împotriva sa invocându-se în acest sens excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport cu dispozițiile art.4 și 15 Legii nr.500/2002, precum și inadmisibilitatea chemării în garanție în temeiul art.2 și 3 din OG nr.22/2002.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursurile pentru următoarele considerente:
În privința motivului de recurs privind excepția necompetenței materiale a primei instanțe, invocat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Curtea reține că în mod corect a fost sesizată prin hotărârea recurată, diferența dintre prezenta acțiune, având ca obiect nu stabilirea unui drept de natură salarială, ci acordarea sa, și acțiunea prevăzută de art.42 alin.1 din OUG nr.177/2002 și art.36 alin.1 și 2 din OUG nr.27/2006 care are ca obiect modul de determinare, de stabilire a drepturilor salariale.
Astfel, Curtea de Apel constată că sub acest aspect, hotărârea recurată a respectat normele de competență prevăzute de art.2 alin.1 lit. c pr.civ. care atribuie tribunalelor competența soluționării litigiilor de muncă.
Susținerile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive și la inadmisibilitatea chemării sale în garanție, bazate pe Legea nr.500/2002 și OG nr. 22/20002, sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
MINISTERUL PUBLIC, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca MINISTERUL PUBLIC, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Raportat la obligația legală a Ministerului Finanțelor Publice de a aloca fondurile necesare executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice (OUG nr.22/2002), Curtea constată că această dispoziție legală justifică legitimarea procesuală în cadrul cererii de chemare în garanție, independent de inexistența raporturilor juridice de muncă dintre reclamanți și chematul în garanție. Astfel, la baza admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice nu au stat raporturile juridice sale cu reclamanții, ci obligația sa de asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii sumele necesare pentru desfășurarea normală a activității, conform legii sale de organizare și funcționare.
În privința fondului, Curtea constată că motivele de recurs întemeiate pe abrogarea Legii nr.50/1996 prin OG nr.83/2000 sunt infirmate prin Decizia nr.XXI/10.01.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin care, soluționându-se un recurs în interesul legii s-a statuat cu caracter obligatoriu, conform art.329 alin.3 pr.civ. că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În fine, Curtea reține că apărarea recurentului Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție privind imposibilitatea aducerii la îndeplinire a obligației de plată a drepturilor salariale reprezintă aspecte legate de modul de executare a hotărârii, neputând fi opuse dreptului reclamanților la plata acestui spor.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.571 din 17 martie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
--- - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./03.07.2008
Jud.fond. /
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
