Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1421/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1421/R/2008
Ședința publică din 18 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.484 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, -, precum și pe pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL LOCAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18 iunie 2008, pârâtul-intimat Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs. De asemenea constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimaților.
Se constată că reclamanții-recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată că recursul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.481 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, Tarda -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, Tribunalul Cluj și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, Tribunalul Cluj și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamanții sunt salariați ai Judecătoriei D e j, angajați ca grefieri și alte categorii de personal auxiliar.
În primul rând, analizând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și dosarul nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, soluționat în mod irevocabil, instanța constată că există identitate între reclamanții din cele două dosare și că aceștia au solicitat aceleași drepturi salariale, aferente aceleiași perioade ca și în prezenta acțiune, astfel că fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 163 alin. 1 din Codul d e procedură civilă instanța va espinge acțiunea civilă în conflict de drepturi formulată de reclamanții, -, și .
Instanța analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, urmează aoa dmite întrucât între reclamanți și pârâtul CNCD, nu există raporturi juridice de muncă.
Referitor la reclamanții și care nu au figurat ca și reclamanți și în dosarul nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, instanța a reținut că n temeiul HG 403/2001 reclamanții au beneficiat de o majorare a îndemnizației brute lunare cu un procent diferențiat, în raport cu câștigul salarial brut lunar realizat. Reclamanții susțin că majorarea prevăzută de acest act normativ a fost retrasă unilateral începând cu data de 8.05.2005, sub pretextul intrării în vigoare a Legii nr. 100/2005.
Susținerile reclamanților sunt neîntemeiate, întrucât în cauză nu este vorba de majorări periodice ci de o majorare salarială unică care s-a acordat o singură dată. În acest sens, art. l alin. 4 din HG 403/2001 prevede că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației, se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a Legii 19/2000, respectiv 1.04.2001.
Potrivit art. 8 alin. l din OUG 187/2001 - privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2002 personalului din sectorul bugetar, persoanele care la data de 31.12.2001 beneficiau de majorarea salariilor de bază conform prevederilor HG 403/2001, beneficiază în continuare de majorarea procentuală a salariilor de bază, acordată la data de 1.04.2001, și în anul 2002, în cazul în care acestea vor fi promovate într-o clasă, grad, treaptă profesională sau funcție superioară.
Deci, s-a dedus implicit că, majorarea salarială acordată prin HG 403/2001 s-a acordat o singură dată, la data de 1.04.2001, iar acordarea acestui procent de majorare și în anul 2002 este condiționată de promovarea într-o clasă, grad, treaptă profesională sau funcție superioară.
Prin Legea nr. 100/2005, publicată în MO nr. 378/5.05,2005, a fost aprobată cu modificări OG nr. 23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, ceea ce a antrenat o creștere substanțială a veniturilor obținute de reclamanți și nicidecum nu a adus o diminuare a veniturilor.
Astfel, prin art. 2 alin. l din Legea nr. 100/2005, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele la Legea 50/1996, s-a majorat, începând cu data de 1.10.2005, la suma de 2.571.040 lei, iar această valoare este identică atât în cazul magistraților cât și al altor categorii de personal din sistemul justiției.
Deoarece, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 100/2005 a avut loc o majorare cu peste 40% a salariilor personalului, este evident că aplicarea procentului prevăzut de HG nr. 403/2001 nu mai era justificată.
Aceasta deoarece, potrivit art. 183 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. l alin. l din HG nr. 403/2001, majorarea drepturilor salariale se realizează corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de asigurați. Or, atâta timp cât asigurații au beneficiat de o majorare salarială substanțială prin Legea 100/2005, care a depășit creșterea cotelor de contribuție aferente aceluiași an este evident că majorarea prevăzută de HG nr. 403/2001 nu mai poate fi aplicată categoriilor de personal la care se referă OG nr. 23/2005, magistrați și alte categorii de personal din sistemul justiției.
Mergând pe acest raționament este reală susținerea pârâtului Ministerul Justiției, că scopul prevederii art. l alin. l din HG nr. 403/2001 este de a proteja veniturile nete ale asiguraților ca urmare a majorării corespunzătoare a cotelor de contribuție la asigurările sociale, ceea ce conferă acestui drept caracterul de compensație pentru majorarea cotelor de contribuție indicate.
În aceste condiții atâta timp cât au intervenit majorări salariale care acopereau procentul prevăzut de HG nr. 403/2001, nu s-a mai justificat acordarea compensării pentru majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
HG nr. 403/2001 a fost abrogată expres prin HG nr. 687/12.07.2005, publicată în MO nr. 672/27.07.2005, astfel încât, începând cu această dată nu se mai poate vorbi de majorările prevăzute de acest act normativ ( 58), cu atât mai mult cu cât Legea nr. 100/2005 reprezintă, raportat la HG nr. 403/2001, legea specială care se aplică prioritar, conform principiuluispecialia generalibus derogant. În vederea aplicării Legii nr. 100/2005, ministrul justiției a emis Ordinul 738/C/2005, în care a prevăzut că începând cu data de 5.05.2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 100/2005, majorările prevăzute de HG 403/2001 nu se mai aplică.
Prin urmare, având în vedere că reclamanților nu li s-a"retras" niciodată drepturile câștigate în urma aplicării HG nr. 403/2001, întrucât începând cu data de 8.05.2005 s-a aplicat Legea nr. 100/2005 - lege specială în domeniul salarizării magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției și totodată mai favorabila în raport de HG nr. 403/2001, iar după data de 31.07.2005 HG nr. 403/2001 a fost abrogată expres astfel încât nu se mai poate vorbi de aplicarea acesteia, acțiunea este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, inclusiv în ceea ce privește capătul de cerere referitor la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, care fiind subsidiar va urma principalul.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții, și au declarat recurs prin care au solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin HG 403/2001 legiuitorul a prevăzut o majorare a salariilor lunare brute corespunzător creșterii cotelor de contribuții, de asigurări sociale, suportate inclusiv de subsemnații recurenți, în calitate de personal auxiliar; ordinul Ministrului Justiției nr.738/C/2005, care a prevăzut expres că majorările stipulate prin Hotărârea de Guvern amintită nu se mai aplică începând cu data de 5 mai 2005, reprezintă un act cu forță juridică inferioară, ce nu putea înlătura aplicarea în continuare a dispozițiilor HG 403/2001. Sub acest sens susținerea pârâtului Ministerul Justiției, precum că, odată cu intrarea în vigoare a Legii 100/2005 a avut loc o majorare cu 40% a salariilor personalului auxiliar, astfel încât nu mai subzistau rațiunile aplicării precedentului prevăzut prin Hotărârea de Guvern este lipsită de relevanță; în considerarea celor expuse, s-a considerat că reclamanții îndreptățiți la plata diferenței de natură salarială în discuție pentru perioada solicitată, cu începere din 08.05.2005 și în continuare. În subsidiar, în măsura în care s-ar fi apreciat că aplicarea prevederilor referitoare la majorarea drepturilor salariale din cuprinsul HG 403/2001, au fost abrogate expres prin HG 687/12.07.2005, așa cum a reținut tribunalul în motivare, se impunea admiterea acțiunii în parte în sensul acordării plății pe perioada 08.05.2005 - 12.07.2005, diferențe salariale ce urmează să fie reactualizate în funcție de indicele de inflație de la data plății, întocmai cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță.
În această ordine de idei se impune ca pârâta Curtea de APEL CLUJ prin Serviciul de personal să fie obligată la înscrierea în cartea de muncă pentru fiecare reclamant-recurent, a salariilor lunare brute, calculate prin aplicarea majorării prev.de HG 403/2001, cel puțin pe perioada amintită.
Pârâtul Ministerul Justiției, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:
HG nr.403/2001, act normativ pe care reclamanții își întemeiază acțiunea a fost abrogat expres prin HG nr.687/2005, publicat în Monitorul Oficial nr.672/27.07.2005 și intrat în vigoare la aceeași dată, conform art.11 alin.3 raportat la art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000.
Astfel, pretențiile reclamanților ulterioare datei de 27.07.2005 sunt lipsite de temei legal în urma încetării existenței a actului normativ menționat.
În privința pretențiilor aferente perioadei 08.05.2005 - 26.07.2005, Curtea reține că prin art.1 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor art.183 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, s-a prevăzut: "drepturile salariale ale asiguraților prevăzuți la art.5 alin.(1) pct.I și II din Legea nr.19/2000, cu modificările ulterioare, stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu data de 1 aprilie 2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de aceștia, potrivit prevederilor prezentelor norme, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate".
Scopul acestei prevederi legale a fost acela de a proteja veniturile nete ale asiguraților ca urmare a majorării corespunzătoare a cotelor de contribuții la asigurările sociale, ceea ce conferă acestui drept caracterul de compensație pentru majorarea cotelor de contribuții indicate.
Potrivit art.1 pct.(6) din HG nr.403/2001, "la agenții economici care au acordat creșteri salariale potrivit contractelor colective de muncă sau contractelor individuale de muncă până la data de 1 aprilie 2001 părțile semnatare pot conveni ca, în situațiile în care majorările salariale acordate acoperă creșterile prevăzute la alin.(2), prevederile acestui alineat să nu se mai aplice iar potrivit art.2 din același act normativ "prevederile prezentelor norme se aplică în mod corespunzător personalului din sectorul bugetar, precum și asiguraților prevăzuți la art.5 alin.(1) pct.VI din Legea nr.19/2000".
În acest sens este de observat că și în cazul altor categorii de perosnal, creșterile salariale intervenite ulterior aplicării HG 403/2001, creșteri care acopereau procentul prevăzut de acest act normativ, nu au mai justificat acordarea compensării pentru majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
Art.8 din OUG nr.187/2001 se referă la procentul de majorare prevăzut de HG nr.403/2001, sens în care dispune:" (1) Persoanele care la data de 31 decembrie 2001 beneficiau de majorarea salariilor de bază conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.403/2001 beneficiază în continuare de majorarea procentuală a salariilor de bază, acordată la data de 1 aprilie 2001 și în anul 2002, în cazul în care acestea vor fi promovate într-o clasă, grad, treaptă profesională sau funcție superioară.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică și în cazul persoanelor care în cursul anului 2002 vor trece sau vor fi trecute de la o unitate bugetară la altă unitate bugetară".
Totodată, în mod corect a reținut prima instanță că prin Legea nr.100 din 3 mai 2005 a fost aprobată cu modificări și completări Ordonanța Guvernului nr.23/2005 în sensul că s-a majorat valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr.2,4, 5 și 6 la Legea nr.50/1996 stabilindu-se că nivelul acesteia în luna decembrie 2004 era de 2.380.593 lei ROL față de 1.791.413 lei ROL cât era prevăzută de OG nr.23/2005.
Pentru aplicarea OG nr.23/2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.100/2005, ministrul justiției a emis Ordinul nr.738/C din 20 mai 2005 în care s-a precizat că majorările prevăzute de HG nr.403/2001 nu se mai aplică începând cu 5.05.2005.
Deoarece în urma intrării în vigoare a Legii nr.100/2005 a avut loc o majorare cu peste 40% a salariilor personalului prevăzut de acest act normativ, situație în care aplicarea procentului prevăzut de HG nr.403/2001 nu mai era justificată.
Un argument în acest sens rezultă din faptul că în urma intrării în vigoare a Legii nr.100/2005, valoarea de referință sectorială pe baza căreia sunt calculate salariile personalului auxiliar este identică cu valoarea de referință sectorială care stă la baza calculării salariilor magistraților.
Or, dacă personalului auxiliar de specialitate i s-a aplicat aceeași valoare de referință sectorială ca aceea prevăzută pentru magistrați, respectiv cea prevăzută de OUG nr.177/2002 cu indexările ulterioare, atunci devin aplicabile dispozițiile art.46 și pentru această categorie de personal.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, - și împotriva sentinței civile nr.484 din 17 martie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată înn ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./SD/SM
03.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
