Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1422/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1422/
Ședința publică din 03 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, str. -. -, nr. 22-24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1540 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului reclamanților intimați au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 26 septembrie 2008, care face parte din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1540 din 26 iunie 2008 Tribunalul Harghitaa admis acțiunea reclamanților, și G, formulată împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de către Curtea de Conturi a României; a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să calculeze și să plătească reclamanților, pentru perioada 01.07.2005 - 31.03.2008 și în continuare, diferențele dintre drepturile salariale determinate potrivit art.14/5 alin.1 din Legea nr.200/2005 și drepturile acordate, sume actualizate în funcție de rata inflației, până la data plății efective; a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de către reclamanți.
In considerentele hotărârii judecătorești atacate s-a reținut următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea ca și controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României, având raporturi de muncă.
S-a reținut că deși reclamanții ocupă aceleași funcții ca și controlorii financiari din cadrul Autoritarii de audit, reclamanții nu beneficiază de aceleași drepturi salariale potrivit art.1 din Legea 200/2005, respectiv de o majorare a indemnizației între 50% și 100%. S-a apreciat că, prin prisma obiectului și cauzei juridice a cererii reclamanților din prezenta acțiune, toți aparținând aceleiași categorii s-a reținut că nu poate exista un tratament deosebit sub aspectul salarizării, îndeplinind funcții similare cu atribuții similare.
S-a reținut că principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Totodată prin art.2 pct.1 din OG 137/2000 s-a prevăzut sancționarea oricăror forme de discriminare, iar existenta unei discriminări directe a controlorilor financiari rezultă și din dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, a considerat instanța de fond.
Ca urmare s-a admis acțiunea și prin aplicare art.1084 cod civil s-a acordat și actualizarea prejudiciului cauzat.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor avându-se în vedere că acest minister coordonează activitățile cu privire la pregătirea proiectelor de buget ale legilor de rectificare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs curtea de conturi a României arătându-se că se critică hotărârea prin prisma prev. art.304 ind.1 rap. la art.304 pct.7 și 9.pr.civ.
Se arată că, pârâta Curtea de conturi nu a creat o discriminare față de reclamanți prin neaplicarea sporului prev. de art.2 din Legea 490/2004. personalului din cadrul autorității de audit, instituția nefăcând altceva decât să aplice dispozițiile legale în materie ce au fost adoptate cu respectarea principiilor constituționale ale statului de drept.
Se arată că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea principiului egalității de tratament în salarizare atâta timp cât reclamanții nu se încadrează în categoria de personal care gestionează fonduri comunitare, față de personalul din cadrul autorității de audit care deține atribuții specifice privind fondurile structurale, fiind îndreptățiți la majorarea prevăzută de lege.
In cauză s-a depus întimpinare solicitându-se respingerea recursului arătându-se că motivele de recurs sunt nefondate pentru că "greșit instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a principiului egalității de tratament în salarizare, atâta timp cât reclamanții nu se încadrează în categoria de personal care gestionează fonduri comunitare, față de personalul din cadrul Autorității de audit care deține atribuții specifice privind fondurile structurale", pentru următoarele motive: nici personalul Autorității de audit nu gestionează fonduri comunitare, aceste fonduri comunitare sunt gestionate de instituții bugetare, autoritățile administrației locale care au beneficiat de astfel de fonduri și SAPARD, sau societățile comerciale care la rândul lor sunt beneficiare ale unor astfel de programe. Personalul Autorității de audit numai verifică utilizarea acestor fonduri, astfel cum este prevăzut în art.14/2 din Legea nr.94/1992, nicidecum nu le gestionează fiindcă atunci nu ar mai fi cine să efectueze controlul utilizării acestor fonduri, desigur în afară de personalul contractual din sistemul Camerei de conturi H; nu pentru gestionarea fondurilor comunitare ar fi îndreptățiți la sporul de 75%, ci pentru desfășurarea unei activități similare cu cea desfășurată de personalul de la Autoritatea de Audit, atât intimații cât și cei de la autoritatea respectivă făcând parte din sistemul Curții de Conturi.
Examinând recursul declarat prin prisma prevederilor art.304 ind.1 pr.civ. și a motivelor de recurs invocate se constată că recursul declarat este nefondat urmând a se respinge având în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt angajați ai Curții de Conturi a României iar art.14 ind.5 din Legea 200/2005 prevede ca salarizarea personalului din cadrul Autoritarii de audit se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Se constată că reclamanții sunt angajați la Curtea de Conturi în calitate de controlori financiari, având raporturi de muncă guvernate de Codul muncii iar contraprestației muncii efectuate în cadrul Curții de Conturi o reprezintă drepturile bănești salariale.
O categorie nouă care aparține de Curtea de Conturi o reprezintă Autoritatea de Audit înființată în anul 2005 prin Legea nr.200/2005 de aprobare a OUG 22/2005.
Deși reclamanții în calitate de controlori financiari desfășoară aceiași activitate ca și controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit nu beneficiază de aceleași drepturi salariale.
Instanța de apel a apreciat că întrucât toți controlorii financiari au aceiași pregătire de specialitate, experiență și responsabilitate profesională, au dreptul și li se cuvine aceiași remunerație a muncii prestate aspect însușit și de către instanța de recurs care reamintește un principiu mai vechi din dreptul muncii conform căruia pentru o muncă egală depusă de salariați se acordă o recompensă materială la fel egală.
Ca urmare, în categoria formată de controlori și auditori nu se cuvine să existe un tratament diferențiat al salarizării întrucât îndeplinesc funcții similare cu atribuții similare. Prin Legea 200/2005 la art.14 pct.5, alin.1, s-a stabilit o majorare a indemnizației pentru controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit cuprinsă între 50 și 100% dar de care nu beneficiază și reclamanții.
Recurenta precizează că, controlorii financiari aflați în schema de personal a Autorității de Audit, au atribuții legate de gestionarea asistenței financiare comunitare și ca urmare pot prevedea în grila de salarizare a acestora o indemnizație mai mare, afirmație care se cuvine a fi respinsă în contextul în care controlorii financiari gestionează fonduri structurale sau comunitare îndeplinind aceleași îndatoriri, ca urmare și salarizarea acestora urmează a se face fără discriminare și pe principiul egalității de tratament din punct de vedere al drepturilor bănești.
În ce privește actualizarea prejudiciului suferit de către reclamanți se apreciază că instanța de fond în mod corect a aplicat prevederile art.1082 Cod civil și art.161 alin.4 Codul muncii, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Respingându-se ca nefondate criticile aduse hotărârii atacate, aceasta se va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României cu sediul în B--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1540/26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
19.12.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
