Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1423/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1423/R/2008
Ședința publică din 18 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 432 din 25.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj privind și pe reclamanții - și având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal și au fost comunicate intimaților. De asemenea, constată că pârâții-recurenți Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Sălaj, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pr.civilă au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.432 din 25 februarie 2008, Tribunalul Sălaja respins ca nefondate excepțiile vizând prescripția dreptului la acțiune invocate de Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Sălaj și a excepției lipsei calității procesuale pasive și necompetenței materiale a instanței, invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea reclamanților și împotriva pârâților Tribunalul Sălaj, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și au fost obligați pârâții de rândul 1, 2 și 3 să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă indexat cu indicele de inflație cuvenit pentru perioada 01.09.2000 - 15.11.2003.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Prevederile art.36 din nr.OG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar se referă la litigiile care se pot naște ca urmare a nemulțumirii personalului salariat privind modul de stabilire a drepturilor salariale prevăzute în acel act normativ.
Litigiul vizând neacordarea sporului de vechime, ca drept salarial are caracterul unui conflict de muncă, ce revine în competența de soluționare instanțelor în completul specializat, în acest caz Tribunalului Sălaj.
Prin Decizia nr.XXXVI/7 mai 2007 s-a decis că, dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996 în raport de prevederile art.1 pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați precum și persoanele care au îndeplinit alte funcții, expres prevăzute, beneficiau de sporul de vechime în cuantum prevăzut de lege. În legătură cu acest drept, întrucât nu s-a abrogat expres art.31 (devenit art.33) din Legea 50/1996, privind dreptul magistraților la sporul de vechime, a planat ambiguitatea.
Prin decizia J, dreptul subiectiv asupra sporului de vechime s-a conturat în mod clar, s-a consolidat, a devenit actual, astfel că, dreptul la acțiune s-a născut la această dată, care coincide cu data nașterii dreptului subiectiv.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că, în conformitate cu argumentele avute în vedere de prin Decizia pronunțată în interesul legii, reclamanții sunt îndreptățiți la sporul de vechime, având în vedere modificările legislative succesive vizând salarizarea magistraților și a personalului asimilat, care finalmente, nu interzic acordarea acestui drept, de care beneficiază toate categoriile de personal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S solicită admiterea excepțiilor necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului arată că instanța era obligată să-și verifice din oficiu competența în materie, deoarece conform art.36 din nr.OUG27/2006, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării la organele de conducere ale Ministerului Justiției, parchetul de pe lângă și ale Contestațiile se soluționează în cel mult 30 de zile de la comunicare la Secția de contencios administrativ și fiscal a sau după caz a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.
Reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii stabilite prin acest act normativ.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, arată că acest minister nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a citat conform Codului d e procedură civilă. Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nici o obligație de plată pentru drepturi salariale, nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți, neavând raporturi juridice de muncă cu aceștia.
Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Potrivit art.4 din nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Ministerul Justiției ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate de reclamanți.
Pârâtul TRIBUNALUL SĂLAJ, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului arată că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
Apreciază că respingerea ca neîntemeiată a excepției privind prescripția dreptului la acțiune s-a făcut ignorându-se prevederile Codului muncii precum și ale Decretului nr.167/1958.
Decizia XXXVI/7.05.2007 pronunțată de și invocată de reclamanți, stabilește cu claritate faptul că dreptul reclamanților la plata sporului de vechime a existat fără nici o întrerupere sau suspendare.
Prin urmare în condiția în care pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a acestui drept, reclamanții aveau posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești în termenul prevăzut de lege.
Pârâta CURTEA DE APEL CLUJ, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului arată că raportat la data înregistrării acțiunii - anul 2008 - era evident că prescripția dreptului la acțiune al reclamanților era deja împlinită.
Chiar dacă prin Decizia nr.XXXVI/7 mai 2007 dreptul asupra sporului de vechime s-ar fi conturat sau consolidat, nu se poate argumenta ca o asemenea consolidare să vizeze și drepturi deja prescrise.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicită instanței să constate că față de data înregistrării acțiunii, anume 07.01.2008, excepția prescripției dreptului material la acțiune ridicată de Ministerul Justiției a fost respinsă în mod netemeinic și nelegal de instanța de fond.
În conformitate cu prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul prescripției este de 3 ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 alin.1 lit.c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel că dreptul la acțiune cu privire la plata sporului de vechime pentru perioada 01.09.2000 - 15.11.2003 este prescris în totalitate.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XXIII/2005 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept dezlegate, potrivit art. 329 alin. 3 teza ultimă Cod procedură civilă, s-a statuat că dispozițiile <LLNK 11996 50 11 202 33 39>art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile <LLNK 12000 83130 302 0 51>art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, <LLNK 12002 177180 302 50 58>art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și <LLNK 12000 160180 302 6 67>art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Prin decizia în interesul legii nu s-au creat drepturi în favoarea reclamanților, ci s-a statuat asupra chestiunilor de drept soluționate diferit de instanțele judecătorești. Ca atare prin această decizie nu s-a creat un titlu de care să se poată prevala reclamanții, ci doar au fost interpretate reglementările legale referitoare la drepturile privind sporul de vechime astfel că dreptul la acțiune nu curge de la data acestei decizii, care doar a lămurit chestiuni preexistente, ci curge potrivit normelor de drept comun.
Această decizie nu statuează asupra prescripției dreptului la acțiune, prin urmare această problemă rămâne a fi lămurită de către prima instanță ca și de prezenta instanță, potrivit normelor de drept comun, această problemă de drept nefiind dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, momentul nașterii dreptului la acțiune este pentru fiecare lună începând cu luna septembrie 2000 și până în luna noiembrie 2003, pentru fiecare prestație prescripția curge distinct, potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, adică începând cu luna septembrie 2000 și până în luna noiembrie 2003.
Ca atare, dreptul la acțiune al reclamanților pentru plata drepturilor salariale începând cu luna septembrie 2000 și până în luna noiembrie 2003 s-a născut la acea dată și a început să curgă din luna septembrie 2000 respectiv în fiecare lună până în luna noiembrie 2003. Raportat la momentul începutului curgerii prescripției acțiunea reclamanților trebui să fi fost promovată până luna septembrie 2003 respectiv în fiecare lună până în luna noiembrie 2006.
Acțiunea reclamanților a fost promovată la data de 07 ianuarie 2007, după împlinirea termenului legal de 3 ani.
Neexercitarea dreptului la acțiune în termenul prevăzut de lege atrage stingerea acestuia prin prescripție, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Fiind prescris dreptul la acțiune al reclamanților de a obține valorificarea pretențiilor formulate și nefiind invocat vreun caz de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției rămâne că dreptul la acțiune al reclamanților s-a prescris.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.432 din 25 februarie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite excepția prescripției și va respinge acțiunea iar dispozițiile sentinței în ce privește excepția necompetenței materiale și a lipsei calității procesuale pasive vor fi menținute ca fiind corecte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.432 din 25 februarie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția prescripției.
Respinge acțiunea.
Menține dispozițiile sentinței în ce privește excepția calității procesuale pasive și a competenței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
În 3 ex. la data de 27.06.2008
Judecător fond -,. - Tribunalul Sălaj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
