Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1429/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1429/R/2008
Ședința publică din 18 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr.439 din 04 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș privind și pe pârâții PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și COMUNA prin PRIMAR având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimaților. De asemenea, constată că reclamantele-recurente, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 pr.civilă au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.439 din 04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei, Consiliul local al comunei, Comuna prin Primar, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând din august 203 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizare în raport cu rata inflației, conform Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prin Ordinul nr.496/2003 a fost modificată Anexa 1 la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții.
S-a reținut că Ordinul 496/2003 nu se aplică personalului civil din instituțiile publice altele decât cele de apărare, ordine public și siguranță națională.
Dacă la adoptarea lor, Legea 138/1999 și Ordinul 275/2002, se adresează unei categorii limitate de salariați, printr-o modificare de ordin, sfera de adresabilitate a legii nu se poate extinde la funcționarii publici din administrația locală.
Trimiterea la art.9.2 al Ordinului 496/2003la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil angajat al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei de la instituțiile respective pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii 138/1999.
Astfel fiind vorba de o politică salarială diferențiată și nu de o discriminare în sensul Legii nr.137/2000, s-a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele, ȘI solicitând admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivele de recurs arată că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților administrației publice, pct.9.2 stipulând în mod expres că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" iar cuantumul acestei indemnizații este potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 de 25% din salariul de bază pentru fiecare angajat în parte.
Cu privire la posibilitatea acordării sporului de dispozitiv, arată că personalul contractual din cadrul administrației publice își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, fiind aplicabile prevederile Legii nr.53/2003 care permit prin art.153 acordarea unei asemenea indemnizații. Rezultă așadar că prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci dimpotrivă se asigură egalitatea de tratament salarial personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr.496/2003, care se aplică și autorităților administrației publice locale.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Actele normative pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile și pe care prima instanță le-a considerat că justifică admiterea acțiunii, sunt Legea nr.138/1999 (art.13) și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 (pct.9.2).
Or, dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică, conform art.1, personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile personalului contractual din cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidență a Personalului S, care este o instituție publică cu personalitate juridică aflate în subordinea unei autorități a administrației publice locale, respectiv a Consiliului Județean, după cum stabilește în mod expres art.6 alin.1 din nr.OG84/2001.
De asemenea, prevederile Ordinului nr.496/2003 (pct.9.2) nu pot fi aplicabile reclamanților, deoarece acest act normativ a fost emis în aplicarea Legii nr.138/1999 care, astfel cum s-a reținut anterior, nu îi include pe reclamanți în sfera destinatarilor dispozițiilor sale.
De altfel, dispozițiile edictate de pct.9.2 nu trebuie interpretate în mod de sine stătător, ci raportate la ansamblul prevederilor nr.496/2003, ceea ce confirmă însă o dată excluderea reclamanților din categoria persoanelor îndreptățite să primească spor de dispozitiv.
În fine, chiar acceptând susținerea că pct.9.2 din nr.496/2003 se referă în mod independent la personalul contractual din organele administrației publice, Curtea constată că un asemenea mijloc de legiferare pune sub semnul întrebării principiile constituționale de bază, cum ar fi autonomia publică locală, deoarece nu poate fi admisă posibilitatea ingerinței unui minister (organ executiv central) în cadrul legislativ specific unei autorități publice locale.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, ȘI împotriva sentinței civile nr.439 din 04 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 27.06.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
