Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/R/2008 | |
Ședința publică din 17 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | -- - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1043 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, precum și pe pârâtele CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL MARAMUREȘ având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților la prima și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei. De asemenea constată că prin memoriul de recurs, pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prev. art. 242 alin.2 pr.civilă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată că recursul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 1043 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CLUJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL MARAMUREȘ.
Pârâtele de rând 1,3,5 au fost obligate să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale reprezentând echivalentul sporului de vechime în muncă, începând cu data de 10 mai 2006 la zi sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflație calculat la data plății.
Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantei.
S-a respins cererea privind plata primei de vacanță pentru concediul de odihnă efectuat în anul 2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sporul de vechime în muncă a fost reglementat de art. 33 din Legea nr.50/1996, dispoziție ce s-a aplicat atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, până la intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, act normativ ce a completat și modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Potrivit art. 1 punctul 32 din OG nr. 83/2000, la art. 33 din Legea nr. 50/1996 a fost introdus alineatul 3, cu următorul conținut: "prevederile alin 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2003, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite de OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ ce nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie profesională.
În prezent actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul de justiție este OUG nr. 27/2006.
Modificarea sistemului de salarizare al magistraților, duce la aplicarea unui tratament diferențiat, prin neacordarea sporului de vechime în muncă (acordat tuturor angajaților, potrivit prevederilor legii nr. 53/2003- Codul muncii ) acest tratament reflectându-se în special asupra persoanelor care au desfășurat activități în alte domenii decât cele pentru care le este recunoscută vechimea în magistratură potrivit OUG nr. 27/2006.
În expunerea de motive a OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/2006, nu se pune în discuție abrogarea unor sporuri, ci elaborarea unui proiect de act normativ pentru corelarea salarizării personalului din organele autorității judecătorești cu salarizarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică. În acest sens a fost introdus art. 11din OG nr. 83/2000 care stabilește că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților executivă și legislativă.
Modificarea sistemului de salarizare al magistraților, duce la aplicarea unui tratament diferențiat, prin neacordarea sporului de vechime în muncă (acordat tuturor angajaților, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003- codul muncii ) acest tratament reflectându-se n special asupra persoanelor care au desfășurat activități în alte domenii decât cele pentru care le este recunoscută vechimea în magistratură potrivit OUG nr. 27/2006.
Susținerea potrivit căreia vechimea în muncă se regăsește inclusă în indemnizația de încadrare lunară este.
Spre exemplu, un judecător, care are o vechime în muncă de 20 ani (10 ani consilier juridic și 10 ani judecător) are aceeași indemnizație de încadrare ca cea a judecătorului cu 10 ani vechime în muncă (10 ani ca judecător).
Chiar dacă Hotărârea CNCD nr. 170/6 iulie 2006 nu mai este în vigoare, în practica judiciară s-a statuat în mod irevocabil, (prin hotărâri judecătorești irevocabile) că stabilirea ca unică formă de remunerare prin indemnizație lunară pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, nu determină înlăturarea sporului de vechime în muncă.
În prezent, legislația internă în materie, nu corespunde exigențelor.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și protocoalelor ulterioare pe care România le-a ratificat prin Legea 30/1994 și care în conformitate cu prevederile art. 11 corelat cu art. 20 din Constituția României fac parte din blocul de constituționalitate al dreptului intern, mai exact, prin eliminarea acordării sporului de vechime în muncă, magistraților se aduce atingere dispozițiilor art. 14 din Convenție, privind interzicerea discriminării și a art. 1 din Primul Protocol la Convenție.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Finanțelor a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
"(1) Pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime până la 25 %, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru".
A (3) al art. 33 fost introdus prin art. 1 din OG nr.83/29 august 2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 425 din 1 septembrie 2000.
OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede la punctul 32:
"La articolul 33, după alineatul (2) se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:
"(3) prevederile alin (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților".
Prin modificările aduse Legii nr. 50/1996 sporul de vechime în muncă acordat magistraților a fost abrogat prin OG nr. 83/2000.
Astfel, sporul de vechime a fost înlocuit cu o indemnizație lunară, pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor, precum și cu vechimea în magistratură, ca formă unică de remunerare a acestora.
De altfel, salarizarea magistraților a fost prevăzută începând din ianuarie 2003 în OUG nr. 177/2002, unde s-au menținut reglementările introduse prin OG nr. 83/2000, precum și faptul că în raport de vechimea în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție toți judecătorii și procurorii beneficiază de o majorare calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, potrivit legilor succesive de salarizare a acestor categorii profesionale.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 250/28 august 2006 Consiliului Național pentru combaterea Discriminării s-a constatat că dispozițiile art. 33 alin 3 din OG nr. 83/2000 nu sunt discriminatorii potrivit OG nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Astfel, acțiunea magistraților este neîntemeiată, aceștia beneficiind doar de indemnizațiile acordate conform prevederilor legale menționate.
În ceea ce privește solicitarea magistraților cuprinsă în pct. B referitoare la actualizarea pretențiilor, s-a solicitat instanței să aibă în vedere prevederile art. 1088 cod civil potrivit cărora daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală și nu sunt debite decât în ziua cererii de chemare în judecată, iar acestea se acordă sub forma dobânzii, fără indexare.
Examinând hotărârea, Curtea de Apel va admite în parte recursul pentru următoarele considerente:
Dreptul reclamantei de a beneficia de acordarea sporului de vechime în muncă a fost confirmat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat cu caracter obligatoriu că dreptul prevăzut de art. 33 alin 1 din Legea nr. 50/1996 se cuvine tuturor judecătorilor, ceea ce lipsește de fundament criticile recurentei.
În ceea ce privește criticile asupra modului de cuantificare a daunelor interese pentru neexecutarea obligațiilor bănești, Curtea reține că recurentul nu are în vedere că regula consacrată de art. 1088 alin.1 Cod Civil, aplicabilă în principiu obligațiilor contractuale, suferă numeroase excepții, reglementate expres prin art.1088 alin. (1) sau deduse din convenția părților. Cum răspunderea juridică pentru discriminarea produsă este însă integrală, dacă prejudiciul nu este acoperit de dobânda legală, care reprezintă fructe civile, echivalent al lipsei de folosință al sumelor în discuție, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor daune cauzate prin conduita sa. De aceea, în speță, în mod întemeiat, prima instanță, făcând aplicația principiului reparației integrale a prejudiciului, a apreciat că dobânda legală nu acoperă prejudiciul și, în consecință, a procedat la evaluarea judiciară a acestuia, acoperind în întregime atât pierderea suferită de reclamanți (damnum emergens) cât și beneficiul de care aceștia au fost lipsiți (lucrum cessans).
Cu toate acestea, Curtea observă că în cauză este incident un motiv de ordine publică de natură a atrage admiterea parțială a recursului, respectiv lipsa interesului reclamantei de a solicita plata sporului de vechime ulterior datei de 12 martie 2007, când a intrat în vigoare Legea nr. 45/2007 care recunoaște expres acest drept salarial.
Cum după această dată, reclamanta a beneficiat de dreptul salarial pretins fără nici o opoziție din partea pârâților, Curtea constată că pretențiile sale ulterioare datei de 12 martie 2007 nu sunt justificate din punct de vedere al interesului, condiție de exercitare a acțiunii civile, neputând să-i asigure realizarea unui folos practic și legal.
În consecință, Curtea de Apel în temeiul art. 312 alin 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 1043 din 01.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura obligația pârâtelor MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ de a-i achita reclamantei diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de vechime în muncă, ulterior datei de 12.03.2007.
Ca efect al caracterului accesoriu al cererii îndreptate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor față de cererea principală privind recunoașterea dreptului, și având în vedere întinderea obligației principale, Curtea de Apel va înlătura în mod corespunzător și obligația recurentei de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale ulterioare datei de 12 martie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 1043 din 01.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtelor MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ de a-i achita reclamantei diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de vechime în muncă, ulterior datei de 12.03.2007, precum și obligația pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate cu titlu de spor de vechime în muncă, aferent perioadei ulterioare datei de 12.03.2007.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./4.02.2008
Jud.fond.-
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian
